Beethoven e un extraterestru

Irina Dimiu a fost la Ateneu și ne povestește, cu savoarea și talentul unui jurnalist, ce a impresionat-o cel mai mult la concertul Misha Katz, solist Dan Grigore

Nefiind muzician, nici măcar un meloman consecvent, ci doar sporadic, nu m-aş fi încumetat niciodată să scriu o cronică a unui concert de muzică simfonică. Şi asta pentru că nu aş fi în stare decât să descriu emoţiile mele, fără a putea formula păreri avizate despre tehnica interpretativă a muzicienilor. Dacă mă duc la un concert, o fac pentru că îmi place programul propus sau îl admir pe solist. Rareori imboldul de a mă duce la Ateneu sau la Sala Radio l-a reprezentat un dirijor şi dacă s-a întâmplat, a fost sensibilitatea sau dinamismul cu care conduce orchestra, și nu altceva.

Dirijorul, vedeta serii

Ei bine, vineri 5 decembrie, dirijorul a fost vedeta serii, eclipsându-l pe nepreţuitul nostru Dan Grigore. Inalt, slab, cu o coamă sârmoasă de păr grizonant, îmbrăcat ca un Pierrot negru, dirijorul a păşit cu pas elastic pe scenă. Apoi, s-a întors către viori, implorându-i din priviri. Apoi a recurs la gesturi unduite ale mâinilor, într-un balet diafan subliniind eleganţa liniei melodice. Pe parcursul a aproape trei ore, a trecut prin toată gama mimicii şi expresiei corporale, de la graţia si zâmbetul seninătăţii supreme până la dinamismul sumbru. Ducându-te cu gândul ba la personajele lui Watteau, ba la Strigătul lui Munch sau portretele şarjate ale lui Goya, Misha Katz a zâmbit, s-a încruntat, a deschis gura, a păşit, a fandat cu o plasticitate uluitoare, mi s-a părut la un moment dat că a şi fredonat. Ba chiar a şi vorbit! Cu haz sau cu profunzime.

 Cuiva i-a sunat mobilul

În acele clipe suspendate, când arcuşurile stau încremenite aşteptând startul dat de bagheta dirijorului, când nu se mai aude nici respiraţia celor din scaunele învecinate, cuiva i-a sunat mobilul, pe acorduri muzicale. Misha Katz s-a întors pe jumătate şi a spus: „Nu e Chopin!”, apoi a aşteptat reinstaurarea liniştii și a dat semnalul de începere. După pauză, înainte de Simfonia Eroica, a simţit nevoia să se adreseze publicului: „Beethoven nu este un compozitor de pe lumea asta, e un extraterestru! Ne-am chinuit toată săptămâna să-i descifrăm sensurile.” A fost un eveniment muzical, dublat de o reprezentaţie de mare, hai să nu-i spun actorie, ci prezenţă scenică.

În program: Franz Schubert Uvertura Rosamunde; Robert Schumann Concertul în la minor pentru pian și orchestră, op54; Ludwig van Beethoven Simfonia nr 3 în mi bemol major, op 55, „Eroica”

 

Irina Dimiu

Irina Dimiu

Irina Dimiu, jurnalist. „Aspir la armonie, iubesc oamenii, cărţile, călătoriile şi pisicile. Încă mai cred că, până la urmă, totul va fi bine.”
Irina Dimiu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.