586

Când ești fericit cu ceea ce faci, totul devine posibil

Și-a încheiat cariera de manager în multinaționale pentru a porni una pe cont propriu în coaching, psihologie și psihoterapie. Cum a reușit o asemenea schimbare? „Atunci când ești fericit cu ceea ce faci, nu există «greu», totul devine foarte posibil, pentru că se pun în mișcare energii creative si resurse nebănuite”, spune Oana Stîngă. Vă invităm să îi aflați povestea.

Oana Stîngă

Oana-Miruna Stîngă, Business Consultant, Life & Executive Coach; are un MBA în marketing și finanțe la Case Western Reserve University (SUA) și 20 de ani de experiență ca manager și director de publicitate și marketing, în companii multinaționale (Lowe & Partners, Novartis, Boehringer Ingelheim, Danone, Herbalife), peste 15 ani în dezvoltare personală și coaching. Anul trecut, Oana s-a înscris la facultatea de Psihologie, a început un curs de formare în psihoterapie, iar de câteva luni  a renunțat la cariera de top manager în multinaționale pentru a urma un drum pe cont propriu în coaching, psihologie și psihoterapie.

Uluită de anvergura schimbării, am vrut să aflu ce a determinat-o și cât de dificilă este: „Atunci când ești fericit cu ceea ce faci, nu exista «greu», totul devine foarte posibil, pentru că se pun în mișcare energii creative și resurse nebănuite”, a răspuns Oana. Și apoi mi-a spus povestea, v-o împărtășesc și vouă:

Mi-am ascultat inima

Este o dorință veche, care în timp a devenit decizie definitivă, având în vedere evoluția mea personală din ultimii ani. La începutul anului eram programată mental pentru încă 2 ani ca angajat, însă la un moment dat mi-am ascultat inima și am luat decizia de a-mi dedica tot timpul și energia studiului și proiectelor de consultanță și coaching, care mă reprezintă ca om. Fiind propriul meu life coach, îmi pun zilnic întrebări de genul „Ce mă bucură cel mai mult din ceea ce fac?  Sunt fericită în acest rol, alături de acești oameni?” Dacă mintea și inima spun „da”, merg înainte.

Uneori primesc feedback-uri parțial admirative ori patetice, de tipul „ce idee să te mai apuci la vârsta asta de facultate”. Sunt convinsă că tot ceea ce fac – fac la momentul cel mai potrivit. Constat în ultima vreme că există un timp divin, un soi de moment perfect în care acționezi în direcția optimă. Cât despre vârstă, ori de cate ori îl urmăresc la ore pe dl. profesor Bălăceanu Stolnici, realizez că mai am înainte multe decade de viață pe care să le dedic lucrului și studiului.

Viața de corporație

O perioadă suficient de lungă, pe care o pot eticheta drept „carieră corporatistă de succes”, am lucrat în industria farmaceutică, în diverse roluri de top management – perioadă despre care scriu în aceste zile pe blog, în serialul „Viața de corporație”, prin prisma viitoarei mele profesii.

Un job plătit îți asigură o formă de siguranță financiară pe termen scurt, însă siguranța din zona de confort poate deveni inconfortabilă, la un moment dat. Ca să ieși din ea, în afară de încredere, ai nevoie de o idee puternică sau de o reală pasiune pentru un anumit domeniu – în cazul meu coaching – psihologie/psihoterapie – spiritualitate, din care vor deriva proiecte diverse.

De ce psihologie și psihoterapie?

La un moment dat, mi-am pus întrebări de genul: din ce poziție pot susține cât mai mulți oameni pentru a trăi o viață completă? ce ar trebui să mai studiez pentru a fi credibilă pe deplin? ce profesie îmi poate oferi autonomie și o pot exercita pe termen lung? Și astfel am ajuns la Psihologie/Psihoterapie și cu siguranță pe viitor voi mai aborda câteva domenii conexe.

Am început dezvoltarea personală acum 17 ani, în cadrul studiilor MBA și în tot acest răstimp am citit sute de cărți de leadership, coaching, biografii de leader. În 2010-2012 am urmat o școală de coaching în UK, crezând că  a deveni mentor/trainer/coach înseamnă drumul meu pe viitor.

Am fost consultant și coach, am ajuns în Turcia, în lumea poetului și profetului sufist Rumi (la Konya), am călătorit în Asia (Singapore, Bali, Thailanda), după care am scris o carte de călătorie și dezvoltare personală intitulată „Pășind în Regatul Bucuriei” (disponibilă ca E-book pe blog), articole în reviste și diverse site-uri, blogul personal pe care l-am relansat în prima parte a anului.

Din 2015 am pătruns în tainele neuro-psihologiei, antropologiei, geneticii, am explorat istoria și fundamentele psihologiei și multe alte cursuri interesante. Primul an de facultate a trecut extrem de rapid, oferindu-mi foarte multe teme de explorat în proiectele pe care încep să le dezvolt.

Este o decizie importantă, care necesită multă putere personală, responsabilitate și multă energie. Munca de autocunoaștere este esențială pentru a afla care îți este visul, pasiunea, vocația și mai ales dacă ești pregătit să plătești prețul – multă muncă, studiu, răbdare. Trebuie să fii dispus să accepți că lucrurile pot să nu iasă bine și să tot încerci până reușești.

Credințele limitative sunt doar niște scuze pentru a amâna un vis.

Pentru unii oameni, vocația este o prioritate, pentru alții împlinirea și starea de bine pot izvorî din alte arii ale vieții (familie, relații). Iar alții au bariere interioare, de tip „nu sunt suficient de bun, nu am bani etc.” Credințele limitative sunt doar niște scuze pentru a amâna un vis.

În ceea ce mă privește, sunt o persoană cu suficient curaj – acum 17 ani am luat un credit de studii pentru a urma un program MBA, a fost investitia cu cel mai mare ROI (Return On Investment) de până acum. Decizia de a studia și pregăti o nouă profesie presupune foarte multa încredere, iar procesul construirii încrederii bazate pe resursele interioare este complex. Până la urmă, dacă vrei din toata inima să urmezi o anumită carieră, devii de neoprit. Sper să am șansa să-mi ating propriul meu potențial și să creez proiecte cu totul noi în societatea românească. În acest moment nu experimentez niciun fel de emoție negativă. Dimpotrivă, trăiesc o formă de echilibru, conștiență si creativitate. Descopăr teme de interes, oameni noi și pur si simplu iubesc ceea ce fac.

Timpul, cea mai importantă resursă

Cel mai mare risc al rămânerii într-un job care nu ți se potrivește este pierderea timpului – o resursă inestimabilă, ținând cont că este timpul este ireversibil. Orice amânare atrage după sine pierderea entuziasmului și o stare de stres și neîncredere în propriile forțe.

În ceea ce mă privește –în ultimele săptămâni la job simțeam cu fiecare zi că îmi pierd energia vitală, ceea ce mi-a grăbit decizia de a fi eu însămi și a face ceea ce simt că mă definește. Mai și iunie au fost 2 luni foarte intense, cu multe ore de studiu. Din fericire, am putut să mă concentrez, să citesc mult, să particip la sesiunile de formare și dezvoltare personală.

Povestea mea actuală seamănă cu o călătorie în deșert. Pe măsura ce merg înainte, drumul mi se dezvăluie. Am deja multe indicii, totuși pe măsura ce înaintez descopăr noi culori și nuanțez proiectul personal în moduri nebănuite.

Am pornit deja pe un drum al cunoașterii, am finalizat primul an la Facultatea de Psihologie și mi-am început formarea în psihoterapie – terapii scurte, centrate pe resurse și soluții – una din cele mai prietenoase și moderne forme de psihoterapie, care pune clientul într-un dialog asertiv cu psihoterapeutul. Esența acestei forme de psihoterapie este: „Fă mai mult din ceea ce funcționează și mai puțin/deloc ceea ce nu”. Astfel, îți poți transforma viața și rescrie povestea într-o manieră care te împlinește ca om.

Povestea mea actuală seamănă cu o călătorie în deșert. Pe măsură ce merg înainte, drumul mi se dezvăluie.

Intenția mea este să determin un număr cât mai mare de oameni să trăiască conștient, să prețuiască fiecare moment, să facă lucruri care îi bucură și relaxează, să descopere ce activitate/hobby le poate deveni o profesie la un moment dat.

Deloc întâmplător, am ales ca motto al blogului meu – „Întâlnește-te cu Viața”, pentru că atunci când te întâlnești cu viața, energia vitală curge prin tine, ești fericit și relaxat ceea mai mare parte a timpului, descoperi echilibrul, munca pe care o visezi este parte din tine, este creația ta și doar tu poți face acel lucru, în acel mod.

Am făcut acest pas pentru că visul meu este „larger than life” și pentru a-i da viață am nevoie de „condiții favorabile”. Dorința de a studia și aprofunda psihologia și spiritualitatea, precum și pasiunea pentru scris, speaking, training/coaching m-au determinat să închei o etapă importantă a carierei mele și să deschid un nou drum.

Sfatul meu pentru cei care vor să facă acest pas este unul foarte simplu și clar: Indiferent de profesie și locul în care te afli, întâlnește-te cu viața – fii tu însuți, învață cât mai mult, inovează, livrează propuneri îndrăznețe, ieși din zona de confort, fă lucruri care te hrănesc fizic, psihic, emoțional, trăiește fiecare zi cu pasiune.

Cu un astfel de antrenament, dacă și când va veni un moment pentru un proiect personal – vei știi, vei simți și vei acționa. În acel moment vei găsi absolut toate resursele să-ți pui visul în practică.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.