Lucruri neștiute despre Regina Maria

2Doar privind fotografiile aflăm că regina Maria fuma! Că era mare amatoare de plimbări cu hidroavionul sau cu barca cu motor, pe care o şi pilota, în jurul vârstei de 60 de ani… Aflăm toate acestea și alte lucruri neștiute despre Regina Maria citind cel mai recent volum al istoricului Diana Mandache – Balcicul Reginei Maria, publicat la Curtea Veche Publishing

Istoricul Diana Mandache şi Curtea Veche Publishing şi-au reunit eforturile pentru publicarea volumului Balcicul Reginei Maria, un adevărat album de artă dedicat Reginei Maria, creatoare a domeniului unic de la Balcic. La aceeaşi editură, autoarea a publicat, în primăvară, o carte la fel de valoroasă, dedicată Cotroceniului regal.

Cine nu ştie că Balcicul este creaţia reginei Maria?! Ce ar mai fi de spus pe tema asta?, ne putem întreba. Ajunge doar să răsfoim volumul şi să ne uităm, ca nişte copii mari, la poze, ca să ne lămurim că autoarea ne împărtăşeşte lucruri ce nu ne erau cunoscute. Doar privind fotografiile aflăm că regina Maria fuma! Călătorea cu hidroavionul sau cu barca cu motor, pe care o şi pilota, în jurul vârstei de 60 de ai. Sau că palatul ei ori mai bine zis conacul de la Balcic se numea Tenha Yuvah, adică „mica excentricitate” în limba turcă – deşi Balcicul se află mult mai aproape de România decât de Turcia, influenţele turceşti sunt deosebit de pregnante în zonă, aşa că regina Maria a decis să păstreze atmosfera orientală a locului, nu doar vizual, ci şi prin denumiri.

balcic-castelul-reginei-maria

Castelul Balcic de ieri…

balcic regina maria castel

…și de azi

Cele 200 de pagini ale cărţii abordează tema creaţiei reginei Maria de la Balcic în toată complexitatea sa. Cu interes de psiholog, Diana Mandache caută influenţele evenimentelor din tinereţe care ar putea explica pasiunea reginei Maria pentru acel ţărm stâncos şi pitoresc de la malul Mării Negre. Primul şi cel mai evident ar fi acela că regina Maria, ca prinţesă a Marii Britanii, adică a unei insule, nu avea cum să nu îndrăgească marea. Apoi, autoarea ne aminteşte că ducele de Edinburgh, tatăl ei, a fost comandant al flotei britanice din Mediterana şi şi-a îndeplinit funcţia din Malta, insulă aflată în mijlocul mării. Aici viitoarea regină a României a crescut într-un peisaj muntos însorit, cu versanţi acoperiţi de grădini cu flori care înfloreau de mai multe ori pe an, cu localităţi alcătuite din străduţe întortocheate, umbrite de case albe cu balcoane, „o grădină a frumuseţii plăsmuită pentru fericirea noastră”, cum avea s-o caracterizeze regina Maria. Peste decenii, când a descoperit în interiorul propriului său regat, extins după războaiele balcanice, un peisaj asemănător celui de pe Coasta de Argint, regina s-a îndrăgostit iremediabil de el. Diana Mandache ne relatează cu lux de amănunte, cum şi de la cine şi prin cine a cumpărat regina fiecare lot de pământ, cât a investit, la ce arhitecţi a apelat şi în ce măsură s-a implicat. Scrie foarte documentat, dar deloc anost, dimpotrivă are un stil alert, încât nu poţi lăsa cartea din mână. Rezumă şi citează o varietate de documente, de la scrisorile reginei până la corespondenţă diplomatică, integrându-le cu mare meşteşug în text, fără a-l îngreuna. Adaugă în chip de epilog câteva documente integrale dintre anii 1940-48, extrem de interesante nu doar pentru decăderea domeniului şi dezinteresul autorităţilor locale pentru un fost domeniu regal (care nu se stăduiau să-l întreţină, să-l apere şi, de ce nu, să-l exploateze în mod civilizat), ci şi pentru calitatea corpului diplomatic. Dacă tonul textelor din anii regelui Mihai prezentau o situaţie la modul obiectiv, după câţiva ani, în timpul ascensiunii comuniştilor, tonul devine dramatic. Diplomaţii regelui relatează o situaţie, chiar cu implicare emoţională, apoi propuneau soluţii şi termene. În schimb actul din 1948 dintre RPB şi RPR care stabilea dreptul guvernului bulgar de a folosi cu titlu gratuit Castelul din Balcic, proprietatea statului român, este o înşiruire seacă de fraze, fără nicio implicare emoţională a nici uneia dintre părţi. Semn că bunul statului devenise deja bunul întregului popor, adică al nimănui.

Irina Dimiu

Irina Dimiu

Irina Dimiu, jurnalist. „Aspir la armonie, iubesc oamenii, cărţile, călătoriile şi pisicile. Încă mai cred că, până la urmă, totul va fi bine.”
Irina Dimiu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.