551

Dragostea e mai importantă decât adevărul

Éric-Emmanuel SchmittPentru mine dragostea e mai importantă decât adevărul, a spus Eric-Emmanuel Schmitt la București, miercuri, într-o conferință organizată la Ateneul Român. Admiratorii au putut să-și vadă și audă „pe viu” autorul preferat, să-i pună întrebări și să-i ceară autografe. Dacă ai ratat întâlnirea cu autorul cărții „Oscar și Tanti Roz”, ai acum șansa să citești câteva dintre mărturisirile pe care le-a făcut cu această ocazie.

Erich-Emmanuel Schmitt (55 ani) este unul dintre cei mai importanţi scriitori europeni (francez-belgian) ai momentului, autor de ficțiune, dramaturg, scenarist și regizor de teatru. Piesele lui se joacă de zeci de ani pe scenele a 50 de țări ale lumii. La noi, editura Humanitas i-a tradus și publicat următoarele titluri: Femeia în fața oglinzii, Evanghelia după Pilat, Elixirul dragostei, Cei doi domni din Bruxelles, Visătoarea din Ostende, Domnul Ibrahim și florile din Coran, Milarepa, Concert în memoria unui înger, Oscar și Tanti Roz, Pe când eram operă de artă, Evanghelia după Pilat, Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri, Copilul lui Noe.

Miercuri seara, cititorii lui EE Schmitt au putut să-și întâlnească autorul preferat la Ateneul Român, la o conferință organizată de Humanitas Fiction şi Institutul Cultural Francez, unde Schmitt a oferit, graţie Marinei Constantinescu, moderatoarea care i-a ridicat cu graţie mingile la fileu, un mănunchi de idei de înaltă ţinută intelectuală şi spirituală, o adevărată psihoterapie pentru aceste zile sumbre. Mă voi mulţumi să citez câteva dintre afirmaţiile scriitorului şi filosofului francez.

  • Am norocul să călătoresc mult şi să-mi văd piesele jucate în mai multe ţări şi mi se pare că nu sunt ale mele, într-atât fiecare civilizaţie îşi pune amprenta asupra lor. Nicăieri  distanţa dintre un bărbat şi o femeie nu e aceeaşi, în nicio ţară limbajul nu e acelaşi. În „Variaţii enigmatice”, cele două personaje se ucid cu vorbele, pentru că nouă în Franţa ne place să ne ucidem cu frazele. În montarea din Japonia, cei doi actori se băteau pe scenă ca samuraii, ceea ce m-a ajutat să-i înţeleg pe japonezi.
  • Privirea nu înseamnă ochii; când stau de vorbă cu cineva, după o oră de stat de vorbă nu ştiu ce culoare aveau ochii persoanei, pentru că nu i-am văzut ochii, ci privirea.
  • Esenţialul e invizibil.
  • Pentru mine, dragostea e ceea ce ne salvează de egoism. A reuşi în dragoste e cam complicat. Se poate iubi cu adevărat atunci când nu e vorba de sexualitate. Când relaţia e debarasată de sexualitate se poate ajunge la dragoste.
  • Aşteptăm ceva de la dragoste, dar şi dragostea aşteaptă ceva de la noi, să dovedim că ea există.
  • A te îndrăgosti e uşor, dar a iubi cu adevărat e greu şi asta mă interesează.
  • E  uşor să devii monstru; ajunge să crezi că ai mereu dreptate.
  • Literatura are superioritate asupra filosofiei fiindcă acţionează graţie armelor raţionamentului şi empatiei.
  • A fi fericit nu înseamnă să te fereşti de nefericire, ci să încadrezi drama în ţesutul vieţii tale.
  • Mozart mă vindecă fiindcă şi muzica lui e tristă, el îmi arată că eşti prost când eşti nefericit, fiindcă noi considerăm că suntem singurii nefericiţi. De fapt, ascultînd muzică tristă vedem că şi Mozart cunoaşte tristeţea, că nu există viaţă umană fără tristeţe.
  • A fi trist înseamnă a-ţi accepta tristeţea, a nu dori să trăieşti fără ea.
  • Nu sunt de acord cu stoicii, cu budiştii care spun că a fi înţelept înseamnă a nu simţi nimic. Eu cred că înţelepciunea , – varianta mea e mai creştină şi mai romantică -, e să trăieşti intens toate sentimentele, inclusiv cele negative.
  • Bucuria e foarte importantă. Unii sunt dotaţi pentru bucurie, alţii nu. Ei trebuie să înveţe. Nu ştiu cum e în România, dar în  Franţa nu mai e loc pentru bucurie. Insistăm să ne gândim la ce ne lipseşte şi ne lipseşte mereu ceva – o fiinţă, bani, timp. Dacă ne uităm mereu la ceea ce ne lipseşte, la gol, suntem mereu nefericiţi. Bucuria nu se referă la ceea ce ne lipsește, ci la ceea ce avem. Bucuria e fericirea de a trăi, de a avea o relaţie cu o fiinţă, de a avea ceea ce ai. Viaţa, aceeaşi viaţă, poate fi magnifică sau oribilă, depinde de felul în care o priveşti şi asta înseamnă muncă. Bucuria e cel mai frumos raport cu existenţa, înseamnă a privi doar ceea ce există, nu ceea ce lipseşte.
  • Cea  mai frumoasă poveste din lume se rezumă la nişte reţete culinare, fiindcă asta înseamnă viaţa, generozitatea, dragostea pentru ceilalţi
  • Pentru mine, dragostea e mai importantă decât adevărul. Nu trebuie să spunem adevărul decât atunci când poate fi auzit. Pentru mine, dragostea pentru celălalt vine înainte de dragostea pentru adevăr. Poți minţi toată viaţa dacă celălalt nu e pregătit să audă adevărul.
  • Cum îl descoperi pe Dumnezeu? Trebuie să pierzi stăpânirea de sine. Am intrat în deşertul Saharei, intelectual, stăpân pe gândurile, pe emoţiile şi pe sentimentele mele, eram protejat de o armură. Dar după 30 de ore pierdut în deşert fără apă şi fără mâncare, am devenit fragil. Numai slăbiciunea vă apropie de Dumnezeu.  Aşa l-am descoperit pe Dumnezeu. Ba nu, Dumnezeu m-a descoperit pe mine!
  • Trebuie să vă abandonaţi. Nu trebuie să vă fie frică de frică.
  • În sufism, ceea ce păstrezi e pierdut pe vecie, iar ceea ce dai îţi rămâne de-a pururi.
  • A citi, a scrie e acelaşi lucru. Înseamnă a călători, a învinge toate frontierele.
  • A scrie înseamnă a fi aproape de oameni şi a contribui la crearea unei umanităţi binevoitoare.
Irina Dimiu

Irina Dimiu

Irina Dimiu, jurnalist. „Aspir la armonie, iubesc oamenii, cărţile, călătoriile şi pisicile. Încă mai cred că, până la urmă, totul va fi bine.”
Irina Dimiu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.