7,591

Mihaela Dicu, despre secretele cuplului longeviv

Mihaela Dicu s-a născut la Craiova și a absolvit Facultatea de Instalații pentru Construcții, la București. Inginer prin formație, om de cultură și arte prin înclinație, e pasionată de literatură și astrologie. A publicat 4 cărți de astrologie (unele în mai multe ediții, altele epuizate deja) și una de numerologie. Este președintă de onoare a Asociației Astrologilor din România (AAR) și membră a Centre d`Etudes, de Documentation et de Recherches sur l`Astrologie (CEDRA), Franța. Este autor, traducător, redactor, cercetător, consilier pe teme astrologice și consultant apreciat în țară și străinătate. Dar nu despre astrologie am vrut să vorbim acum, ci despre… dragoste.

Știind că sărbătorește anul acesta o cifră rotundă, impresionantă, de când își cunoaște soțul, am rugat-o să ne spună cum l-a întâlnit, ce i-a unit și care crede că sunt secretele longevității în cuplu. Iar Mihaela ne povestește…

Mihaela Dicu, semnele unui cuplu longeviv

Mihaela și Radu, la nunta lor (foto mică) și în zilele noastre

„L-am cunoscut pe Radu în anul I de facultate. Eram în grupe diferite, dar ne întâlneam la cursuri. L-am remarcat pentru că era teribil de blond. Mie, care veneam de la Craiova, unde oltenii sunt cam toți bruneți, ochioși și sprâncenați, mi s-a părut că el, cu părul lui blond și ochii albaștri, era ca o creatură extraterestră. (râde) M-a frapat. Am început să ne uităm lung unul la altul și tot mai lung spre sfârșitul semestrului, înainte de vacanța de iarnă. M-a invitat la un film în oraș, la care mai veneau câțiva colegi din grupa lui. Îmi amintesc că era High Anxiety, o comedie grozavă (cu Mel Brooks, parodie după filmele lui A. Hitchcock – nr). Am plecat de la film, era cam gheață pe jos și ne-am ținut de braț, chipurile să nu cădem.” Restul e istorie.

„M-am culcat om normal și m-am trezit îndrăgostită”

O întreb cum a știut că el e alesul. „Într-o noapte de iarnă m-am culcat om normal și m-am trezit îndrăgostită”, râde ea. Și el? „În primele săptămâni de facultate, el se uita lung, cam ca toți băieții din an, după o altă colega de-a noastră, care era un personaj sofisticat, o apariție. Dar, până la urmă, m-a ales pe mine. Nu știu ce l-a atras. Poate faptul că eram drăguță, sinceră și directă. Și, fără îndoială,  i-a plăcut că eram smart, că percutam rapid și aveam replică. El, fiind născut în Gemeni, are nevoie de provocare intelectuală și e genul care consideră că e important ce spune omul, nu doar cum arată.  Dar a fost, în mod sigur, între noi  și o chimie, ceva dincolo de rațiune.  Ne-am îndreptat unul către altul, aproape simultan. ”

La finalul facultății s-au căsătorit, după o logodnă la București, oficiată de un prieten preot, și trei luni de petreceri ca-n povești, cu familia și prietenii. Mihaela știe foarte bine toate datele și își amintește cu drag de cea mai frumoasă perioadă din viață. Narcisa, buna ei prietena din copilărie și colegă de facultate, care se măritase cu vreo doi ani mai devreme, le-a fost nașă. Așa se înțeleseseră cu mulți ani în urmă, ca cea care se mărită prima, să o cunune pe cealaltă.  „Ne-am logodit pe 20 iunie, de ziua lui Radu,  în cerc restrâns, doar cu preotul, preoteasa și nașii. Logodnă în toată regula, cu slujbă și lumânări,  urmată de un festin vesel de 6 persoane!  După logodnă, viitorii socri au venit la Craiova, la părinții mei, în pețit. Au adus cu un tort minunat, de la Cofetăria Continental. N-am mai mâncat niciodată un tort așa de bun. Ai mei au așternut masa și au început dezbaterile. S-a hotărât ca pe 28 iulie să facem cununia civila în București (familia lui Radu în București), iar pe 25 august nunta, la Craiova.”

Petrecerile de nuntă au fost memorabile, pentru toți participanții. Apoi, peste cei doi a venit viața, cu greu și ușor. După terminarea facultății au fost repartizați amândoi în Craiova, au stat un an la părinții Mihaelei, apoi s-au mutat la casa lor. „A fost foarte greu în primii ani. Părinții ne-au dat doar strictul necesar. Trei ani am avut rate și CAR-uri, amândoi, ca să ne putem cumpăra mobilă, aragaz, frigider etc.. Nu ne rămânea mai nimic din salarii. În anii ăia am fost foarte strâmtorați. Noroc că eram adaptabili și ingenioși. Eu făceam niște mâncăruri grozave din te miri ce, iar Radu, cu îndemânarea lui fenomenală, «fabrica» tot felul de obiecte necesare, pe care nu mai trebuia astfel să le cumpărăm.  Dar tot ne-a fost tare greu.” Și iată că, totuși, dragostea lor a rezistat cu succes greutăților  și timpului.

Secretul unei relații longevive

„Să ai bunăvoință. Și amândoi răbdare, cu rândul. Când îl apucă pe unul, celălalt să stea potolit. La început, până ne-am acomodat la viața în comun, au fost meciuri destul de puternice între noi. Dar în timp ne-am liniștit. Ne-am învățat unul altuia repertoriul și când începea unul, celălalt știa ce urmează și o lăsa baltă. E important să fii adaptabil. Să găsești calea de mijloc. Să nu vezi lucrurile numai în alb și negru. Să mai faci și câte un compromis. Să mai treci cu vederea, păstrându-ți însă principiile. De exemplu, apropo de principii și de încredere, Radu nu umblă niciodată în geanta mea. Dacă îl rog să-mi aducă ceva din geantă, îmi aduce geanta, să îmi iau eu. Eu nu caut în buzunarele lui. Când iau hainele la spălat, scot ce e prin buzunare, pun grămada pe masă sau pe noptieră, fără să analizez ce se adună acolo. Nu mă uit în telefonul lui, să văd cu cine vorbește. Nu i-am citit niciodată vreun mesaj. Mi s-ar părea absolut horror să fac așa ceva. Nu mă uit in calculatorul lui, în fișierele lui. Lucrurile astea nu se fac. Trebuie să ai încredere. Să fii conștient că, dacă e să nu meargă treaba, oricum nu va merge.

O căsnicie nu este o pasiune și un amor continuu. Căsnicia înseamnă să faci echipă cu cineva. După câțiva ani, pasiunea se domolește. Trebuie să fie ceva solid în spatele ei, e foarte important să existe prietenie și afecțiune sinceră. Să ții cu adevărat la omul de alături, nu doar să-l dorești.

O căsnicie nu este o pasiune și un amor continuu. Căsnicia înseamnă să faci echipă cu cineva.

Orice relație, nu doar cea sentimentală sau matrimonială, trebuie construită și întreținută. Am constatat că în ziua de azi oamenii nu prea mai au răbdare. Și dacă văd că relația nu merge, nu încearcă să o consolideze sau să o facă să meargă, ci renunță și caută altceva,. Poate că e și acesta un mod de viață, însă foarte fragmentar. Într-un timp scurt nu ai cum să construiești ceva durabil. Să îți câștigi omul tău de bază, pe care să te bizui la bine și la rău. Omul care să-ți fie alături nu doar la sex, distracții și în vacanțe, ci și când ești bolnav, când ai probleme la job, când trebuie să crești copiii sau să îngrijești un părinte bătrân. Căsătoria este în esență o colaborare. Trebuie construită și întreținută. Și mereu trebuie să dai de la tine, pentru că celălalt va avea tendința de a se comporta în oglindă. Chiar dacă ți se pare că dai degeaba la început, în cele din urmă vei începe să primești înapoi. Binele se întoarce. Bunăvoința se întoarce, generozitatea se întoarce.

Orgoliul nu are ce căuta în dragoste. În relațiile cu oamenii pe care îi îndrăgești, nu trebuie să ții supărarea. Cineva trebuie să facă primul pas spre împăcare, în cel mai scurt timp. Când unul, când altul, cu rândul.

Orice relație trebuie hrănită. Iar partenerii de cuplu trebuie să aibă o viziune comună. Să se înțeleagă asupra scopurilor majore din viață, pentru că lucrurile mărunte se ajustează.

Copiii sunt împlinirea unui cuplu și cel mai adesea trasează obiectivele-țintă ale cuplului respectiv. Dar calitatea relației nu trebuie să depindă de copii. Am remarcat că și cuplurile fără copii pot fi incredibil de unite, adesea chiar mai unite decât cele cu copii. Noi nu am avut copii. Și mai avem prieteni fără copii, care sunt împreună de amar de ani.

Ancorarea în societate este un alt factor care ajută la consolidarea unui cuplu: întâlnirile cu prietenii, cu rudele, ieșirile la evenimente diverse. Să te integrezi cu cuplu cu tot într-un mediu mai larg poate funcționa ca element de securizare. Și este și foarte deconectant. Noi am avut norocul să avem mulți prieteni vechi și o familie mare. Mereu suntem când la unii, când la alții și foarte des toată lumea la noi. Și fiindcă tot am amintit de familie: să te înțelegi bine cu soacra este cheia succesului. De dragul omului de lângă tine, merită să faci toate eforturile pentru a fi în armonie cu cei care-i sunt dragi.

Suntem diferiți, dar avem aceleași principii

Radu și cu mine avem temperamente foarte diferite. Eu cu literatura, traducerile, artele plastice, astrologia. Radu cu ingineria și șuruburile, cu bicicleta, cu rolele. El e un spirit tehnic și sportiv, eu sunt o natură umanistă și sedentară. Dar avem aceleași principii de viață cu privire la onestitate, dreptate, încredere, responsabilitate, hărnicie. Împărtășim aceleași valori fundamentale și aceeași nestăvilită sete de informație.

Există semne astrologice care indică longevitatea unei relații?

Dacă facem o sinastrie și suprapunem hărțile noastre natale, eu și cu Radu avem o niște superpoziții foarte puternice.  Unele chiar la grad, cum ar fi Luna mea și Venus a lui la 22º Taur, Jupiter al lui și Ascendentul meu la 21º Balanță, Ascendentul lui și Pars Fortunae a mea la 22º Leu.  Apoi eu îl am pe Marte peste Soarele lui din Gemeni, el îl are pe Marte peste Venus și Mercur ai mei din Berbec (Venus fiind și stăpâna hărții mele).

Dar pentru un studiu de compatibilitate, nu faci doar sinastrie, ci și comparația hărților,  puse una lângă alta. Așa poți vedea mai bine prin ce se aseamănă două persoane. Dacă e să luăm cazul nostru, în horoscopul natal amândoi îl avem pe Jupiter în casa a III-a și pe Marte în casa a IX-a. Cumva, curiozitatea noastră,  raționamentele și modul de a procesa informațiile, dar și scările de valori, gândirea abstractă și relația cu studiile avansate sunt foarte asemănătoare, chiar dacă ele se manifestă în domenii diferite. Cam pe-acolo stau motivele pentru care eu am scris atâtea cărți și predau cursuri, iar Radu a făcut două facultăți, ambele tehnice, grele, și la zi. Și tot comparând hărțile mai observăm că Radu are Soarele în semn de aer, iar eu Ascendentul în semn de aer, că el are Ascendentul și Luna în semn de foc, iar eu am stăpâna hărții în semn de foc, că eu am Sorele în semn de apă și el are stăpânul hărții în semn de apă. Sau că el este Gemeni, deci un mercurian, iar eu îl am pe Mercur conjunct cu stăpâna hărții…

Mă întrebi la ce poate folosi astrologia în cuplu? În primul rând, astrologia te poate ajuta  să îți cunoști mai bine partenerul. Un astrolog cu experiență te poate ajuta să înțelegi cum funcționează omul de alături, în ce domenii merge relația și unde ar mai fi de șlefuit; unde poți să plusezi și la ce trebuie să fii atent; în cazul unei relații incipiente, un astrolog bun vede, studiind hărțile natale ale partenerilor,  dacă are relația șanse de durabilitate sau nu, iar dacă e să dureze, poate identifica cele mai bune strategii pentru a maximiza șansele de fericire. Astrologul mai poate să îți spună care sunt perioadele critice pentru o relație și când se sfârșesc, care sunt riscurile și multe altele. În cazul unei relații recente, te poate ajuta să-l descifrezi pe celălalt mult mai repede și să afli despre el lucruri care altfel ți-ar lua luni sau ani ca să le descoperi.

Pe Mihaela Dicu o găsiți aici

follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.