3,306

10 diferențe între România și Finlanda

Este subiect despre care s-ar putea scrie o carte, crede Crina Sămărghitean, o româncă medic rezident în pediatrie, specializată în bioinformatică la Universitatea Tampere. Până să scrie cartea, ea menționează 10 diferențe între România și Finlanda, ne povestește despre experiența finlandeză și visul ei de a aplica la noi ce a învățat acolo: „Să nu renunț. Să lupt cu tărie pentru drepturile mele și drepturile omului în general. Să facem o țară demnă, curată și superdezvoltată pentru noi și copiii noștri.”

Crina Samarghitean

Dupa sustinerea cu succes a dizertatiei de doctorat, Universitatea Tampere, Finlanda, august 2012. Intre indrumatorul de doctorat Prof. Mauno Vihinen , Universitatea Lund, Suedia si oponentul Prof. Ole Lund, Universitatea Tehnica, Copenhaga, Danemarca. Multe din publicatiile din cadrul tezei se pot gasi free online in ResearchGate: Crina Samarghitean

Crina Sămărghitean a absolvit un liceu de mate-fizică în Bistrița, apoi a urmat medicina și un master în informatică medicală la Facultatea de medicină din Cluj. În ultimul an de facultate a obținut o bursă de o lună în pediatrie la Universitatea de medicină Semmelveiss din Budapesta. În 2001 a fost acceptată la un program de doctorat internațional de epidemiologie (IPPE) la Școala de Sănătate Publică a Universității din Tampere, iar în 2012 și-a susținut „with honours” lucrarea de doctorat în bioinformatică aplicată în imunodeficiențe, cu tema „Knowledge services for primary immunodeficiencies” (publicată online). În 2009 a fost acceptată la un program de specializare în pediatrie la Tampere, iar în 2014 a obținut un grant de la Universitatea Keele (UK) pentru a continua un program de cercetare derulat în colaborare cu Universitatea Lund din Suedia și Departamentul de Informatică de la Universitatea din Tampere (Finlanda).

În timpul liber pictează („îmi găsesc uneori inspirația în medicină și știință). A fost președintă la juniori Asociația europeană de imunodeficiențe (ESID Juniors Working Party), intre anii 2008-2010, calitate în care a organizat expoziții de artă și știință (3 ediții) și workshop-uri axate pe imunologie/imunodieficiențe.

Am rugat-o pe Crina să ne povestească mai multe despre experiența ei academică și de viață în cei 15 ani petrecuți în Finlanda:

De ce în Finlanda nu e ca în România?

Prima impresie a fost că mă aflu în țara minunilor: verdeață, veverițe, rățuște, lacuri, multă liniște și aproape nici un om pe stradă în zilele de sărbătoare, cand mulți finlandezi se retrag la câte o cabană în mijlocul naturii. Când iese soarele, cerul e foarte albastru, un albastru cum nu am mai văzut niciunde. Aerul e foarte curat, cantă păsărelele și oamenii se plimbă relaxați în jurul lacului sau prin parcuri. Cel mai tare m-a surprins atitudinea lor, onestitatea, cultul muncii și a lucrului bine făcut la orice nivel. Mai puțină vorbărie și mai multe fapte. Despre diferențele între România și Finlanda s-ar putea scrie o carte. Vă dau doar 10 exemple:

1. În Finlanda este o curățenie foarte mare, atât pe stradă, în aeroporturi, trenuri, cât și în universități sau spitale. Există o infrastructură foarte bună. Deși criza economică se resimte și la ei, în spitale nu trebuie să mergi cu propriile medicamente și fașe medicale și nici nu există problema lipsei de personal sanitar sau de mănuși chirurgicale și spirt sanitar pentru dezinfecție și protecție.

2. Încă nu mi s-a întâmplat să văd un medic de urgență să se certe cu aparținătorii (care au sunat Salvarea) pentru că nu vrea sa îl interneze pe pacient doar pentru că el crede că pacientul e pe moarte sau prea bătrân. Nimeni nu poate ști câte zile mai are de trăit, nici măcar un medic de urgență, iar o viață demnă și o moarte la fel ar trebui să fie un drept asigurat pentru oricine a muncit și cotizat o viață întreagă la un sistem sanitar. În loc să strigi la pacient și aparținători, mai bine ai încerca să salvezi bolnavul sau să îi ameliorezi situația, așa cum am învățat eu la cursurile voluntare de SMURD din timpul facultății.

3. În Finlanda, fiecare școală primară are, pe lângă orele obligatorii de înot și alte sporturi (schi, patinaj) și o clasă cu instrumente muzicale, unde poți învăța pe lângă teorie muzicală, să cânți la un instrument sau să pictezi, desenezi etc. Copiii sunt pregătiți să facă lucruri cât mai practice, care să îi ajute în viață. Nu au foarte multe teme și e încurajată mișcarea în aer liber, interacțiunile și activitățile extra-școlare creative. Copiii sunt încurajați să devină cât mai repede independenți de părinți și să își ia câte o muncă pe timpul vacanței de vară sau să facă voluntariat. La examenele PISA copiii finlandezi au ieșit de multe ori pe primul loc. Nu se încurajează neapărat elitele pentru câțiva copii supradotați, ci mai degrabă o educație generală pentru majoritatea, unde accentul este pus pe partea practică.

4. Oamenii sunt foarte activi și practică mult sport, de la mic la mare. Sunt încurajate tot felul de sporturi și competiții sportive. Sălile de sport sunt întotdeauna arhipline.

5. Nu se fumează în locurile publice și legile se respectă. Un om nu va fuma într-un local unde scrie că fumatul e interzis, chiar dacă afară sunt minus 15 grade. Oamenii nu își bat joc de munca și nici de sănătatea altora.

6. Mai sunt cazuri de rasism, discriminare și alte probleme legate de imigrație, refugiați și lipsa locurilor de muncă. Dar există un sistem de protecție socială care îți permite să duci o viață decenta chiar și în șomaj. În plus, sunt o mulțime de cursuri plătite de Oficiul de somaj care ajută la reorientarea profesională sau te invață cum să îți găsești un nou loc de muncă.

7. Parlamentarii sunt mai puțini la număr, nu au atât de multe privilegii și nici salarii exorbitante comparativ cu majoritatea populației. Nu există legi aberante, cum e legea pensiilor pentru parlamentari sau legea numărului câinilor la stână. Poți avea surpriza să vezi în avion un parlamentar care lucrează la un raport sau unul pe stradă, mergând la serviciu cu bicicleta; sau poți să participi alături de o persoană din guvern la un triatlon sau altă competiție sportivă.

8. Diferența dintre cei foarte bogați și cei foarte săraci nu este atât de mare. Există o medie a clasei de mijloc, care își permite un trai decent.

9. Finlandezii sunt mai introvertiți, mai liniștiți, mai rezervați decât românii – care sunt mai colerici, vorbăreți și deschiși.

10. România este o țară a paradoxurilor, imprevizibilă, foarte dinamică și instabilă. Finlanda este o țară cu o inerție mai mare, mai greu de schimbat și mai previzibilă.

Există și o asemănare: În ambele țări, sportivii (campionii) sunt idolatrizați și câștigă mult. Hocheiul la ei este ca fotbalul pentru noi.

Ce am învățat în Finlanda?

Să nu renunț. Să lupt cu tărie pentru drepturile mele și drepturile omului în general. Să lupt pentru țelurile pe care mi le-am propus. Ei numesc asta „sisu” – tăria de a merge mai departe în ciuda obstacolelor. Nu contează de cât de multe ori ești pus la pământ, important e să te ridici și să mergi mai departe de fiecare dată. Viața nu este un sprint, e un maraton. Un ultramaraton.

Viața nu este un sprint, este un maraton, un ultramaraton.

Nu există limite. Limitele sunt în mintea noastră. Mi s-a spus de multe ori că „asta nu se poate face, e o nebunie”. Asta mă ambiționa mai tare, mă provoca să demonstrez că se poate. Până la urmă nu le rămânea decât să mă felicite și să recunoască că am avut dreptate. Poate că nu te vor plăcea mulți, pe mulți îi va deranja prezența ta, dar îți vor respecta munca și efortul de a face această lume mai curată și mai bună. Și chiar dacă nu te respectă nu conteaza, important e să fii tu împăcat cu tine, să fii mai bun azi decât versiunea ta de ieri, să poți dormi și să te privești liniștit în oglindă. Schimbarea nu vine de la ceilalți, ci din noi. Ceea ce faci cu muncă cinstită, dăruire și pasiune e mult mai trainic și rezistă în timp, în ciuda vicisitudinilor vieții. La marele final, nu contează ceea ce ai luat, ci ceea ce ai dăruit și ai reușit să faci mai bun pentru alții.

Planuri mari

În planurile mele de viitor e inclusă terminarea articolelor științifice în colaborare cu universități din Suedia, Finlanda, Anglia și alte parti ale lumii, dar și a unor cărți pe care le am în pregătire. Mai am de dat niste examene si de făcut practica în spital pentru a-mi termina specializarea în pediatrie. Aș vrea să lansez câteva expoziții și workshop-uri de Artă & Știință în Gotheborg, Tampere și în orașele interesate din Romania. Pentru asta e nevoie de sponsori și colaboratori. Cei interesați de organizarea unor astfel de expozitii/workshop-uri mă pot contacta la samarghitean.crina.d@student.uta.fi.

Dupa interviul din revista medicala ‘Lääkärilehti’, revista colegiului medicilor din Finlanda., Nr.40/2011

Dupa interviul din revista medicala ‘Lääkärilehti’, revista colegiului medicilor din Finlanda., Nr.40/2011

Alaturi de artisti din Tampere, la vernisajul primei expozitii de grup ‘Art confluences’ , organizata de asociatia Tampere-Suomi-Romania, 2-13 Decembrie 2015.

Alaturi de artisti din Tampere, la vernisajul primei expozitii de grup ‘Art confluences’ , organizata de asociatia Tampere-Suomi-Romania, 2-13 Decembrie 2015.

Aș vrea să pot ajuta la dezvoltarea unei infrastructuri mai bune în România pentru educație, știință și sănătate. E nevoie pentru o întreagă reformă în sistemul sanitar și de proiecte de sănătate publică, care să permită o revigorare a întregului sistem. E nevoie de unitate, coeziune și folosirea tuturor resurselor pe care România le are atât în țară cât și în afara ei. De oameni care iubesc România și pun interesele ei mai presus de cele personale. E timpul să nu ne mai lăsăm furați și păcăliți de alții care vor doar să exploateze țara pentru binele lor personal. E timpul să acționăm și să aducem România pe primele locuri în Europa la educație, sănătate și știință. E timpul să investim și în aceste domenii. Să putem face și în Romania cercetare de calitate și să avem oamenii potriviți la locul potrivit pe bază de merite și realizări.

Studenții români din străinătate să nu uite de unde au plecat

Studenții români ar trebui să citească mult și să se informeze bine înainte de a aplica pentru facultăți în străinătate, ca să poată lua cea mai bună decizie pentru ei. Să muncească mult pentru a-și realiza visurile, sa aibă curaj și să nu renunțe la visurile lor doar pentru că alții nu cred în ele. Să se implice în activități de voluntariat. Să nu uite de unde au plecat și să reprezinte cu mândrie Romania, oriunde s-ar afla. Să fie adevărați ambasadori culturali și științifici ai României. Iar după studii, să ajute la dezvoltarea unei Românii în 3D (democratică, dezvoltată, demnă). Să nu aștepte schimbarea, ci să fie ei înșiși schimbarea pe care vor să o vadă în lume. Eu aș zice în loc de „Vrem o țară ca afară” – că „Vrem o țară mai bună ca afară”.  Vrem o țară demnă, curată și superdezvoltată pentru noi și copiii noștri. Pentru că se poate și pentru că merităm, acum și aici. Hai Romania!

Foto: arhiva personală a Crinei Samarghitean

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.