Profesorii folosesc ruralul doar pentru un post de titular

„Legea e strâmbă și trebuie schimbată. Nu vom avea un sistem performant până când nu vom deschide competiția reală în selecția profesorilor, eliminând dihotomia titular-suplinitor. Avem o resursă umană bogată, mulți absolvenți care vor să fie profesori și tot mai puține catedre.” – Cristina Tunegaru, profesoară de română la o școală din Petrăchioaia, unde a ales să predea din septembrie. Ea spune că profesorii aleg catedrele de la țară doar pentru un post de titular, post în care nu ajung să predea niciodată.

profesori

foto: Pexels

Cristina Tunegaru este profesoară de limba română, publicistă, autor de carte școlară, doctorand la Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științe ale educației. Este membră a Asociației pentru Educație și Justiție Socială Human Catalyst, unde va coordona din această vară direcția strategică de cercetare și politici publice.

Cristina Tunegaru a devenit cunoscută în ultimele luni ca „profesoara care a înfruntat-o pe Firea” sau „care vrea să-i scoată pe Creangă și Eminescu din programa școlară”. Este pentru prima dată când un profesor demască vocal defecțiunile din chiar interiorul sistemului, iar mass media îi preia cu entuziasm postările pe facebook. Ne-am obișnuit ca părinții să fie aceia care critică manualele, programa învechită, sistemul de notare și de promovare, acuzându-i adesea pe profesori. Iată că nici profesorii nu o duc mai bine, iar Cristina Tunegaru este hotărâtă să dezavueze metodologia de angajare, curricula, „toceala” și apatia școlară, în general.

Deși a absolvit de mai multe ori examenul de titularizare (ultima dată cu nota 10), nu a fost până recent decât profesoară suplinitoare, la o școală din București. Anul acesta a concurat din nou pentru un post de titular și a obținut o catedră la o școală din satul Petrăchioaia, unde va preda din septembrie. Ea povestește cum profesori din toată țara „se bat” pentru un post în Ilfov, unde nu ajung să predea niciodată. „Important e să te titularizezi, apoi vezi tu.” (…) „Nu e vina profesorilor că se întâmplă asta”, spune Cristina. „Ei se folosesc de o portiță metodologică ca să răzbească, să iasă la lumină dintr-un hățiș de proceduri nesfârșite la care sunt supuși, an de an, netitularii. Titularizarea este un mijloc prin care unii oameni devin stăpânii sistemului de educației și își acordă lor înșiși o mulțime de privilegii: nu-ți poți pierde titulatura și te poți transfera prin țară după bunul plac. Orice promovare cât de măruntă în sistem – metodist, director, inspector, comisii de specialitate din minister și inspectorat, totul pornește de la titulatură, garantând astfel că acest sistem dăunător educației este perpetuat.”

Până la începerea școlii, Cristina a anunțat că ține cursuri gratuite de pregătire la limba română pentru elevii de gimnaziu care au de dat corigența. Cei interesați îi pot scrie la adresa: tunegaru.cristina@yahoo.com

Am rugat-o să ne vorbească despre migrația profesorilor, piedicile din sistem, manuale, homeschooling și ce putem face pentru ca elevii să iubească școala…

Pentru posturile de profesor, concursul s-a mutat de la titularizare, la transferuri

24life.ro: De ce ajung profesorii să se transfere în masă, în fiecare primăvară, din rural în urban?

Cristina Tunegaru: Posturile libere din urban se ocupă întotdeauna în etapa de transfer de către profesorii titulari. Această etapă are loc în primăvară, înainte de titularizare. Abia după ce se așază titularii pe posturi, candidații se înscriu la concurs. Iar până la examenul din iulie nu mai rămâne niciun post în mediul urban. Pentru aceste posturi, concursul s-a mutat de la titularizare – la transferuri.

În consecință, ruralul a devenit o punte de pătrundere în sistem. Profesorii se titularizează pe aceste posturi de la țară, fără să intenționeze să lucreze acolo. Oameni din Constanța se titularizează în Ilfov, din Iași în Brașov etc. Așa cum e croit astăzi, sistemul permite profesorilor titulari să ocupe un post oriunde în țară și să se detașeze imediat, chiar în același an.

Postul pe care eu l-am obținut în 2016 cu nota 9,67 a fost ocupat de un titular prin transfer, titularii având prioritate.

Legea e strâmbă și trebuie schimbată. Nu vom avea un sistem performant până când nu vom deschide competiția reală în selecția profesorilor eliminând dihotomia titular-suplinitor. Avem o resursă umană bogată, mulți absolvenți vor să fie profesori și tot mai puține catedre.

Mediul rural are din start un deficit de resursă umană calificată, pentru că toți profesorii, chiar cei născuți la țară, locuiesc pe perioada studiilor în centre universitare. E lesne de înțeles de ce ei preferă să rămână în orașe și după finalizarea studiilor: de la oportunități de carieră până la viața socială și culturală, orașul este infinit mai ofertant.

Deci un post la țară înseamnă întotdeauna o schimbare de domiciliu și o reducere semnificativă a calității vieții, fără o mărire a salariului. Mai mult, majoritatea profesorilor din urban își suplimentează venitul din auxiliare, meditații, after-school. Copiii sunt mai puțin motivați, deci și satisfacția muncii e mai redusă, iar rezultatele s-ar putea sa nu fie așa răsunătoare și spectaculoase, puțini copii din rural devin olimpici.

Dacă vrem profesori buni la țară, trebuie să îi stimulăm, să îi atragem acolo. Și câtă vreme vom considera că cele două medii sunt echivalente va continua aceasta situație, în care profesorii folosesc ruralul doar pentru a obține un post ca titulari ai sistemului.

Profesorii caută un post la o școală bună, cu copii din familii înstărite, pregătiți la meditații

24life.ro: Care sunt posturile cele mai căutate de profesori? Școlile particulare nu sunt și ele o alternativă?

Cristina Tunegaru: Concurența cea mai mare este pentru școlile bune, cât mai departe de cartierele mărginașe, cu copii din familii înstărite, copii pregătiți de meditații. La astfel de clase constați că materia e predată dinainte. Nivelul de la clasă e foarte ridicat și munca profesorului este redusă. Tot aici apar rezultatele foarte bune la examene naționale și la olimpiade; și asta pentru că părinții investesc foarte mult în educația copiilor. Aici poți să dobândești un dosar foarte bogat pentru gradația de merit. Dar nu acestea sunt școlile unde e nevoie de profesori buni. În școlile cu familii modeste, care nu-și permit meditații, acolo se vede munca profesorului. Pentru profesorul care vrea să facă educație, școlile private sunt o alternativă bună, dar sunt puțini profesori din școli publice care să meargă spre privat. Ei ar lăsa în urmă o mulțime de beneficii, pentru că programul ar fi mai încărcat, libertatea de la clasă redusă, ar răspunde în fața unui director pentru rezultatele elevilor, ar avea mai puține vacanțe. Fără ca salariul să fie mult mai mare.

24life.ro: Care sunt cele mai mari piedici în calea unui profesor bun să își facă meseria?

Cristina Tunegaru: Un profesor foarte bine pregătit și bine intenționat se lovește întâi de toate de un sistem de selecție a cadrelor care nu-i permite să rămână mai mulți ani la aceeași școală. Neexistând posturi pentru titulari, el rămâne suplinitor chiar și atunci când obține note foarte mari la examenul de titularizare.

Uneori, ceilalți profesori reprezintă o piedică pentru că îi învață pe copii un anumit stil de lucru, o rutină nefastă unui mod de predare modern.

Timpul este o altă piedică. Sunt extrem de multe conținuturile complexe în programe care nu dezvoltă decât capacitatea de a te conforma, de a aplica teoria învățată pe dinafară. Un profesor bun nu transmite doar informații seci, ci trece dincolo de acestea, încercând să inspire elevii, să le ofere modele de valori ca bunătatea, frumosul, înțelegerea, compasiunea. Acestea se învață greu, cu multe eforturi susținute, cu activități diverse. Și niciodată nu știi dacă ai reușit cu adevărat.

Limba română nu e un scop în sine, ci un mijloc de exprimare

24life.ro: Cum ai schimba manualul de română? Care sunt scriitorii pe care i-ai include în programa?

Cristina Tunegaru: Manualul este o punere în practică a programei. Aș scoate din programa de limba română din gimnaziu teoria gramaticală, în schimb aș insista pe activități prin care copiii să învețe să scrie corect. Nu avem nevoie de adulți care să identifice cazurile substantivelor și modurile verbelor, ci de indivizi care să se exprime coerent și care să formuleze mesaje clare, să argumenteze, să compare, să înțeleagă, să analizeze, utilizând un stil adecvat.

Aș propune la clasă o varietate de texte nonliterare, pe diverse teme, care să fie pe placul copiilor mei, texte referitoare la pasiunile lor, preocupările lor. Aceste texte se pot referi la explorarea cosmosului, natura, muzica. Am discuta despre aceste subiecte, exersând astfel limba. Pentru că limba română nu trebuie studiată ca un scop în sine, ci ca un mijloc de exprimare, de structurare a ideilor și de reflecție.

Iar textul literar trebuie privit ca o aventură în imaginație, copilul trebuie captivat, prins în lumea poveștii, din care să iasă mai bogat și dornic de creație el însuși. Literatura îi poate face pe elevi creatori. Întâi de lumi fantastice, dar mai târziu de – cine știe? – un viitor mai frumos. Trebuie să îi dai copilului șansa aceasta de a concepe, de a crea și de a-i încânta pe cei din jur cu rezultatul muncii sale. Atunci el va fi mai bogat, cu o stimă de sine crescută, cu mai mult curaj și mai multă energie intelectuală.

Cred că acordăm atenție prea mare reglării educației prin documente. O libertate mai mare acordată profesorului, urmată de o evaluare atentă a rezultatelor învățării ar fi benefică. Lasă-l pe profesor să facă ce poate mai bine, cum poate, câtă vreme rezultatele sunt bune. Dar verifică aceste rezultate!

24life.ro: Ce părere ai despre homeschooling? E o alternativă bună la învățământul de stat?

Cristina Tunegaru: În anumite cazuri, homeschooling-ul poate fi o soluție, mai ales pentru acele familii care se preocupă de educația copiilor și care au mijloacele financiare de a-i pregăti pe copii acasă. Dar cu siguranță nu poate fi o alternativă pentru toate familiile. În continuare educația trebuie să fie accesibilă tuturor copiilor, indiferent de mediul socio-economic din care provin. Și trebuie să ne asigurăm că cei din medii defavorizate au acces la educație de calitate, că se respectă principiul echității. Sunt familii pentru care brațele copilului sunt mai importante decât educația lui. Aceste familii au nevoie de ajutor exterior.

24life.ro: Ce trebuie să facă un părinte pentru ca copilul lui să aibă succes la școală?

Cristina Tunegaru: Părintele este un reglator al sistemului de educație, intervenind în relația profesor-elev. Pentru că fiecare părinte își cunoaște copilul și ia decizii bune pentru acesta. Mulți profesori resping implicarea părinților pe motiv că ei n-ar avea pregătirea lor pedagogică, însă pierd din vedere faptul că părintele este vocea adultă a copilului.

De ce să citească, când lectura le amintește de… școală?

carti interviu Cristina Tunegaru

24life.ro: Olimpicii sunt mândria și exemplul clasic al succesului educației românești. Avem cei mai mulți olimipici raportați la mărimea populației, dar și cei mai mulți analfabeți funcționali – cum putem corecta acest paradox?

Cristina Tunegaru: Nu e un paradox, e un rezultat previzibil, din moment ce conținuturile învățării sunt atât de complicate, abstracte, de neînțeles pentru mulți copii. Reușesc numai cei care sunt înzestrați de la natură și care muncesc foarte mult.

Olimpicii nu sunt o dovadă a performanței sistemului de educație. Ei sunt excepționali și trec întâmplător prin școala noastră.

Am văzut de-a lungul vremii foarte mulți copii care încep să urască disciplinele școlare când nu mai înțeleg, când cantitatea materiei atârnă ca o povară și sunt depășiți de ceea ce se discută la clasă. Unii copii trec printr-o depresie educațională, încă de la 11-12 ani încep să creadă că nu sunt capabili, că nu sunt inteligenți. Iar consecința este că devin tot mai puțin interesați de școală, pierd contactul cu lumea ideilor în cei mai importanți ani ai formării lor ca indivizi, când creierul lor se schimbă cu o rapiditate uimitoare.

În loc să-i atragă, școala îi sperie și îi face să se simtă slabi, nepricepuți, neînsemnați. Asta poate fi catastrofal pentru viitorul lor. Spunem adeseori că elevii nu mai citesc. De ce să citească acasă când lectura le amintește de școală, un loc unde nu-și doresc să fie, unde nu se duc cu plăcere?

Nu cred că olimpicii sunt o dovadă a performanței sistemului de educație românesc. Ei sunt excepționali și trec întâmplător prin școala noastră. Conținuturile complexe hrănesc tocmai pasiunea acestor copii. În lupta pentru olimpici, ceilalți copii sunt sacrificați pentru totdeauna.

Cum putem corecta numărul mare de analfabeți funcțional ? Adresându-ne tuturor copiilor, încercând să le dezvoltăm competențe, învățându-i să gândească, să realizeze. Să admitem că nu elevii sunt leneși sau obraznici, ci metodele de lucru învechite, neadaptate, rudimentare. Și să lucrăm împreună, noi, profesorii, cei de fizică cu cei de română, matematică sau engleză, pentru că ne unește un scop comun, nobil, acela de a forma indivizi.

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.