250

Întâlnire pe neve

De curând, nişte prieteni binevoitori i-au propus un blind date, recte o întâlnire pe neve, chestie care mie mi s-a părut cam riscantă, că ştiţi cum e… În poză îl vezi pe Alain Delon şi-n realitate e mumia lui Tutankamon. Iar partea fizică e cea mai mică dintre probleme.

blind-date

S-ar zice că lumea virtuală e o mană cerească pentru oamenii singuri, că în era internetului e mult mai uşor să socializezi, să-ţi găseşti jumătatea sau, cel puţin, măcar câţiva prieteni care să-ţi alimenteze iluzia că nu eşti al nimănui şi că, în caz de moarte subită, chiar dacă o să fii găsit peste o lună şi te va îngropa primăria, măcar o să-ţi aprindă şi ţie cineva o lumânare pe facebook. Dar cum speranţa moare ultima, o mulţime de oameni singuri, cu mii de prieteni mai mult sau mai puţin reali, plutesc în derivă într-un ocean de avataruri, riscând să devină nişte Robinsoni izolaţi pe insula Paştelui mă-sii de viaţă. Pe de altă parte, teama de singurătate e justificată, doar nu degeaba suntem nişte animale sociale – e musai să mergem cu turma. Ca bărbat, mai treacă-meargă, dar dacă eşti femeie şi eşti singură, situaţia e naşpa de-a binelea.

La 20 de ani, te interesează doar să te distrezi şi singura ta grijă e să nu-ţi pierzi sponsorizarea de la babaci. Ai o mie de prieteni, la fel de isteţi sau de tembeli ca tine, şi sunteţi puşi doar pe distracţie. Ai sau n-ai pe cineva, nici nu contează, la grămadă nu se bagă de seamă. Mult mai târziu o să-ţi dai seama, cu ciudă, că tutele alea care stăteau numa’ cu nasu-n carte l-au ridicat exact la timp ca să se mărite…

Pe la 25, începi să te cam panichezi dacă nu l-ai găsit încă pe Făt-Frumos. Lupta e acerbă şi băieţii de bani gata sunt puţini şi deja luaţi de piţi alea din ultimul an care s-au săturat să stea câte patru în camera de cămin, să mănânce pâine cu margarină şi să se combine cu pârliţii lor de colegi care poştesc berea, ţigările şi… pe ele.

La 30, deja e groasă. Ţi-a sunat de mult ceasul biologic, dar bărbaţii mişto din jurul tău sunt deja luaţi. Continui să te vezi cu gaşca ta de prietene, dar nimeni nu mai vorbeşte despre masculi şi despre aventuri, ci despre tocăniţe şi supe-creme. În scurt timp, devii o Wikipedia ambulantă pentru sugari. Ce-i drept, nu strică să fii pusă la punct cu bolile copilăriei, laptele Humana şi sterilizarea biberoanelor. În plus, nu se ştie niciodată când îţi vor folosi informaţiile despre căcuţa verde şi pompa de sân electrică. Bărbaţilor pe care ţi-i prezintă prietenele, din milă, numai de însurătoare nu le arde. Ori plătesc deja trei pensii alimentare, ori trăiesc din pensia părinţilor… Nu-ţi pierzi speranţa şi începi să frecventezi medii intelectuale, în ideea că te loveşte norocul. Din păcate pentru tine, intelectualii trecuţi de 40 de ani nu mai frecventează biblioteca, ci stabilimentul cu acelaşi nume din Cişmigiu.

După 45 de ani, singurul loc pe care-l mai poţi frecventa în speranţa că îţi vei găsi şi tu în sfârşit sortitul e… cimitirul. Acolo ai toate şansele să dai peste un văduv de perspectivă, proaspăt pensionat. E de preferat să mergi însă în cimitirele militare, ăia au pensii babane şi sunt lăsaţi la vatră mai devreme, deci o să ai şanse să-l prinzi în viaţă măcar vreo doi-trei ani. Copii? O să te mulţumeşti cu ai lui.

Paradoxal, viaţa începe abia după 65 de ani, când deja te-ai resemnat şi începi să profiţi de ofertele de vacanţă pentru “seniori”. Acolo nu e exclus să-l întâlneşti în sfârşit pe EL şi, cu puţin noroc, protezele voastre o să stea alături în paharele cu apă de pe noptieră până ce moartea sau demenţa senilă vă va despărţi. THE END.

Despre această perspectivă profund îngrijorătoare discutam recent cu o prietenă, care, de felul ei, e fată de casă. Deşi a trecut deja prin două mariaje care ar fi descurajat pe oricine, ea continuă să spere că nu va îmbătrâni singură. De curând, nişte prieteni binevoitori i-au propus un blind date, recte o întâlnire pe neve, chestie care mie mi s-a părut cam riscantă, că ştiţi cum e… În poză îl vezi pe Alain Delon şi-n realitate e mumia lui Tutankamon. Iar partea fizică e cea mai mică dintre probleme. M-a asigurat că nu se va duce singură, ci cu grupul de amici, fiindcă tipul îi invitase la masă. Peste vreo trei zile, frisonând de curiozitate, am sunat-o.

Citiți continuarea și articolul întreg în Blind Date Mind Blowing din ”Blogul unei tipe oarecare”, de Oana -Roxana Pantazi

24life.ro

24life.ro

Vizitați pagina noastră de Facebook


V-a plăcut articolul? Dați un like la pagina noastră de Facebook!

24life.ro

Latest posts by 24life.ro (see all)

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.