259

Povestea celor doi „huni”: „ne place să fim împreună”

De doi ani, sunt „huni” unul pentru celălalt și pentru întregul lor univers. Au doi copii, îl așteaptă pe al treilea și nu-și doresc de la viață nimic mai mult decât ceea ce au deja: „dragul complet și total pentru o altă ființă”. De Valentine`s Day, Crisanta ne spune povestea lor „în derulare, cu toate cele zilnice, cu surprize și rutină”. Și cu mult zâmbet. Pentru că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti…

Valentine`s Day, cum ne-am cunoscut

«Ne-am cunoscut la serviciu, el apărând de niciunde. S-a integrat singurel în colectiv, cu glume, deschidere și comunicare ușoară. Eu, proaspăt divorțată, cu zero speranțe în a mai lua viața la trântă prin vreo relație cu cineva. Deh, aveam deja doi copii și belele cât cuprinde. Râdeam mult cu el la țigară, că ne cam nimeream sau, dacă nu, ne stabileam întrevederea la masa de prânz.

Au trecut câteva luni până am stabilit o întâlnire adevărată. Mai exact, o noapte întreagă, plimbându-ne cu mașina, el zicându-mi că vine să mă ia cu trăsura. Am mers la film, am mâncat, ne-am ținut de mâini, simțind că ne potrivim în multe. De-atunci, nu prea ne-am mai despărțit. Ușor, am devenit cei doi huni, încercând un apelativ, timid inițial, ca un fel de „honey”, dar pronunțat „huni”, pentru noi și pentru întregul univers. Copiii mei l-au acceptat imediat, era și aiurea să nu, el împlinindu-le ideea de om de încredere, răbdător și degajat. Au urmat zile frenetice, clipe frumoase, ținut de mână și făurirea planurilor de viitor, neașteptate chiar.

Ce m-a impresionat la el? Lista ar fi lungă și neîncăpătoare într-o pagină: răbdarea cu mine, care-s foc și pară, cu odraslele mele, care au devenit și ale lui, implicându-se constant în grija pentru ele, zâmbetul său din ochi și, elementul definitoriu – mânuțele lui ce mă cuprind pe de-a-ntregul, exact cum sunt.

Am schimbat optica viitorului, am reclădit împreună tot ceea ce dărâmasem înainte, prin divorț.

Am pierdut o sarcină, am plâns împreună, am luat-o de la capăt și, anul trecut, în iunie, aflându-ne la Sighișoara, din multă iubire, l-am conceput și pe hunul cel mic, suflet pe care încă îl așteptăm.

Dragul complet și total pentru altă ființă există și ne-a prins și pe noi, cu speranța că nu vom trăi vreo dezamăgire, vreodată.

Au trecut doi ani împreună și nu sesizez nicio schimbare în comportamentul nostru.

Nu-mi doresc nimic mai mult decât ce avem deja. Hunul spune și el același lucru, copiii sunt bucuroși că suntem așa. Prin urmare, da! Dragul complet și total pentru altă ființă există și ne-a prins și pe noi, cu speranța că nu vom trăi vreo dezamăgire, vreodată. Dar chiar dacă va fi, am stabilit împreună că ne vom elibera printr-un drastic adevăr. Că așa procedează oamenii asumați în toate, indiferent de consecințele inevitabile.

Dacă avem o poveste în noi? Da, e în derulare, cu toate cele zilnice însemnate, cu surprize și rutină, cu reciprocitate în ceea ce spunem și chiar facem, cu acele capitole scrise cu un soi de zâmbet, care dacă n-ar fi, hunii s-ar afla în direcții diferite.

Nu sărbătorim zile predefinite de societate, noi având motive suficiente tot timpul să ne înălțăm sufletul în ochii celuilalt, așa cum e bine știut că se-ntâmplă între cei cărora le place să fie împreună. Atât de simplu!»

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.