1,660

New York – orașul care nu te lasă să te culci pe o ureche

„New York-ul te face să te întreci pe tine și ce crezi că ești capabil să faci, pe plan personal și profesional. Un oraș în care nu crești decât dacă nu îți dorești” – Diana Doroftei, o româncă de succes la New York, despre visul american împlinit, în doar 7 ani.

New York Diana Doroftei

Diana Doroftei la New York, foto: Virgilia S. Virjoghe

S-a născut la Bârlad, a plecat la 22 de ani în SUA, cu Loteria vizelor. Primul ei job acolo a fost ca office manager și apoi ca operations manager, la Leadership Alliance, o firmă de consultanță strategică și managerială pentru companii aflate în topurile Forbes și Fortune. Aici a pus pe picioare proiectul unei platforme private securizate de educație online, accesibilă investitorilor financiari de oriunde în lume. Bank of America/Merril Lynch i-a susținut ideea, Diana a ajuns eLearning Project Manager, iar platforma de educație realizată de ea a intrat în primele trei „Best Business Solutions“ aprobate de bancă.

Astăzi, Diana Doroftei este IT Trainer la Oliver & Wyman. Între timp a scris, împreună cu Mathew Cross, o carte despre România – The Little Book of Romanian Wisdom, care a devenit rapid bestseller pe Amazon. Are un interviu în Forbes Life  și un blog în care povestește despre ea, carieră, cum a ajuns în SUA și lecțiile pe care le-a învățat acolo. Diana Doroftei este astăzi cetățean american și o româncă de succes la New York – orașul la care visează oricine în lume. Am vrut să aflu ce face acolo, cum e viața și visul american împlinit, iar Diana a răspuns întrebărilor noastre:

2

Diana Doroftei, co-autoare „The Little Book of Romanian Wisdom”

IT Trainer la Oliver Wyman

Acum sunt Trainer pe IT (software predominant) la Oliver Wyman. Compania are 5000 de oameni răspândiți global, care oferă servicii de consultanță strategică și managerială clienților mari. Rolul meu în companie este menit să fie un nod de legătură între departamentul de IT care lansează soluții tehnologice și miile de angajați care folosesc tehnologia pentru a-și face munca și pentru a genera business nou. Le fac training în persoană, virtual, prin tutoriale și ghiduri pe toate soluțiile IT noi și cum se integrează ele cu cele existente. Îți dau un exemplu: Departamentul de IT lansează o soluție de nor virtual, în care toți angajații își pot stoca datele și pot colabora unii cu alții mai ușor, având în vedere locațiile diferite din care lucrează (America – Asia – Europa – Australia, India).

Vocea companiei

Eu lucrez cu departamentul de IT pentru a stabili cum norul virtual va fi perceput de utilizatori, cum „vorbește” cu celelalte soluții, care sunt practicile cele mai bune pentru securitate, etc. După ce înțeleg tot ce-și dorește departamentul să facă, „traduc limbajul lor tehnic” într-o limbă pe care toți cei din companie o pot înțelege. Cu alte cuvinte, simplific totul astfel încât și cei care sunt mai puțini tehnici să înțeleagă cum să folosească acea tehnologie. Le creez manuale de utilizare, le produc tutoriale video în care le arăt exact cum funcționează totul și îi invit la sesiuni virtuale, unde pot pune întrebări și da feedaback despre cum funcționeaza totul pentru ei. Cei din departament mă numesc „vocea companiei”.

E un oraș în care îți trebuie o energie imensă să ții pasul cu totul și dacă Doamne ferește nu te țin balamalele, nu reziști foarte mult, emoțional, fizic și psihic

Viața la New York

Viața la NY este fenomenală – pozitiv si negativ. Este excelentă în ceea ce privește diversitatea și faptul că te simți cu adevărat un cetățean al lumii, nu doar al unei anumite țări. Deși româncă, am prieteni din China, India, Haiti, Brazilia, America bineințeles… și România (majoritatea). E un oraș în care nu crești decât dacă nu îți dorești, iar atunci când zic crești, mă refer la carieră, caracter, cunoștințe, la experiențe și bogăția care vine cu fiecare lucru nou făcut. E un loc în care dacă ești genul care te încarci cu energie de la alți oameni (cum sunt eu) îți găsesti motivație în cele mai mărunte lucruri și te inspiri din poveștile și experiențele altora… E un oraș care nu te lasă să te culci pe o ureche nici măcar o secundă. E un loc care te face să te întreci pe tine și ce crezi ca ești capabil să faci pe plan personal și profesional.

Cu mama ei, de 8 martie 2014

Cu mama ei, de 8 martie 2014

Sunt foarte puține lucruri care nu-mi plac, însă inevitabile având în vedere mărimea lui. Gunoiul de pe străzi. Taxele și impozitele foarte mari. Dacă locuiești într-un alt loc, plătesti taxă statală și federală. Când locuiești în NY, plătești și o taxă de oraș, iar cele trei cumulate fac orașul foarte scump. Pe lângă asta, prețurile la apartamente, chirii, restaurante, etc. sunt mari. E un oraș în care îți trebuie o energie imensă să ții pasul cu totul și dacă Doamne ferește nu te țin balamalele, nu reziști foarte mult (emoțional, fizic și psihic). Eu mă consider un om norocos în ceea ce privește resursa inepuizabilă de energie. Din fericire, o am în mine și atunci când nu o găsesc, o iau de la familia care mă  susține moral foarte mult și din credința că am ajuns aici să fac o diferență prin acțiunile mele.

În ce privește recentele alegeri din SUA, toată lumea este într-o îngrijorare maximă, indiferent de candidatul cu care ține. Speranța că America se va redresa ca țară și ca economie este foarte scăzută. Despre asta se vorbește peste tot, la serviciu, la cină, la evenimente. Mulți vorbesc chiar de o altă criza economică, care va veni chiar după alegeri, motiv pentru care lucrurile stagnează în ceea ce privește consumul. Eu, deși cetățean american, am decis să nu votez. Nu cred că într-adevăr contează și m-am săturat să aleg cel mai „puțin rău”.

ny-times-building-mai-2012

Clădirea New York Times, mai 2012

Femeile foarte sus puse sunt exact ca bărbații

În interviul publicat în Forbes, Diana spune: „S-a întâmplat cândva ca un corporatist cu titlu impresionant să-mi ceară expres să vorbească cu un bărbat care să-i rezolve problema, chiar dacă și eu puteam face același lucru în cel mai scurt și productiv timp posibil“. O întreb despre misoginism la locul de muncă și în State, în general.

Experiența asta am avut-o la jobul anterior. Da, există misoginism în State și depinde de mediul în care ești – poate fi foarte pronunțat. Femeile încă se luptă pentru drepturi egale cu ale bărbaților privind salariile, oportunitățile de a ocupa poziții foarte bune și de a nu fi judecate dacă decid să-și facă o familie sau nu. În cazul meu – o femeie tânără, străină, care lucrează în IT, în mare parte cu bărbați – a trebuit să mă impun de la început și să le câștig respectul pentru a fi tratată de la egal la egal. Colegii mă tratează extraordinar de bine însă uneori simt că cerul are o limită din cauza faptului că sunt femeie. Poate că e mediul din tehnologie care mă face să simt asta însă aud povești de la alte femei din alte industrii care împărtășesc aceleași sentimente. Nu e vina bărbaților în totalitate… ci o combinație între atitudinea lor formată de societate și neîncrederea noastră (a femeilor) în propriile forțe.

Majoritatea femeilor foarte sus puse sunt exact ca bărbații în comporatament și atitudine pentru că sistemul nu te lasă să ajungi așa de sus dacă nu joci jocul impus până acum (acela al bărbaților). Același lucru se întâmplă și cu diferența de culoare și rasă, nu e doar o chestiune a femeilor. Problema e inevitabilă atunci când 25 de milioane de oameni din toate colțurile lumii trăiesc într-un loc nu foarte mare ca suprafață.

ICR NY

La ICR NY, cu Aspasia Machaira, Yanni Deconescu, Lucia Candu, Razvan Dinu

Obstacole reale și imaginare

Am avut mici obstacole, precum limba engleză, care nu era perfectă la început și faptul că nu studiasem în sistemul american, însă nimic nu s-a comparat cu obstacolele din mintea mea, cu munții înalți pe care mi i-am ridicat în față singură. O mare perioadă de timp am crezut că nu pot fi în competiție cu cei care au crescut aici și au fost educați la școlile americane. Am crezut asta până când am „ieșit în lume” și mi s-a demonstrat că locul unde te-ai născut nu are nici o legătură cu competența sau modul de a interacționa cu oamenii.

Am mai crezut că dacă nu merg la școală în America nu îmi voi putea găsi un job bun, până când am ajuns să intervievez și am realizat că ei sunt interesați de ceea ce știi să faci cu adevărat, nu numaidecât de ceea ce ai învățat pe băncile școlii. Bineînțeles că școala (facultatea, masteratul) te ajută să crești, însă nu îți mai garantează un job, cum aud de la alții că era înainte în State.

Și am mai crezut că poți reuși doar dacă ai relații și cunoști oameni. Mi s-a demonstrat că, deși asta ar fi ideal pentru a ajunge acolo unde îți dorești mai repede, nu e imposibil să pornești neștiind pe nimeni și să crești pe forța muncii tale și pe încrederea pe care o capeți de la cei din jur. E drumul mai lung și mai greu, însă a fost cel pe care a trebuit să-l urmez eu.

De ce în România nu e ca în America

În România, parcă e mai mult timp de trăit, de petrecut cu familia, legăturile dintre oameni sunt mai strânse. În America, totul pare o goană nebună după ceva mai bun, iar familia e pusă pe plan secundar.

Am fost acasă în Romania acum câteva luni, așa că totul e proaspăt. Îți spun ce am văzut pronunțat, când am venit ultima oară:

În America obosești pentru că sistemul te lasă să le faci aproape pe toate și nu ai tot timpul din lume să pui în aplicare tot ce-ți dorești. Oamenii vor să te ajute, chiar dacă nu te cunosc. În România, obosești din cauza faptului că totul e împotriva oricărei idei (mici sau mari) și a punerii ei în aplicare. Din experiența mea, România e o țară în care nu e ușor nici măcar să-ți aduci banii câștigați în alte țări și sa-i investești în ea. Uneori mai visez că poate într-o zi mă întorc acasă, să fac ceva bun pentru ai mei, pentru oameni și pentru țară. Și tot la fel de repede mă trezesc la realitate și îmi dau seama că am nevoie de mai multă voință și energie să revin acasă și să mă lupt cu morile de vânt, decât dacă aș rămâne în America.

Pe de altă parte, în România parcă e mai mult timp de trăit, de petrecut cu familia, de construit amintiri… Legăturile dintre oameni sunt mai strânse. În America, totul pare o goană nebună după ceva mai bun, iar familia e pusă pe plan secundar.

 

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.