1,681

E ceva special la locul acesta – Centrul de zi Hospice Casa Speranței

e ceva special la locul acesta Hospice Casa Sperantei„E ceva special la locul acesta, eu am rămas surprinsă, nu credeam că există așa ceva”, îmi spune Anca Piticariu, voluntară la Centrul de zi Hospice Casa Speranței. E miercuri dimineață, o zi luminoasă de iarnă, când ajung la Centru. În Sala de zi e o atmosferă relaxată, lumea vorbește, glumește, bea ceai. Două persoane fac floricele din hârtie colorată (quilling), restul joacă remi. Angajați, voluntari și pacienți sunt ca unul…

Anca Piticariu este voluntară la centrul de zi, din octombrie, când vine aici miercurea, o dată pe săptămână, de la 10 la 14. „Voiam de multă vreme să fac voluntariat, dar am avut un job foarte solicitant într-o bancă iar programul nu mi-a permis. Acum sunt într-o pauză de job și știam de Centru de la o prietenă…

Hospice Casa Speranței

Mariana, Anca și Grația – paciente și voluntare comunică prin empatie

E incredibil ce sentiment poate să-ți dea și îmi pare rău că n-am făcut asta mai demult. Vin dimineața, le servesc cu ceai, cafea, jucăm remi, table, dansăm, facem sport! (râde) Încercăm să păstrăm un ton optimist să comunicăm cu ele și într-adevăr se deschid. Vin aici cu mare plăcere, nu fac mare lucru, doar stăm de vorbă.

La început am venit cu teamă, m-am gândit că o să-mi fie greu, că o să mă afecteze foarte mult emoțional și chiar am crezut că să ajung acasă plângând – asta era în capul meu că n-o să pot să vin din acest motiv.

Am dezvoltat un soi de dependență, abia aștept să vin aici!

Dar după prima zi am avut o energie când am ajuns acasa – wow! – te face să fii mai optimist, îți dă așa un sentiment – și nu mă refer doar la pacienți, ci și la oamenii de aici, i-am văzut la lucru și pot să spun că sunt niște oameni extraordinari, pur și simplu niște oameni buni.

Cum să-ți spun, am dezvoltat un soi de dependență, abia aștept să vin aici! Doamnele sunt super drăguțe! La unitatea de paturi e mai dificil, pentru că acolo sunt cazuri foarte grave. Mai ales la copii, e greu să vezi boala asta la un copil de câțiva anișori.

6

Camera Zen

Ce am învățat din experiența asta? Să apreciez mai mult ceea ce am. M-a impresionat în mod special o doamnă de treizeci și ceva de ani, cu cancer de sân, când am văzut-o așa de tânără și a lucrat și ea în bancă, ca și mine. Acum nu e aici, e la o intervenție de reconstrucție… Sunt foarte multe cazuri de cancer, nu prea vorbim despre asta, preferăm să păstrăm un ton optimist.

E ceva special la locul acesta nu-mi dădeam seama ce mă atrage. La întâlnirea de Crăciun, mulți dintre angajați au amintit de Dumnezeu, ceea ce m-a dus cu gândul la faptul că apropierea de El și credința te fac să fii mai bun. Încă cercetez ce e așa de special la locul ăsta, chiar sunt oameni deosebiți aici, eu am rămas surprinsă, nu credeam că există așa ceva…”

Dacă vrei să lucrezi ca voluntar la Hospice Casa Speranței, să faci donații sau să apelezi în calitate de pacient la serviciile de îngrijire paliativă ale Centrului, intră pe http://www.hospice.ro/, unde găsești mai multe informații

 

 

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me

Latest posts by Mihaela Doina Radulescu (see all)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.