Copilul neatent – cum îl ajutăm să se concentreze

Copilul neatent pare să „plutească“ prin viață, fără să rămână prea mult în același loc. Părinții se plâng că este „aerian“ – uită să-și lege șireturile, să ia tema pentru a doua zi, să-și adune jucăriile. Profesorii se plâng că nu este atent la școală. Spun că nu poate respecta instrucțiunile și nu se poate concentra. De ce este neatent? Dr. Stanley I Greenspan explică totul în cartea „Copilul care îți dă de furcă – cinci tipuri de copii dificili”, apăruta la editura Trei.

foto: shutterstock

foto: shutterstock

Un copil neatent isi poate gasi cu oarecare greutate cuvintele pentru a descrie lucruri. Daca il intrebati ce a facut peste zi, ridica din umeri. „A fost bine, cred, spune in cele din urma.“ Cand vorbeste, schimba tot timpul subiectul. Este greu sa porti o conversatie cu un astfel de copil pentru ca sare de la un subiect la altul.

Parintii unor copii de varsta scolara isi fac probleme, si pe buna dreptate, deoarece copiii care nu sunt capabili sa fie atenti nici macar perioade scurte de timp vor avea de suferit la scoala. Insa problemele de atentie nu se limiteaza la copiii de varsta scolara. Acestea sunt frecvente in randul copiilor de toate varstele. De fapt, acum putem observa astfel de probleme chiar si in randul copiilor mici si prescolarilor. Chiar si sugarilor li se intampla sa nu se poata concentra asupra figurii tatalui lor sau asupra unei jucarii; atentia lor isi schimba rapid directia. Unii copii mici nu sunt capabili sa se concentreze asupra a ceea ce le spune cineva sau sa indeplineasca niste indicatii simple.

Sintagma „probleme de atentie“este folosita tot mai frecvent in scoli. Multi copii care au probleme la scoala sunt etichetati ca avand tulburare de deficit de atentie (Attention Deficit Disorder, ADD). In unele cazuri, copiii despre care se crede ca sufera de ADD sunt tratati medicamentos fara o evaluare medicala adecvata, din punctul de vedere al dezvoltarii si sanatatii psihice, prin care sa se poata determina daca au sau nu aceste probleme de atentie sau de alt fel si daca medicatia este necesara.

De ce nu este atent?

Dificultatile pe care le intampinam in organizarea comportamentului, in intelegerea informatiei vizuale sau verbale sau cand trebuie sa reactionam la senzatii – toate ne influenteaza atentia.

Planificarea și organizarea

Fiecare copil poate avea motive diferite care-l impiedica sa fie atent. Din punct de vedere clinic, parerea mea este ca dificultatea de a planifica sau organiza actiunile sau comportamentul este elementul care favorizeaza in cea mai mare masura deficitele de atentie. Un copil care are aceasta dificultate nu poate face lucruri „pe pilot automat“ asa cum fac alti copii.

Comportamente evidente, precum verificarea ghiozdanului sau a temei pentru acasa, presupun un efort constient si de aceea pot fi uitate.

Sistemul motor al unui copil influenteaza si atentia acestuia. Spre deosebire de procesarea informatiei, adica de modul in care copilul isi insuseste si „introduce“ datele, sistemul motor este sistemul de „iesire“ — adica modul in care copilul comunica lumii ce simte, ce gandeste, ce idei are. Sistemul motor contribuie la modul in care copilul isi organizeaza comportamentul intr-o anumita ordine sau in functie de anumite tipare de miscare. Asadar, daca copilului ii este greu sa isi organizeze corpul si tiparele de miscare, ii va fi greu si sa fie atent. Simplul act de a privi sau de a asculta presupune tipare organizate, constante, de miscare. Daca ne este greu sa facem ceva, de pilda sa punem in ordine trei sau patru actiuni motorii, suntem predispusi sa fim distrasi cu mai multa usurinta.

Reactivitatea

Atentia nu tine pasul si din cauza modului in care copilul reactioneaza la senzatii. Copiilor care reactioneaza prea putin sau in mod exagerat la senzatii (hiporeactivi, respectiv hiperreactivi) li se poate parea dificil sa se concentreze. Un copil care reactioneaza mai putin la stimuli are nevoie de un aport mai mare de informatie.

Reacție scăzută la stimuli auditivi

Daca reactioneaza mai putin la sunete, inseamna ca e nevoie de mult zgomot inainte ca el sa raspunda. Trebuie sa-i vorbiti in mod persistent si energic si cu o voce convingatoare. Daca nu primeste aportul energetic necesar, nu va fi atent. Cand era bebelus sau copil mic, parintii erau obligati sa-i vorbeasca cu voce tare, persistent, pentru ca el sa fie atent. Daca vocile erau calme sau linistite, isi pierdea interesul si privea in alta directie. Cand era prescolar, prefera probabil sa se joace de unul singur, in lumea lui, jocuri „de-a…“ — nu pentru ca nu-l interesau cuvintele parintilor lui, ci pentru ca nu putea fi atent la ei decat daca vocile lor erau clare si insistente. Cand era scolar, parea sa fie preocupat de visarea cu ochii deschisi si de gandurile interioare, privind pe fereastra in timpul orelor. Dar daca profesorul se apropia de copil si-i spunea cu o voce autoritara: „Ai auzit ce-am spus? Am spus «Va rog, deschideti cartile de istorie la pagina 53.»“, atunci copilul se intorcea surprins, de parca n-ar fi inteles pana in acel moment ca i se vorbeste.

De fapt, este usor de presupus ca un astfel de copil, care viseaza cu ochii deschisi si nu este atent, nu vrea sa asculte. Cei din jur sunt pusi deseori in situatia de a spune: „Te rog, asculta-ma“ sau „Iar nu ma asculti!“ Ceea ce ei nu inteleg cel mai adesea este ca acest copil are nevoie de un sunet mai autoritar, mai persistent inainte sa poata fi atent si ca ii ia ceva timp pana sa iasa din lumea lui interioara si sa fie atent la cei care ii vorbesc.

Reacție diminuată la stimuli vizuali

Copiii care reactioneaza mai putin la stimulii vizuali au nevoie de imagini vii, fascinante, convingatoare care sa le atraga atentia, altminteri vor ramane concentrati asupra propriilor ganduri. Cand sunt sugari, nu raspund prea repede la figura zambitoare a mamei sau la surasul tatei. Parintii trebuie sa fie insistenti, sa aiba figurile pline de viata, tot timpul zambitoare, pentru a le capta atentia. Altfel, privirile lor ratacesc in jur. Profesorii se intreaba uneori de ce acesti copii stau cu privirile atintite pe jocurile Nintendo sau la filmele de actiune, dar nu sunt capabili sa se concentreze cand scriu pe tabla. Motivul este ca imaginile care se misca rapid si culorile vii ale jocurilor sau filmelor le retin atentia, in timp ce imaginile statice, alb-negru, de pe tabla, nu reusesc sa faca asta.

Hipersensibilitatea

La polul opus se afla copiii care au probleme de atentie deoarece sunt prea sensibili la senzatii precum atingerile, sunetele, miscarile, imaginile. Multa vreme, cei mai multi dintre noi am avut impresia ca simturile tuturor lucreaza similar — ca toti functionam pe aceeasi frecventa. Acum intelegem ca fiecare are un nivel unic de raspuns la imagini, sunete, mirosuri, senzatii tactile. Multi copii hipersensibili sunt prea „receptivi“. Simturilor lor le lipseste un filtru adecvat: imaginile, zgomotele, mirosurile si atingerile care le fac placere altor oameni pot fi coplesitoare, iritante si uneori chiar dureroase pentru ei.

Continuarea articolului și multe despre copiii hipersensibili la diverse vârste și cum putem să-I ajutăm să se concentreze, citiți pe Noi vrem părinți

24life.ro

24life.ro

Vizitați pagina noastră de Facebook


V-a plăcut articolul? Dați un like la pagina noastră de Facebook!

24life.ro

Latest posts by 24life.ro (see all)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.