Aventura vieții pe Vasul Speranței

În largul oceanului, un vapor poartă echipament medical și specialiști (chirurgi, asistente medicale și voluntari) către cea mai săracă zonă din lume: Africa de Vest. Pe vas sunt tratați și operați sute de africani anual, supraviețuitori ai unor boli altfel netratabile, iar vasul spital e singura lor speranță. Vasul Speranței este titlul documentarului difuzat în premieră pe 31 ianuarie la TLC (Discovery). Iar dr Gary Parker, medic șef pe Mercy Ship, povestește în exclusivitate pentru cititorii 24life despre întâmplările extraordinare pe care le-a trăit și deciziile dificile pe care le-a avut de luat ca medic și ca om în cei aproape 30 de ani la bordul vaselor speranței pentru Africa.

The Africa Mercy Sails out of Durban South Africa after Power the Vision dry dock. photo by Steve McCurrach www.airserv.co.za

The Africa Mercy Ship photo by Steve McCurrach www.airserv.co.za

Vasul ancorează de fiecare dată în alt port, unde îl așteaptă bolnavi din toate colțurile Africii. Pentru ei, vaporul este cu adevărat ultima speranță, căci în țara lor nu îi tratează nimeni. Sunt obligați să se descurce cu dizabilități inimaginabile; sau să moară. Nici pe vas nu pot fi operați cu toții și doar câțiva câștigă loteria vieții. Personalul medical e pus în situația de a lua pe loc decizii de viață și de moarte, de a găsi soluții medicale în premieră absolută. Este o călătorie complexă, plină de teste dure pentru toți cei aflați pe vas, ca și pentru pacienții lor.

Credit: "© Jacques-Jean Tiziou / www.jjtiziou.net for Mercy Ships"

Dr Gary Parker, © Jacques-Jean Tiziou / www.jjtiziou.net for Mercy Ships

Dr Gary Parker, de 20 de ani medicul șef al echipelor care operează pe vas, este chirurg stomatolog britanic, specialist în chirurgie oro-maxilo-facială. Și-a obținut Diplpma la UC Davis, apoi și-a luat rezidențiatul, doctoratul și studiile post-doctorale la UCLA, unde a lucrat timp de 9 ani. În următorii 5 ani a fost angajatul Serviciului Național de Sănătate North Wales și recunoscut ca specialist în chirurgie oro-maxoilo-facială pe întreg teritoriul UE. În 1986 s-a înscris ca voluntar în organizația umanitară Mercy Ships și așa și-a început aventura la bordul Vaselor Speranței pentru Africa. Din 1995 dr Parker este și medicul-șef al echipelor de pe vas. A operat în Belize, Benin, Republica Dominicană, Republica Congo, Gambia, Ghana, Guineea, Coasta de Fildeș, Jamaica, Kenya, Liberia, Madagascar, Mexic, Senegal, Sierra Leone, Africa de Sud și Togo. Ca medic chirurg, tratează copii și adulți care suferă de deformări congenitale – palatoschizis (despicătura vălului palatin) și/sau buză de iepure; excizează tumori; face reconstrucții faciale pentru pacienții afectați de cangrene oro-faciale; realizează intervenții chirurgicale reparatorii după arsuri; rezolvă chirurgical anchiloza totală produsă de disfuncțiile temporo-mandibulare articulare și alte probleme similare în zona feței, capului și gâtului.

În 1986, la bordul vasului, și-a cunoscut viitoarea soție (Susan, absolventă de Studii Interculturale, implicată în instruirea echipajului și orientarea cros-culturală) și tot pe vas și-au crescut și cei doi copii. În prezent, fiica lor își face cursurile universitare în SUA, iar fiul lor, elev de liceu, încă locuiește împreună cu ei la bordul vasului Africa Mercy.

Viața și experiențele echipei de chirurgi aflată pe valuri este un subiect fascinant, transformat de TLC într-un documentar de excepție: Vasul Speranței. Gândiți-vă la toate serialele medicale pe care le-ați văzut până acum, transferați-le pe un vas transoceanic și în realitatea imediată – și veți avea exact imaginea și atmosfera acestui documentar. Despre ce se întâmplă în fața camerelor de filmat, dar și în spatele lor, aflăm de la însuși medicul șef al echipelor de pe vas, Dr Parker, care răspunde întrebărilor noastre, în exclusivitate pentru cititorii 24life.ro:

„Aici este casa mea”

24life: Dr Parker, câte luni pe an vă petreceți la bordul vasului și câți pacienți tratați în acest timp?

Dr. Gary Parker: De 29 de ani locuiesc la bordul vasului, aici este casa mea. Uneori se întâmplă să am o operație care durează cam 12-14 ore, apoi a doua zi am trei sau patru operații mai mici, care durează fiecare cam două ore… Deci mi-ar fi greu să dau o cifră exactă. Dar în ansamblu, pe parcursul unui an petrecut la bordul vasului fac probabil între 400 și 550 de operații.

24life: Câți medici lucrează la bordul vasului, în prezent? Ce zone de expertiză medicală au și de ce facilități medicale dispune vasul?

Dr. Gary Parker: Avem cam 12-16 medici la bord, în orice moment și în jur de 150 de asistente medicale, tehnicieni medicali, dentiști, asistenți de stomatologie și așa mai departe. Iar specialitățile medicale de care ne ocupăm, cel puțin aici, în Madagascar, acoperă în primul rând sănătatea femeii. Este vorba despre femei care, după ce au născut, au rămas cu probleme cum ar fi fistulele vezico-vaginale, care le provoacă incontinență urinară, deci incapacitatea de a-și controla vezica urinară. Mai avem ortopedie pentru copii cu membre deformate, de pildă cu picioare strâmbe, care trebuie îndreptate pentru ca micuții să poată merge… Și ar mai fi specialitatea mea, chirurgie maxilo-facială, care se ocupă de pacienți care și-au pierdut porțiuni din față din cauza unor infecții, ori s-au născut cu deformări ca despicătura buzei (”buză de iepure”) sau a vălului palatin, ori au tumori pe față și pe gât. O altă specializare medicală disponibilă la bordul vasului este și chirurgia generală, cu care ajungem în diverse țări, dar nu și în Madagascar. De obicei, specialiștii în acest domeniu fac pe vas mai multe intervenții chirurgicale la ochi.

24life: Cum se face alegerea – cine e operat și cine nu? Ce criterii trebuie să întrunească un pacient ca să poată fi tratat chirurgical la bordul vasului?

Dr. Gary Parker: După cum spune și titlul programului, vasul nostru este doar ”Vasul Speranței”. Nu e un spital în sensul adevărat al cuvântului, ci doar o secție de chirurgie unde pot fi efectuate numai anumite intervenții chirurgicale. Ca urmare, pentru ca un pacient să poată fi operat la bord, trebuie să întrunească anumite condiții, pentru care să fim și noi pregătiți. Avem medici chirurgi, medicamente și echipamente medicale, dar, de pildă, dacă cineva are nevoie de un transplant de inimă, nu putem face așa ceva la bordul vasului, fiindcă nu avem dotările necesare. Pacienții pe care îi operăm trebuie să se încadreze între anumite limite, pe care noi să le putem acoperi. Când ne apropiem de o anumită țară, suntem precedați de echipe care anunță sosirea noastră și oferă informații, anunțând persoanele care au anumite tipuri de probleme să ne abordeze. Oamenii noștri le spun celor de acolo să nu vină să ne caute dacă au altfel de probleme, fiindcă nu vom putea să-i ajutăm. Acesta ar fi un prim criteriu. Un al doilea care ne ajută să ne selectăm pacienții este că ne adresăm în primul rând celor care nu au niciun fel de alte mijloace – de obicei, de natură financiară – prin care să apeleze la îngrijiri medicale pe teritoriul propriei țări. Noi încercăm deci să-i ajutăm pe cei mai săraci dintre localnici. Evident, uneori ne e greu să aflăm cu exactitate toate aceste detalii, dar noi asta ne propunem să facem. În al treilea rând, evaluăm vârsta pacienților și le acordăm prioritate copiilor și celor pentru care știm că, dacă intervenim, vom produce o schimbare pozitivă. Cu alte cuvinte, fie le vom salva viața, fie le vom îmbunătăți calitatea vieții.

24life: Ce diferențe există între munca unui chirurg dintr-un spital din Anglia și cea a unui chirurg de pe un vas care navighează în largul oceanului și de-a lungul coastelor Africii?

Dr. Gary Parker: Cred că diferența cea mai mare constă în faptul că în spitalele mari din țările dezvoltate sau mediu dezvoltate există echipe excelente de oameni la care poți să apelezi când încerci să rezolvi problemele pacienților tăi. Dacă vrei să discuți cu un cardiolog sau cu un pediatru, dacă ai nevoie de informații de la un specialist în bio-medicină, îi găsești pe toți în spitalul unde lucrezi, poți să stai de vorbă cu ei și să căutați împreună soluții. Dar noi lucrăm aici la scară mult mai mică și suntem atât de departe, încât nu reușim să comunicăm prea mult cu colegii noștri. E mai bine de când există Internetul, pe care îl putem folosi ca să ne consultăm cu diverși colegi, dar ideea este tocmai să ai alături de tine o echipă numeroasă, pe care să te poți baza. Cred că asta e principala diferență între a lucra pe un vas și a lucra într-un spital de pe „uscat”. În al doilea rând, ar fi culturile pe care le vizităm, căci tot intrăm și ieșim din diverse țări. Probabil știți că pe continentul african se vorbesc cam 2 000 de limbi, plus dialectele lor, deci există o uriașă diversitate culturală, evidentă când treci dintr-o țară în alta, fiindcă te confrunți cu diferite obiceiuri, limbi și așa mai departe. Iar noi trebuie să ne adaptăm din mers și să avem grijă să comunicăm cu oamenii din fața noastră într-un mod care să fie, de fiecare dată, acceptabil pentru ei. În plus, lucrurile astea se schimbă tot timpul, deci tot timpul trebuie să fim în alertă, cu ochii în patru.

Nimeni nu ar trebui să mai moară din cauza unei tumori benigne, indiferent unde ar trăi în lume. Astfel de lucruri mă doboară.

24life: Ne puteți da un exemplu de operație „în direct”, care apare în seria „Vasul Speranței”?

Dr. Gary Parker: În documentar îl vedeți pe Ferno, unul dintre pacienții pe care i-am examinat. Avea o tumoare facială masivă… Noi, cei care trăim în țări cu venituri medii spre mari, când mergem la doctor și ne descoperă o umflătură pe gât, la sân sau în altă parte a corpului, după ce ni se fac niște analize și ne întoarcem să primim rezultatele, sperăm să auzim: „Nu-ți face griji, e doar o tumoare benignă.” Înseamnă că nu e malignă, deci nu e cancer. Dar asta este o veste bună doar dacă lângă tine e cineva care te poate ajuta. Când oamenii trăiesc într-o zonă a lumii unde nu au acces la intervenții chirurgicale sigure, făcute la timp și la un preț accesibil, o tumoare benignă nu mai e deloc o veste bună, fiindcă o asemenea tumoare provoacă moarte – e drept, mai lentă – dar rămâne un diagnostic fatal. Un exemplu e povestea lui Ferno: un om care era pe cale să moară de foame, fiindcă nu putea să înghită din cauza tumorii uriașe pe care o avea. Mie îmi vine foarte greu să înțeleg astfel de situații… Suntem în anul 2015. Nimeni nu ar trebui să mai moară din cauza unei tumori benigne, indiferent unde ar trăi în lume. Astfel de lucruri mă doboară. Nu suport să văd așa ceva ! Nu ar trebui să mai existe așa ceva!

24life: Din câte am înțeles, călătoriți împreună cu familia – a fost o decizie grea?

Dr. Gary Parker: Decizia de a călători împreună cu familia a fost destul de dificilă… Eu am o fată și un băiat de 21 și respectiv aproape 18 ani. Decizia noastră, ca părinți, de a trăi la bordul unui vas, i-a obligat pe copiii noștri să ducă o viață foarte diferită de a altor membri ai generației lor. Au crescut la bordul vasului, s-au dus la școala pe care o avem aici, pe vas, iar felul în care văd și înțeleg ei lumea a fost modelat de traiul lor în preajma unora dintre cele mai sărace țări de pe glob. Ăsta a fost un lucru bun și mă bucur că ambii mei copii au crescut cu această perspectivă asupra lumii, fiindcă mulți copii din țările bogate privesc altfel lucrurile. Pe de altă parte, există și dezavantaje, căci sunt multe lucruri pe care aici ei nu le-au avut, deși le-ar fi putut avea foarte ușor acasă. De exemplu, un teren de fotbal. Fiului meu îi lipsește faptul că nu poate juca fotbal. Și există multe alte lucruri absolut obișnuite pe care ei nu le pot face pe vas. Desigur, la începutul vieții noastre în doi, soția mea Susan și cu mine nu știam toate astea. Nu ne-am dat seama că aveam să trăim 29 de ani la bordul unui vas… Am luat însă viața pas cu pas și cu fiecare an care trecea ne-am dat seama că acumulam tot mai multe cunoștințe și abilități relevante pentru unele dintre cele mai sărace țări din lume și deci era important să împărtășim și cu alții aceste daruri și să le folosim pentru a ajuta oamenii – și pacienți, dar și medici care, la rândul lor, se pregăteau și învățau ca să își poată ajuta pacienții. Deși părea că facem doar lucruri mici, dintr-un anumit punct de vedere, ni s-a părut important să facem ceva în direcția corectă, măcar pentru unii dintre acești oameni pierduți din cauza sărăciei.

24life: Care a fost cea mai importantă lecție de viață ca medic pe Mercy Ship?

Dr. Gary Parker: E foarte ușor să te simți copleșit de atât de multe nevoi și să simți că dai greș tot timpul, fiindcă pentru fiecare om pe care îl ajuți există alți o sută care așteaptă… Poate că o să vi se pară că spun un lucru simplu, dar este ideea care mă călăuzește în fiecare zi: „Nu putem să schimbăm întreaga lume, dar putem să schimbăm întreaga lume pentru un om”. Și apoi pentru următorul, și pentru următorul, și tot așa… Acest crez mă călăuzește și mă ajută să trec de la o zi la alta. Stă în puterea noastră să producem o schimbare radicală în viața omului din fața noastră, care se află pe masa de operație astăzi, acum. Și după el vine pacientul următor, apoi următorul și tot așa… Deci eu încerc să învăț cum să trăiesc în prezent și cum să fac tot ce stă în puterea mea pentru omul care se află în fața mea, în fiecare zi, fiindcă altfel aș fi pur și simplu copleșit, dărâmat de ideea că există milioane de alți oameni care au nevoie de ajutorul meu, dar nu vom putea ajunge niciodată la toți. Dacă ajungi să gândești așa, nu mai poți face nimic. Te simți paralizat, complet blocat, și atunci nu mai ești în stare să faci absolut nimic. Însă eu am învățat să gândesc altfel: „Bine, poate că nu pot să ajut milioane de oameni. Dar pot să ajut câteva mii și asta e totuși foarte bine !” Și am fost obligat să învăț să mă împac cu ideea asta, să nu renunț și să știu că, an după an, există sute de oameni care duc o viață mai bună sau sunt în viață datorită faptului că am învățat să gândesc așa. A fost însă nevoie de mult efort ca să pot ajunge să gândesc așa și să iau viața pas cu pas, zi după zi.

Interviul a fost realizat cu sprijinul Discovery Channel

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.