13,749

Jette Nielsen (Horn), zâna bună a românilor din Danemarca: „Am cu românii o legătură specială”

„Jette, ai tot respectul și recunoștința mea, n-o să uit niciodată ceea ce ai făcut pentru mine, am crezut că persoane ca tine se găsesc doar în filme și seriale tv, dar se pare că viața bate filmul.” (Ștefan Valentin Peștean). Am început materialul nostru cu mesajul unui student român, dar ca el sunt multe, pe pagina doamnei Jette Nielsen (Horn), pe Art of Bucharest, pe mail sau în grupurile pentru studenți sau pentru românii din Danemarca. Toți au cuvinte elogioase la adresa ei, îi mulțumesc pentru sprijinul și dăruirea cu care i-a ajutat, dincolo de atribuțiile profesionale. Am vrut să aflu mai multe despre Jette, iar ea mi-a rezumat, simplu, parte din munca ei: „Am cu românii o legătură specială”.

Jette Horn și unul din tablourile ei, cu o familie în culorile steagului național, pictura se numește „Heaven on Earth” și este un mesaj adresat părinților din România, marcați de griji pentru copiii lor: „Aveți încredere și speranță și învățați-vă și copiii astfel, pentru că problemele își vor găsi o rezolvare.”

Jette Horn este o daneză pasionată de pictură și de oameni. Locuiește la Copenhaga, împreună cu cele două fiice ale ei, pe care le-a crescut mai mult singură. Fetele au acum 20 și respectiv 34 de ani. Cea mică lucrează și studiază, cealaltă a absolvit actoria la New York.

Jette a locuit în UK și Spania vreo 4 ani și a învățat la „universitatea vieții”, cum îi place ei să spună. A lucrat în diverse domenii, ca freelancer, în joburi independente, unde și-a demonstrat spiritul inovator și  abilitatea de a găsi soluții salvatoare, ori de câte ori a fost cazul. Are pregătire în terapia prin culoare, domeniu în care a reușit să găsească și să dezvolte propriile metode de vindecare prin artă, cu care a apărut în mai multe reviste locale.

În 2009, Jette a suferit un traumatism cranian destul de sever, care a împiedicat-o să lucreze o vreme. Trei ani mai târziu s-a angajat ca voluntar (iar din 2015 cu normă întreagă) pentru studenții internaționali, pe care îi ajută să-și găsească o locuință și să se acomodeze la Copenhaga. Printre ei, foarte mulți studenți români, veniți singuri sau cu părinții în căutarea unui loc de cazare pe durata studiilor în Danemarca. Jette i-a ajutat pe toți și a primit la rândul ei multe invitații în diverse orașe ale României, pe care le-a și onorat de-a lungul timpului, după cum o să vedeți în continuare.

Alexandru Grădinar, ambasadorul României în Danemarca și soția lui au luat un tablou semnat de Jette

Jette Horn (Nielsen) „deschide uși” studenților străini din Copenhaga

„Acesta e jobul meu, să le găsesc cazare studenților internaționali din Copenhaga. Printre ei, au fost și sunt mulți români. Am susținut și un discurs la Universitatea din Copenhaga, ocazie cu care am cunoscut și mai mulți studenți români.  Am fost și sunt adesea pentru ei și ceilalți studenți străini un reprezentant aici, pot să le susțin cauza, îmi plac mult și am avut dintotdeauna obiceiul acesta de a îi apăra pe aceia care au nevoie de ajutor – pentru mine e o înclinație naturală.

Nu-mi este greu să fac asta, practic „deschid uși” pentru ei. Mi-au plăcut de la început și am încercat să le arăt danezilor că articolele din media și impresia generală despre români nu sunt pe de-a întregul în concordanță cu realitatea.

Am foarte mulți prieteni români aici. Nu doar studenți, dar și români cu joburi minunate, în poziții importante, recrutați de companii mari.

Unul dintre proprietarii noștri are o mulțime de studenți români, îi plac și lui, ca și mie, nu mi-e deloc greu să le găsesc o locuință. Am descoperit că am cu românii o mulțime de lucruri în comun și o conexiune cu ei… de la inimă la inimă, poate. Uneori, și același simț al umorului.

În 2008 am cunoscut o româncă dintr-o cunoscută companie daneză. Crescuse la New York, am fost surprinsă să aflu că e româncă. Nu-mi amintesc cum mă gândeam la un român înainte de a o cunoaște pe ea, probabil că, la fel ca mulți alții, aveam imaginea referirilor apărute în presă. E total stupid să gândești astfel, dar pe de altă parte, nu făcusem niciodată vreo cercetare legată de România sau locuitorii ei și nu știam pe nimeni de-acolo. Când am întâlnit primii studenți români, mi-au plăcut foarte mult. Politicoși, modești, săritori și plini de recunoștință. M-au impresionat imediat. Acum am foarte mulți prieteni români. Nu doar studenți, dar și români cu joburi minunate, angajați în poziții importante, recrutați de companii mari.

Primul drum în România

Am ajuns în România prima data în octombrie 2016, în vizită la o familie a cărei fiică decedase. O cunoscusem pe vremea când era studentă la Copenhaga și, după ce a murit, i-am ajutat familia să-i aducă lucrurile acasă și să rezolve problemele cu documentele și oficialitățile daneze. Mi-au spus atunci că, dacă vreau să vin să-i văd, mă așteaptă în România. Trei luni mai târziu, m-am dus să-i vizitez. Cu ei am fost și la un botez și am fost la mormântul fetei, în Piatra Neamț.

Mi-e greu să definesc prima impresie. A fost o situație tristă cu totul. I-am întâlnit părinții și fratele, am stat cu ei câteva săptămâni. Am locuit în București, dar am fost la casa părintească din Piatra Neamț, iar pe drum am văzut natura, munții și lacurile. Și am fost pe Transfăgărășan.

Toate m-au impresionat profund, călătoria, situația, familia, tristețea, pierderea… Persoana pe care o cunoscusem și nu mai era, natura, oamenii, totul m-au lovit puternic, mi-a fost foarte greu să le las și să le uit, pentru că am simțit cumva ca și cum m-am întors acasă… Mi-e foarte greu să explic.

Apoi am venit la Copenhaga și m-am întors în România de mai multe ori. Am vrut să fac o fundație pentru tinerii români, ceea ce mi-a dat posibilitatea să cunosc o mulțime de oameni, la toate nivelurile și din diverse domenii profesionale. E o poveste mai lungă. Dar iubesc România, cu siguranță. Și sentimentul a rămas același.

În lumea artistică bucureșteană

Am organizat o expoziție de artă pe Calea Victoriei, împreună cu cunoscuta interpretă Alexandra Ungureanu și formația Crush, care au cântat în deschidere. Totul a fost incredibil, am fost foarte fericită că am reușit să-mi aduc picturile la București și să văd totul gata. Am crezut că nu va fi posibil, dar uite că s-a întâmplat. Mai târziu, pe unele le-am avut expuse în expoziții comune la Athenee Palace Hilton și Crowne Plaza. A fost o onoare pentru mine și am fost cu adevărat mândră și fericită pentru asta.

La prima expoziție din București, cu Alexandra Ungureanu și formația

Expoziția de la Hilton

Am întâlnit o artistă care are atelierul în Piața Victoriei și care m-a luat cu ea la mai multe expoziții și mi-a prezentat lumea artistică bucureșteană, la cel mai înalt nivel. L-am cunoscut pe directorul librăriei Mihai Eminescu, datorită picturii mele intitulate Luceafărul. (Studenta despre care v-am povestit că a murit mi-a spus că pictura mea îi amintea de el, deși nu i-am văzut niciodată chipul și nici nu i-am citit poeziile). Directorul librăriei, la rândul lui, mi-a arătat o altă expoziție interesantă. I-am cunoscut pe organizatorii Art Safari la București și am fost cât pe ce să îi ajut, dar atunci a trebuit să mă întorc acasă. Era în 2018.

Despre pictură, culori și stilul preferat

Folosesc tot felul de culori, nu am una preferată. Pictez intuitiv, spontan și abstract – acesta este stilul meu favorit. Din când în când, abordez și arta figurativă, combinând abstractul cu forme și linii care ajută privitorul să se conecteze la arta mea.

Din 2017 am pictat și fluturi albi, o temă legată de tânăra care a murit. Eu îi sugerasem să picteze, iar ea, printre alte lucrări, picta fluturi colorați. Și asta este o poveste lungă, care explică de ce eu pictez fluturi albi. Fundația pe care vreau s-o fac se va numi Butterfly, în memoria ei.

Gheorghe Zamfir și soția au primit unul dintre tablourile semnate de Jette

Culorile au o influență uriașă asupra noastră a tuturor, ne ating la diferite niveluri, mental și emoțional. Folosesc culorile pe care le simt și nu pe cele pe care trebuie pentru a urma „regulile”.

Pictez acasă, pictez în Mallorca și la București, într-un spațiu privat sau la hotel, atunci când călătoresc…

Trenduri în arta daneză

Da, e greu să fii recunoscut ca artist aici. E vorba despre branding, networking și talent, desigur. Nu m-am străduit prea tare să mă fac cunoscută. Pentru mine, pictura este un fel de „dat drumul…” ca o eliberare de stress, ca inspirație sau motivație. Mă face fericită, mă ajută să intru în legătură cu mine însămi. Desigur că e plăcut să aud că oamenilor le place pictura mea, dar nu obligatoriu. Am vândut câteva dintre lucrările mele în Copenhaga/Danemarca, Italia și Austria.

Dacă vorbim despre scena artistică daneză și galerii, atunci aș spune că primează arta conceptuală. Sunt două mișcări actuale, una – coloristică nonfigurativă și una – mai figurativă, care explorează locuri și obiecte. Artă conceptuală, fără prea multă portretistică în creațiile artistice recunoscute.

Legătura cu românii, mai puternică decât barierele geografice, culturale, de vârstă sau educație

Pentru că țin la ei, mă simt conectată cu ei, avem o relație bazată pe deschidere și acceptare, așa cum am cu toți cei pe care îi ajut, într-un fel sau altul. Da, de români mă simt legată foarte puternic. În România mă simt acasă. Recunosc că nu știu totul și există diferențe pe care le-am remarcat în timp, dar care m-au făcut și mai curioasă. Poate că acceptarea joacă un rol foarte important aici. Cu toții avem nevoie de ea, eu însămi am nevoie, din acest motiv trebuie să o exprimăm atunci când întâlnim alți oameni. Cunosc sentimentul. Eu sunt foarte directă și onestă, spun ce gândesc, iar la asta probabil că e mai ușor să reacționezi decât la simulare sau falsitate.

Planuri în artă și în viață

În ce privește arta, m-am îndrăgostit de Mallorca de când am locuit acolo, dar inima îmi bate pentru România, așa că mi-e foarte greu să mă decid, încă mă gândesc la asta. Mi-ar plăcea să stau câteva luni de zile în România, apoi câteva în Mallorca și apoi în Copenhaga, unde sunt fiicele mele și cățelul.

Abia aștept să mă întorc acolo unde îmi este inima. Pentru că știu că am pierdut-o în România…

Simt că ar fi grozav să aduc energia Spaniei în România, într-un fel sau altul, prin arta mea. Mi-ar plăcea să țin workshopuri la București, să predau terapie prin artă celor care au nevoie de ea, români și spanioli.

Tocmai mi-am anulat călătoria de o săptămână în România, programată pentru 1 mai, pentru că m-am gândit că am nevoie de un scop precis de a merge acolo, nu doar turistic, este timpul să facem mai mult. Oricât de mult mi-ar plăcea să merg acolo, trebuie să mă gândesc la asta și în mod profesionist. Sper să am mai multe picturi expuse, timpul va decide. Lucrez la asta și abia aștept să mă întorc acolo unde îmi este inima. Pentru că știu că am pierdut-o în România…”

Români și românce despre daneza Jette Horn

”You’re amazing, Jette … you really are an ambassador of Romania in Copenhagen. Thank you from my heart for the wonderful picture and for that I met you, my dear! I will write soon…I hug you fondly!” (Nicoleta Coman)

”During these 8-9 years I had many times issues with the landlord but I didn’t know what exactly to do. I didn’t know my rights. Now I am in a conflict with my landlord and this lady Nielsen Jette is keep helping me since the beginning with really good advices and support. Too bad I didn’t know her in Aalborg when I moved to ask for her support when I had to sign that contract cause many things could be avoided.

If you move somewhere, you will need her advices. You might save a lot of money with it. Or try to go to the apartments where she connects you cause I think she will connect you to a good landlord.

I really recommend her and I hope her support will be valuable for you the same as it was for me.” (Raul Caciora)

”In these few months I realise that, somewhere in the world you can find very good people, depends on how hard do you search for them.

I manage to get to know Jette Nielsen, an amazing person, first time I thought that she might help me with some information, but then she started helping me with everything, she gave me a lot of contacts, people from my country that lives in Denmark, in order to make friends quickly and to not feel lonely in my journey in Copenhagen. A simply human who helps for no reason, just to see others accomplish and remember her name. Being far from home, for a lot of us she is like a mother, she has no obligations but still she is 100% engaged in us, students.” (Valentin Sdcl‎, 27 May, foto)

Valentin S, cel mai recent cunoscut de Jette la Copenhaga

„Ce lucru minunat mi s-a intamplat astazi! Dupa ce m-ai intrebat care sunt culorile mele preferate si mi-ai cerut 4 numere, mi-ai trimis o “citire”. Este o experienta extraordinara sa afli lucruri despre tine din perspectiva unei persoane care nu te cunoaste. Am fost surprinsa cat de aproape ai fost de personalitatea mea, lucru care m-a facut sa fiu mai deschisa catre cunoastere si de a-mi dori sa corectez acolo unde gresesc, dar mai ales sa aflu care este misiunea mea personala. Am inteles ca este bine sa ceri ajutor din cand in cand dar si sa spui clar si tare atunci cand ceilalti gresesc.

Ar fi multe de spus, sunt inca sub efectul celor confirmate de tine, am nevoie de timp sa ma gandesc la multe lucruri. Multumesc pentru timpul acordat si da, este uimitor ce poti face cu culorile!” (Elena Furtună, 6 aprilie 2017)

 

 

follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.