596

Bucureștiul de azi, ca Parisul de altădată

Nasser e un inginer francez de origine algeriană, care a venit să lucreze în România. Prima lui impresie? Bucureștiul de azi e ca Parisul de altădată – boem, cochet, cu bistrouri la prețuri accesibile și servicii decente, unde petrecerile încep noaptea târziu și țin până dimineață…

Cu barca prin Deltă

Ne-am întâlnit la un bistrou deschis recent pe lângă apartamentul lui închiriat în centru. Nasser comandă bere și vorbește cu chelnerița în cele câteva cuvinte românești pe care le știe: puține, dar perfecte, aproape fără accent. Râde când vede privirile mele admirative și arată către Violeta, prietena lui: „Ea m-a învățat!” Vorbește în franceză și o engleză graseiată, care sună foarte franțuzește, româna lui fiind cu atât mai mult de admirat.

Nasser Khelifi s-a născut în Franța, unde părinții lui au venit cu mult timp în urmă, din Algeria, cu gândul să facă bani. Pe care să-i cheltuiască apoi în patria mamă, unde însă nu s-au mai întors. Vă sună cunoscut? Nu suntem nici primii nici ultimii care plecăm la muncă prin Europa și rămânem acolo. Diferă doar epoca. Părinții lui Nasser s-au stabilit în nordul Franței prin anii `60, în zona Valenciennes, unde copiii au urmat clasele primare și de gimnaziu. Lui i-a plăcut matematica și a urmat liceul industrial, apoi ingineria, apoi s-a angajat în domeniul proiectării asistate de computer. În 1986 a venit la Paris pentru anul obligatoriu de practică și a rămas definitiv în capitală, unde lucrează de mulți ani ca inginer proiectant în industria de automobile. Firma din Franța are birouri în mai multe țări din Europa, Asia și America de Sud. Și în România, unde avea nevoie de traineri francezi pentru specialiștii români. Așa a ajuns Nasser expat în România, de aproape 4 ani.

În afară de Algeria, unde a fost de câteva ori, și Spania, unde a fost o dată ca turist, Nasser nu prea a colindat prin lume. Înainte de a ajunge aici, nu știa mai nimic despre România cu excepția reportajelor post decembriste difuzate la televiziunea franceză despre Ceaușescu și a țiganilor români pe care îi văzuse cerșind prin Paris – ambele îl ajutaseră să-și facă o părere, chiar dacă incompletă și ușor nerealistă. Ajuns la București, a avut o surpriză plăcută: „Bucureștiul e ca Parisul de-acum 15 ani”, spune el. „Nu mă așteptam să fie atât de boem și primitor.” Și, evident, ieftin, comparativ cu Parisul, care între timp a devenit scump și elitist. „În localurile de pe Champs-Élysées, o cafea e 12 euro și o coca cola – 18 euro”, spune el. „Parisul e un oraș bogat și selectiv. Chiriile și viața sunt din ce în ce mai scumpe, orașul te expulzează automat prin politica de prețuri. N-ai bani, ești liber să pleci. Mentalitățile s-au schimbat mult în ultimii 15 ani”, spune el cu nostalgie, recunoscând bucuros în București atmosfera Parisului de altădată. „La Paris, taximetriștii urlă la tine, chelnerii îți aruncă mâncarea pe masă. Aici, când comanzi o bere, te servesc frumos, îți aduc și șervețel la bere”, râde el. „Oamenii sunt mult mai primitori”.

Îl întreb câți prieteni și-a făcut în București în cei trei ani de când locuiește aici și îmi spune că peste 50! Cei mai mulți sunt români, dar și expați de diverse naționalități, cu care își petrece timpul seara și în weekenduri, la petreceri, partide de ping pong și de biliard sau în excursii prin țară. Deși muncește mult la birou și are zile când lucrează până târziu spre seară, orașul l-a cucerit definitiv. Și Violeta, iubita lui, care l-a ajutat să se integreze mai rapid în atmosfera bucureșteană. Mult succes, Nasser, și la cât mai multe seri la București, așa cum îți dorești!

Îi mulțumim Violetei, care a făcut posibilă realizarea acestui articol.

Foto: Violeta Matei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.