8539 Views

A plecat la Viena pentru o lună, dar a rămas 28 de ani

Pe la începutul lui `89, Gabriela Rauca a plecat la Viena în excursie cu familia, pentru o lună, și acolo a rămas. De-atunci au trecut 28 de ani, cele trei fete ale ei s-au căsătorit (două în Austria, una locuiește în Germania), iar Gabi este acum tânără bunică. Ziua este contabilă la firma familiei, iar noaptea, când găsește puțin timp de scris, este în blogger culinar, în versuri…

A plecat la Viena pentru o lună, dar a rămas până astăzi - Gabriela Rauca

Gabriela Rauca desenează torturi

Pasiunea ei pentru gătit și rime este primită cu entuziasm de prieteni și fani, care îi urmăresc creațiile. Blogul ei se numește Poezie în bucătărie și îmbină arta culinară cu cea lirică, versurile amuzante imaginate de Gabi pun în valoare rețetele de preparate sofisticate. Am vrut s-o cunosc mai bine pe autoarea lor, iar ea mi-a spus pe scurt povestea vieții în Austria și mi-a dezvăluit câte ceva din secretele poeziei ei culinare.

O posibilitate de libertate

Am plecat în Austria la începutul anului 1989, într-o excursie de o lună, împreună cu soțul meu, două dintre cele trei fetițe ale noastre și socrii mei. Ideea de a pleca a fost mereu a soțului meu, care era convins că în acea perioadă nu există nici o altă posibilitate de libertate, mai ales pentru copiii noștri și pentru viitorul lor. Situația materială nu a fost nici pe departe motivul unui pas atat de important în viața noastră, fiindcă în țară aveam tot ce ne trebuia, financiar. Nu pot spune că îmi doream să plec din țară, dar mi-am urmat soțul, cu lacrimi în ochi și cu gândul la fetița rămasă acasă, la părinții și fratele meu, care nu aveau nici cea mai mică idee despre intențiile noastre; la tot ce lăsam în urmă, la prietenii și rudele noastre, care ne-au fost mereu aproape, la tot ce realizasem în cei nouă ani de căsnicie.
Dar pot să spun, cu mâna pe inimă, că așteptările noastre erau cu mult mai mici decât ceea ce am primit într-o țară străină, care, la urma urmei, nu avea obligația să ne primească cu brațele deschise, așa cum a făcut-o, de fapt.

Este foarte civilizată, ordinea și curățenia domnesc peste tot, oamenii sunt cinstiți și de cuvânt, punctualitatea primează, iar munca este luată în serios. Aici se muncește mult și corect pentru banii primiți. Față de acum 28 de ani, condițiile de viață s-au înrăutățit, locurile de muncă sunt mai greu de găsit, mai ales pentru străini, iar cei veniți la muncă – din ce în ce mai nedoriți. Dar situațiile sunt diverse și nu se pot generaliza.

A fost greu, dar mai ușor decât ne așteptam

În scurt timp de la sosirea noastră aici am început să lucrăm, fără a ști o boabă de germană, iar copiii au început din toamnă școala. A fost destul de dificil, dar mult mai ușor decât ne așteptam să fie. Ne-am înscris la un curs de limba germană, care a durat 7 luni și am lucrat ca angajați tot timpul, până 1995, când am renuntat la posturile noastre și am deschis o firmă de transporturi. În ianuarie `90 ne-am întors pentru câteva zile în țară să ne revedem rudele și să ne recuperăm fetița lăsată acasă.

Firma pe care am înființat-o ne-a oferit o viață foarte bună, atât nouă, cât și copiilor noștri. Am muncit foarte mult. Soțul meu s-a ocupat de toată organizarea și de bunul mers al firmei, iar eu de contabilitate și problemele de birou. Aceasta a fost activitatea noastră în Austria, stilul nostru de viață și felul nostru de a ne adapta. Am avut parte de multă înțelegere, prietenie și ospitalitate din partea unor oameni străini, care nu ne-au privit niciodată cu reticență, dușmănie sau dispreț, fiindcă veneam din România. E adevărat că nici comportamentul nostru nu a dus la astfel de reacții. Am căutat să ne integrăm cat mai rapid și mai bine la stilul de viață și mentalitatea austriacă, dar și oamenii de aici au fost și sunt foarte apropiați, drăguți și săritori, la nevoie.

A plecat la Viena pentru o lună, dar a rămas până astăzi - Gabriela Rauca

Cuplul Rauca la Viena, acum și în urmă cu 28 de ani

Am avut o viață bună, am călătorit mult, dar am și muncit foarte mult. Am căutat, și cred că am și reușit, să oferim momente frumoase și ocazii de bucurie rudelor sau prietenilor noștri din România, cărora casa noastră le-a fost deschisă mereu, cu ospitalitate și drag, așa cum am învățat de acasă că trebuie să-ți primești oaspeții.

În familia vieneză

Viena este superbă și plină de lucruri frumoase, demne de văzut. Deși este un oraș mare, este foarte liniștit și sigur. Mai ales în centru, dar nu numai, străzile sunt pline de forfotă până noaptea târziu, restaurantele și terasele oferă bunătăți tradiționale, parcurile nenumărate oferă aer curat și relaxare, multitudinea de muzee, palate, biserici vechi, monumente și toate celelalte obiective turistice, istorice și culturale sunt atracții de necontestat, atât pentru vizitatori cât și pentru locuitorii lui. Am spus mereu și am rămas la aceeași parere: a vizita Viena este o plăcere, dar șansa de a trăi aici este un privilegiu. Suntem foarte bucuroși că în urmă cu 28 de ani am rămas aici, când aveam posibilitatea să plecam mai departe. A fost o alegere fericită pentru familia noastră.

A fost o alegere fericită pentru familia noastră.

De Paști, am sărbătorit ca de obicei, împreună cu familia. Copiii noștri și nepoțelul ne-au fost oaspeți și ne-au însorit și mai mult aceste zile de sfântă sărbătoare, așa cum o fac mereu, spre bucuria și mulțumirea noastră. Am pregătit mâncăruri românești, am făcut sarmale cu mămăliguță, pască și cozonac și multe alte bunătăți, așa cum făceam și acasă, în România și așa cum facem, de aproape treizeci de ani, de când trăim aici.

Poezie în bucătărie

Plăcerea mea de a găti (mai ales de a prepara fel de fel de dulciuri) a devenit pentru mine o pasiune, o ocupație tot mai atrăgătoare. Cu timpul, am început sa postez pe facebook poze de preparate, să împărtășesc rețete și să le discut cu prietenii. Ulterior, m-am gândit ca pentru fiecare rețetă să postez și câte o amintire legată de ea, sau câte o mică povestioară potrivită. Ideea de a scrie rețetele în versuri mi-a venit din întamplare, pregătind unele dintre prăjiturile mele și gândindu-mă la ele. Eu am scris versuri de când mă știu – poezii pentru copii, pentru diferite ocazii deosebite, mici dedicații pe cadourile de sărbători sau chiar poezii romantice, dar rețete în versuri nu încercasem, încă. Astfel am început să postez și poezioare culinare, însoțite de imagini și explicații. Datorită lor am început să primesc din ce în ce mai multe cereri de prietenie și aprecieri. Apoi cineva s-a oferit să mă ajute să pun toate aceste creații pe un blog. Așa s-a născut pagina mea poezieinbucatarie.eu. Am muncit foarte mult la ea. Am scris din ce în ce mai multe poezii… dulci și gustoase, am încercat rețete noi, am făcut poze, am creat prezentări pe care le-am publicat pe pagină. Soțul și fetele m-au susținut și mi-au lăsat timpul necesar pentru ca eu să pot scrie cât mai mult. M-am bucurat că poeziile mele au fost foarte apreciate, încă de la inceput. Prietenii le așteaptă, le citesc și îmi trimit fel de fel de mesaje, în care îmi laudă munca și talentul. Foarte multă lume mă întreabă când va apărea cartea cu aceste poezii dulci și gustoase. Cred că nu va dura prea mult și voi realiza și acest proiect, atunci când voi strânge destule rețete.

Torturile Gabrielei Rauca

Un tort aniversar (35 de ani de la căsătorie), unul pentru sărbătorirea blogului Poezie în bucătărie și un tort supraetajat cu personajele de Crăciun

Rețetele în versuri mi se par un mod extrem de potrivit de a îmbina poezia cu bucătăria, de a transforma munca în plăcere și de a combina arta culinară cu muzicalitatea lirică. Eu cred că am rămas în suflet un copil jucăuș, iar poezioarele vesele care îmi însoțesc gătitul mă fac să mă simt copil și mă duc cu gândul la joacă. Iubesc jocul, frumosul, îmi plac muzica, pictura, arta de orice fel și literatura. De aceea îmi transform munca într-o distracție cu versuri melodioase. Încerc să fac nu doar feluri de mâncare, ci și mici opere de artă culinară, mai mult sau mai puțin reușite, dar realizate cu mult drag. Sunt mulțumită când reușesc să aduc puțină bucurie celor care-mi citesc versurile și îmi admiră creațiile culinare, vizual sau savurându-le gustul. Mă încântă orice comentariu făcut de prieteni, le respect părerile și caut să le răspund cu multă căldură, așa cum simt că merită.

Deocamdată, blogul este doar un hobby, dar nu pot spune că nu m-am gândit și la o afacere în acest sens. Asta ar însemna să renunț la serviciul meu actual, de contabilă. Aș face-o cu plăcere, avand în vedere că momentan dispun de foarte puțin timp pentru serviciu, poezii, pregătire rețete, poze, treburi casnice și familie. Despre timp liber, deocamdată nu prea pot vorbi.

Rețeta de pește la cuptor, Poezie în Bucătărie made by Gabi Rauca

Mihaela Doina Radulescu

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.