Suntem geniali, dar ne văicărim de prostie

Da, suntem geniali. Și niciodată în istoria umanității n-am fost mai inteligenți ca acum, la nivel de mase. Cel mai simplu indicator al genialității noastre sunt copiii.

geniali

Știu copii care la 5 ani comunică fluent în 2-3 limbi. Într-una vorbesc cu tata, în alta cu mama, iar la grădiniță o folosesc pe a treia, uneori necunoscută pentru părinți. Ce mai știu copiii de 5-6 ani? Culorile, animalele și calendarul, unii știu să citească și socotească. Știu să folosească aparatura casnică (mai bine decât bunica), să butoneze tableta și smartphone-ul, să recicleze plasticul și hârtia și au idei constructive privind salvarea planetei. Nu ne mirăm deloc când ne atenționează să ne punem centura în mașină, ne spun de ce erup vulcanii, unde migrează păsările și care e efectul arderii de carburanți asupra climei. Acestea sunt subiecte teoretice, greu de reprezentat de adulții secolelor trecute.

De ce știu copiii noștri atât de multe? Pentru că merg la grădiniță și la școală. Pentru că cei mai mulți au părinți absolvenți de facultate și sunt profesori, medici, fizicieni, IT-iști, biologi, cercetători etc. Știința, tehnologia și psihologia sunt subiecte de discuție în casă, la masă, în desenele animate de la TV și în poveștile înainte de la culcare. Părinții, la rândul lor, se descurcă bine în toate domeniile, nu doar la cele în care au mastere sau doctorat. Și dacă nu știu – googlesc și află, pentru că e musai să știe, dacă vor să supraviețuiască la început de mileniu 3.

La 1820, 88% din populația lumii era analfabetă. În zilele noastre, raportul e invers: doar 17% mai sunt analfabeți, concentrați în zonele defavorizate. Analfabetul de astăzi nu mai e cel care nu știe să citească – asta știe toată lumea – ci acela care nu știe unde să caute informația și cum s-o prelucreze.

Am depășit nu doar stadiul analfabetismului, dar și barierele limbii și comunicării. Pe la 1900, populația era angajată preponderent în agricultură, orașele erau mici și puțin industrializate, munca era mai ales fizică. Astăzi, majoritatea covârșitoare a populației a absolvit un liceu și mare parte din ea  – o facultate. Apoi masterate și doctorate. Doctoranzii nu mai sunt 5 pe națiune, în 50 de ani, ci sute pe an, în fiecare an.

Avalanșa de informații e uriașă. Din această pricină, standardele noastre au crescut exponențial, ca și volumul de prelucrare a datelor. Având acces nelimitat la informație, nu-i așa, nu ne putem permite să dăm greș, în nici un domeniu. De exemplu, dacă suntem economiști, medici sau profesori de română, trebuie să fim experți și în alte câteva zeci de domenii, de care ne lovim zilnic – aici intervine genialitatea noastră. Și sursa zilnică de stres.

Studii recente au descoperit că grija excesivă și nevoia de control sunt asociate cu o activitate neurologică crescută și ne fac mai inteligenți. Avem scoruri mai mari la testele de inteligență și, conform efectului Flynn, suntem mult mai inteligenți decât strămoșii noștri. Omul zilelor noastre are pe agenda cotidiană sarcini de neimaginat cu un secol în urmă.

Lista zilei

Lista domeniilor în care suntem forțați să ne „specializăm” zilnic e aproape nesfârșită, vă amintesc doar câteva:

  • Bănci, asigurări, taxe. Trebuie să te documentezi temeinic înainte să îți deschizi un cont, semnezi contracte (de angajare, de vânzare-cumpărare, împrumut, asigurare), oferte și cereri. Să știi și să-ți calculezi salariul, diverse drepturi materiale, dividentele, indemnizațiile și pensia – știi câte greșeli s-au descoperit, după zeci de ani?… Sau niciodată?…
  • Electronică și electrotehnică. Înainte să achiziționezi un produs electronic – dacă nu te pricepi, vei deveni curând foarte priceput. Citești. Întrebi. Scrii pe forumuri. Studiezi fișe tehnice, capacități, performanțe, studii comparative. Dacă vrei să-ți iei calculator, înveți totul despre harduri, memorie de ram,  procesoare, plăci video, pixeli și accesorii. Dacă vrei o mașină de spălat, te apuci să citești despre tehnologii, fiabilitate, branduri, programe. Aragazul și cuptorul par mai inteligente decât tine, iar televizorul full hd cu card digital îți ocupă tot ecranul de seară și memoria internă.
  • Mecanică auto. După ce ai devenit expert în aparatură electronică și electrocasnică, ar fi bine să te faci mecanic auto, pentru o vreme. Respectiv când îți iei mașină și mult timp după aceea, înainte să ajungi cu ea în service. Cum afli care e cea mai bună? Cea mai fiabilă? Care consumă cel mai puțin? Habarniștii ajung să plătească dublu, în bani, timp, efort, nervi și regrete tardive („dacă știam…”). Fiecare „specialist” va profita de ceea ce știe în defavoarea celor care habar n-au.
  • Meserii, în general. Instalatorul, zugravul, tâmplarul, pantofarul, electricianul, cel care îți pune termopane sau parchet – te vor taxa suplimentar, doar pentru că nu știi. Dacă nu știi ce să le ceri și la ce să te aștepți, prestația lor e la noroc, calitatea meseriașului și voia domnului. Toate domeniile au avansat atât de mult ca tehnici și materiale încât efortul de cunoaștere a devenit copleșitor.
  • Medicină și farmacie. Dacă te doare ceva, întreabă, caută pe net, informează-te. Poate ai noroc și nimerești la un medic capabil. El are multe boli pe cap. Tu, doar una. La stomatologie, citim despre simptome, diagnostic, proceduri, substanțe, materiale, metode de abordare, edodonție, ortodonție etc. După medicină generală și diverse specializări, după caz, oamenii citesc biochimie, farmacologie și cosmetologie, ca să aibă idee ce substanțe pun pe față sau ce înghit când îi doare capul, stomacul etc. Dacă iau medicamente și suplimente, au ce citi luni întregi – prospecte, indicații, contraindicații, efecte secundare, moduri de administrare, durata tratamentului, efecte pe termen lung și scurt. Există bolnavi care ar putea să-și dea doctoratul în boala lor, la cât au citit și studiat de-a lungul anilor. Uneori știu mai multe despre boala lor decât mulți absolvenți de medicină. De asemenea, dacă au de făcut analize, teste de sânge sau radiologice, rmn-uri, tomografii sau angiografii – oamenii citesc despre proceduri, substanțe de contrast, unii întreabă chiar de proveniența aparatului, anul de fabricație și gradul de iradiere. Sau nu. Alteori află încercând pe propria piele, pe principiul „tot pățitul e priceput”.
  • Nutriție. Nutriția e un domeniu în care ne-am luat cu toții doctoratul. Despre ce mâncăm, știm cu toții mai multe acum decât știa un medic de familie la începutul secolului 20. E adevărat, nu toate sursele sunt credibile, iar informațiile se schimbă de la o zi la alta și se bat cap în cap. Asta nu înseamnă că noi nu citim sau nu ne facem temele, zilnic. Există bolnavi de diabet care au cunoștințe vaste de nutriție, deși ei sunt profesori, actori sau scriitori. Cunosc sportivi nutriționiști, jurnaliști și economiști care predau dezvoltare personală și chiar un tehnician dentar student la psihologie.

Mulți oameni au mai multe domenii de specializare și cu toții știm lucruri altădată inaccesibile, chiar și specialiștilor. Genialitatea e caracteristica timpurilor pe care le trăim – așteptările sunt uriașe, haideți să nu mai vorbim de prostie…

Mihaela Doina Radulescu
follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.