Indila la București: mini-show, maxi-dezamăgire

CONCERT 'ORANGE ROCKCORPS 2014' AU TRIANONIrina Dimiu a reușit să intre la concertul Indilei, ca să ne povestească dacă spectacolul a fost pe măsura așteptărilor și ceva impresii de culise…

Sala Palatului, duminică 7 decembrie, ora 16

Indila, revelaţia anului în Franţa cu albumul Mini World, a venit să cânte în România. Din nu se ştie ce motive, au fost înghesuite două concerte, unul la ora 16, altul la 19. Cică la cererea publicului, înainte de show-ul de seară, a mai fost programat încă unul, cu trei ore mai devreme. Cu aceleaşi preţuri, între 120 şi 320 lei.

Sigur că, atunci când fanul dă un ban pentru plăcerea de a-şi asculta idolul, nu-şi face acelaşi calcul ca atunci când ia două kilograme de carne cu preţul unuia singur (sau viceversa), dar să dai cel puţin 120 de lei pe doar 5 melodii, cât a cântat artista în prima reprezentaţie, e cam prea de tot! De ani de zile, de când merg la concerte, nimeni, nici măcar cântăreţii septuagenari sau octogenari – niciunul nu a cântat mai puţin de o oră şi jumătate! Mai mult, da! (Bon Jovi, trei ore în cap) Dar numai 40 de minute – nimeni. (Cu ani în urmă, C.C.Catch a mai venit cu un program scurt şi, uimită de entuziasmul publicului, a luat-o de la capăt!!)

Ca spectator, am rămas cu impresia că vina nu i-a aparţinut solistei.

A intrat târziu, la mai mult de o jumătate de oră după ce Delia ieşise din scenă şi la minute bune după ce orchestra ei se instalase deja. A intrat cumva timorată, adresându-se publicului ba în engleză, ba în franceză. Impresia spectatorului a fost că a întârziat din cauza unei discuţii dezagreabile, care o marcase. Abia către sfârşit s-a încălzit şi, ştiind că începutul nu fusese la înălţime, a reluat Dernière danse. De data asta, cu dinamismul şi patosul binecunoscute.

Dacă Indila şi-a asigurat succesul reuşind să îmbine, printr-o alchimie proprie, şarmul francez cu influenţele indiene şi algeriene, la Bucureşti acest fragil şi fermecător echilibru a fost oarecum alterat. Artist plin de vioiciune şi dinamism, Indila nu a repetat de pe scena Sălii Palatului melodiile exact aşa cum sună pe primul ei album, ci a avut divagări şi schimbări de ritm, una reggae, restul orientale. După cum tot extrem orientale erau şi gesturile mâinii ei, simbolizând zborul. Probabil stingherită de durata ultrascurtă a recitalului, la un moment dat, Indila a ieşit din scenă şi a revenit cu un tricolor românesc, încercând să comunice astfel nu numai că ştie cum se cheamă ţara şi oraşul în care se află, ba chiar şi ce drapel are.

Publicul a fost dezamăgit de finalul brusc şi a ieşit într-o tăcere posacă.

Şi evacuarea a fost problematică, fiindcă pentru a se evita ciocnirea spectatorilor care plecau de cei care intrau, cei 4.000 de oameni au fost conduşi spre o uşă laterală, nefolosită de obicei.

Să sperăm că măcar cei din tura a doua au avut parte de un spectacol complet, cu o Indila într-o formă mai bună.

Foto: ©Hepta

Irina Dimiu

Irina Dimiu

Irina Dimiu, jurnalist. „Aspir la armonie, iubesc oamenii, cărţile, călătoriile şi pisicile. Încă mai cred că, până la urmă, totul va fi bine.”
Irina Dimiu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.