10 reguli pentru o postare de succes

Dacă vrei să cucerești spațiul virtual și rețelele de socializare și nu ai reușit încă, iată câteva condiții pentru o postare de succes. Am ezitat dacă să scriu un text glumeț sau serios și am optat pentru cea de-a doua variantă. Pe unele le știți, poate pe altele nu, oricum sunt bune de trecut în revistă.

postare-de-succes

foto: pexels.com

1. Primul like contează.  N-o să amintesc acum de spiritul de turmă, să ne simțim jigniți. Oamenii sunt tentați să aleagă ce au ales alții, înaintea lor. În piață, aleg să se așeze la rândul cel mai lung și ignoră tarabele de la care nu cumpără nimeni. Importanți sunt primii 2-3 clienți. Restul, curge. Pe principiul – să vedem de ce se agită lumea, oamenii vor să afle ce au aflat și alții și le-a plăcut. Și să cumpere și ei. Pardon, să citească. Share e mai mult decât un plăcut, e deja e o recomandare, ca o reclamă bună – merită citit. De aceea, primele reacții sunt foarte importante. Dacă ele nu există, poți să-ți consideri postarea moartă și îngropată. Chiar dacă o mai descoperă cineva peste ore sau zile, nu va mai atinge niciodată gloria. Cele mai bune perioade ale zilei pentru postat sunt dimineața și seara.

2. Dacă le place poza, titlul sau introducerea, dau like. Dacă le place și textul, dau share. Mulți își exprimă acordul fără să se obosească să deschidă linkul. Sau dacă îl deschid, citesc din două în trei, doar intertitlurile. Uneori, fără să înțeleagă exact despre ce e vorba. Sau înțelegând cu totul greșit. Îți dai seama de asta din comentariile ciudate, fără legătură cu textul, dar agățate de poză, titlu sau de paragraful de intro. Titlurile ar fi bine să conțină o cifră și unul sau mai multe dintre cuvintele (în afară de numele persoanelor și subiectele de actualitate): extraordinar, spectaculos, de groază, șocant, dragoste, sex, fericire, ghidul, iubitul/iubita, descoperire, rețete, secrete, vedete, slăbit, cum să… în 1-5 pași, spital, vindecare, succes (vezi titlul de mai sus) etc.

3. Pozele/filmulețele cu mâncare, persoane publice, copii, animale, peisaje și plante au mare succes (în ordinea enumerării). Merge și un comentariu de un rând – două, cât să nu obosească lumea citind. Atmosfera contează: veselă, colorată, degajată, cool. Selfie-uri pe fundaluri exotice, cu șampanie, prieteni și zâmbet larg.

4. Comentează – cu cât mai mult, cu atât mai bine. Cu cât mai multe comentarii, cu atât mai multă lume vede postarea, conform unui algoritm zburător neidentificat impus de Facebook. Sau de alte rețele de socializare, pe care te afli. Ideal ar fi ca subiectul să-i enerveze, pentru că dacă toată lumea e de acord – apreciază, dar nu comentează. Sau comentează anemic. Când încep să se certe, regula nr. 1 – taci. Și te prefaci că nu ești acolo. Că ai plecat în Bahamas. În felul acesta lumea vede că nu moderezi discuția, nu ții partea nimănui și continuă să se devoreze reciproc, în rafale de dimineață și de seară, reactivându-ți postarea câteva zile bune, după.

5. Subiectul e legat de o temă actuală și susține o opinie clară, în acord cu cea a majorității. Oamenilor nu le place „nu știu”. Îndoielile și nesiguranța nu folosesc nimănui. Argumentele însă, da. Important e ca ele să fie evidente, nu prea complicat exprimate sau cu analize elaborate. Simplu, clar, concis, chiar dacă nu de mare acuratețe. Și chiar dacă greșite! Contează aplombul, nu ce spui. Picanteriile. Dacă bagi o glumă sau o înjurătură, texte ironice și critice la adresa altora, pot să le țină minte mai bine. Și să-și găsească argumente la propria părere. De exemplu, mă enervează curentul vegan, nu știu prea bine de ce – noroc că am găsit un text amuzant despre prostia cu veganismul și pot să-i trântesc adevărul în față sclifositei „vegane” de la serviciu.

6. Au mare succes poveștile emoționante, cu și despre iubire – de oameni, de partener, de copii sau animale, planetă, natură, iubirea între oameni și plante, între carnivore și erbivore, între specii, rase, religii și etnii, între șefi și angajați, vânzători și clienți, profesori și inspectorat, medici și pacienți, contribuabili și funcționarii de la administrația financiară. Iubire și pace să fie. Mai ales dacă vin după ură și război. Și cu speranța că există speranță.

7. Truismele („Cel mai bine e să ne fie bine, decât rău”) și citatele „adânci” („Iubirea e totul”, „Viața e grea, bucură-te de ea”) atribuite unor persoane celebre sunt apreciate cu entuziasm. De ce? În primul rând pentru că sunt adevărate – ai așa, o revelație, când le vezi! În al doilea, pentru că au fost spuse de alții, mai inteligenți decât noi, în care avem încredere. Putem să le dăm liniștiți like, fără grija că greșim. Și în al treilea, pentru că face bine la imagine. Dă bine să fii în acord cu marii înțelepți ai lumii și cu suflul planetar.

8. Poveștile adevărate despre oameni mai amărâți decât noi și experiențele lor nefericite ne fac să ne simțim bine, frumoși, inteligenți și generoși. Realizările unora și altora sunt ok, dar nici pe departe așa de interesante ca dezastrele. Ia uite săracul, ce-a pățit! Ce bine că suntem acum la noi acasă, cu prietenii și familia, pe canapea, la căldurică, avem frigiderul plin și o bere alături. Ne exprimăm de la distanță empatia sau mânia, cu butoanele aferente. Și ne gândim în treacăt că am ajuta, dacă am putea. Noroc că ne trece repede.

9. Știrile despre ce-au mai făcut politicenii, bancherii, vedetele, persoanele publice în general. Nu ce au făcut la serviciu, că asta ne plictisește. Chiar dacă ne-au furat, escrocat și abuzat. Ok, ne interesează și asta, dar nu așa de mult cât ne perocupă ce au făcut acasă, în familie, în bucătărie și în dormitor. Fascinația (nu neapărat morbidă) pentru viața intimă a vedetelor e un tendință general umană recunoscută în psihologie. Și de publicații.

10. Despre români, numai de bine. Ne-am săturat să ne tot injure unii și alții, ba unii chiar dintre noi. Textele pro-românești sunt apreciate, cele antiromânești – prompt sancționate. Există așa, un curent puternic nationalist, care susține tot ce e românesc. Dacă distribui ceva cu titlul „Românii sunt cei mai inteligenți/harnici/talentați/buni profesioniști și cei mai cei din Europa sau din lume” ai toate șansele unei postări virale. Oamenii plâng, se bucură sincer să afle că au avut în trecut elite culturale recunoscute în lume și că nici acum nu stau prea rău – nu-i nimic rău în asta, nu-i așa? Dacă noi nu ne apreciem, atunci cine? Doar că suntem disperați să studiem, trăim și muncim prin alte țări! Atât de tare ne place de noi și țărișoara noastră, încât nu știm cum să fugim din ea mai repede? Suntem geniali, dar vrem să învățăm de la proștii din Germania, Suedia și Elveția?… Vă las pe voi să răspundeți acestui paradox românesc.

Notă: ideile de mai sus îmi aparțin în întregime. Nu sunt copiate, plagiate, adaptate sau traduse de nu știu unde și, deși poate părea uluitor, textul se bazează pe cunoștințe proprii și concluzii ale observațiilor personale, făcute de-a lungul timpului și de-a latul netului. Vă mulțumesc pentru interes.

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.