3 arme secrete împotriva grăsimii

În societatea opulenței alimentare, lupta cu kilogramele pare pierdută pentru mulți. Există însă 3 arme secrete împotriva grăsimii, care nu țin de dietă, genetică sau activitatea fizică. Ele au fost demonstrate științific și nu încetează să îi uimească pe specialiști…

1. Micul dejun

Cu cât mănânci mai mult dimineața, cu atât ai mai multe șanse să nu te îngrași. Poate părea un paradox, dar organismul uman e o mașinărie complexă, care nu încetează să-i uimească pe specialiști. Iată și explicația faptului că un mic dejun consistent ne ajută să slăbim, în timp ce lipsa lui… ne îngrașă!

mic dejun

O echipă de medici specialiști de la Universitatea din Minnesota a realizat un sondaj printre elevi – peste 2.000 de băieți și fete cu vârsta între 13 și 16 ani. Întrebările (gen „De câte ori ai luat micul dejun în ultima săptămână?” sau „Ai încercat să slăbești în ultimul an?”) au vizat ce mănâncă elevii la micul dejun și forma fizică și starea de sănătate. După 5 ani, echipa a repetat sondajul pe aceiași adolescenți, care acum aveau 18-21 ani. Rezultatele au evidențiat faptul că aceia care nu mâncau dimineața aveau tendință către supraponderalitate. Cu cât micul dejun era mai sărac, cu atât greutatea lor era mai mare. Sau poate că săreau peste micul dejun în încercarea de a slăbi… Indiferent care erau cauzele pentru care nu mâncau dimineața, efectul era același: luarea în greutate. Cele mai interesante concluzii au putut fi trase în urma celul de-al doilea sondaj: elevii de 13-16 ani care mâncau puțin sau nu mâncau deloc la micul dejun au luat cel mai mult în greutate de-a lungul anilor.

Medicii au analizat statutul socioeconomic al familiilor, dacă exista vreo legătură cu fumatul sau consumul de alcool. Au observat că în general adolescenții cu un mic dejun bogat erau și cei care mâncau cel mai sănătos. Activitatea fizică ajuta și ea, dar constanta principală în îngrășare era lipsa micului dejun.

Explicația stă în faptul că cei care sar peste micul dejun mănâncă dublu la prânz, în special alimente bogate în grăsimi; sau sunt tentați să „ciugulească” mai des între mese, de-a lungul zilei. Asta în timp ce organismul arde mult mai eficient caloriile consumate dimineața și doar un procent din cele ingerate mai târziu, pe parcursul zilei. Cercetarea a mai relevat faptul că acest obicei de a nu mânca nimic dimineața e tot mai frecvent cu înaintarea în vârstă și că persoanele supraponderale apelează la el în încercarea de a slăbi, obținând exact efectul invers.

Nu mi-e foame când mă trezesc

Dacă te-ai obișnuit să te trezești în ultimul moment, micul dejun pare un gest imposibil, care îți ia inutil din timpul de somn. Dar știi acum că nu este nici inutil și nici imposibil. Mai bine te trezești cu un sfert de oră mai devreme, decât să dormi cu un sfert de oră mai mult și să nu mănânci nimic dimineața. În loc să-i privăm pe copii de micul dejun, mai bine îi culcăm mai devreme.

O problemă frecventă e că multe persoane spun că nu le este foame dimineața. Chiar dacă au mâncat ușor la cină, sistemul lor digestiv are nevoie de un timp mai lung sau mai scurt pentru a intra în funcțiune. O idee bună pentru declanșarea activității digestive este să bei un pahar cu suc de fructe proaspăt stors sau un pahar cu apă călduță cu o felie de lămâie. Micul dejun este important la orice vârstă, dar în copilărie e determinant pentru sănătatea și greutatea ulterioară.

2. Vârsta la care ești supraponderal

Vestea proastă e că vârsta la care ne prinde supraponderalitatea contează foarte mult pentru cum vom arăta restul vieții. Un copil obez are un mare risc să devină un adult obez. Vestea bună e că în copilărie deprinderile alimentare pot fi modelate mult mai ușor și cu rezultate mult mai bune decât la vârsta adultă. Întrebarea e: până la ce vârstă avem încă timp să ferim copilul de obezitate?

Image courtesy of stockimages at FreeDigitalPhotos.net

În lume există peste un miliard de adulți supraponderali, mai mulți decât cele 800 de milioane de persoane cu malnutriție, arată un raport al OMS. În Statele Unite, 30% dintre adulți sunt obezi. În Europa, recordul la obezitate este deținut de Marea Britanie cu 23%, față de Germania cu 12% și Italia cu 8%. Obezitatea infantilă tinde să ia proporții alarmante in UE, unde 14 milioane de copii sunt supraponderali și numărul lor crește anual cu 400.000. În România, numărul copiilor supraponderali a crescut cu 18% în ultimii zece ani, 1 din 3 adulți e supraponderal și 1 din 4 e obez. S-a calculat că la fiecare 11 kg în plus la un adolescent de 13 ani, riscul să sufere un infarct peste câțiva ani se triplează.

Întrebarea e: până la ce vârstă avem încă timp să ferim copilul de obezitate?

Ideea conform căreia un copil bine hrănit e un copil sănătos este lipsită de sens într-o societate a opulenței alimentare. Există o vârstă la care specialiștii în nutriție infantilă pun accentul pe calitatea mâncării, și nu pe calitate. Tot ei spun că dacă ai un copil de 2 ani care arată ca mascota Michelin, nu e cazul să te îngrijorezi. Altfel stau lucrurile dacă are deja 5 ani. La această vârstă, kilogramele suplimentare sunt un indiciu al supraponderalității de mai târziu, cel mai probabil legată de creșterea numărului de celule grase produse de organism la 4-5 ani.

Așadar, o alimentație echilibrată și corectă în primii ani de viață pare soluția unei greutăți normale mai târziu. Ușor de spus, greu de făcut. Dacă obezitatea se transmite în familie nu e de vină doar genetica, ci și obiceiurile alimentare ale părinților. În casele unde se mănâncă mult, e dificil ca un copil să fie slab. Între 5 și 11 ani copiii sunt foarte receptivi la ce îi învață părinții și școala – este și vârsta ideală la care le putem vorbi despre sănătate.

pexels-photo-large

3. Dimensiunea farfuriei și forma paharelor

Cercetătorii de la Universitatea Cornell au demonstrat că atunci când mâncarea este pusă în farfurii de dimensiune mai mare, suntem tentați să mâncăm mult mai mult. Acest lucru se datorează percepției greșite că în farfuria mai mare e mai puțină mâncare decât aceeași cantitate într-o farfurie mai mică.

Cel mai uimitor este faptul că oamenii continuă să se înșele chiar dacă au fost avertizați asupra acestui fapt și știu foarte bine că dimensiunea farfuriei îi poate induce în eroare.

Cei care aveau boluri mai mari au mâncat cu 31% mai multă înghețată decât ceilalți!

Într-un studiu realizat cu persoane specializate în nutriție, echipa de la Cornell a comparat cantitățile de înghețată servită în boluri de diferite mărimi. Specialiștii nu știau că participă la un studiu, dar cunoșteau foarte bine faptul că dimensiunea recipientului influențează comportamentul alimentar și fuseseră informați asupra rezultatelor studiilor anterioare. Jumătate dintre ei au primit boluri de aproape jumătate de litru, cealaltă jumătate a primit boluri de dimensiuni duble. Rezultatul: cei care aveau boluri mai mari au mâncat cu 31% mai multă înghețată decât ceilalți!

foto: pexels

Cu siguranță te gândești că ție nu ți se poate întâmpla asta. Că tu mănânci în funcție de pofta ta și nu de dimensiunea farfuriei. Sau poate ți s-a întâmplat asta în trecut, dar acum nu mai e cazul, când știi despre ce e vorba. Ei bine, te înșeli! Li s-a întâmplat și cercetătorilor, care știau foarte bine că dimensiunea farfuriei distorsionează percepția cantității. Și ei credeau că lor nu li se poate întâmpla asta. Acest lucru demostrează faptul că distorsionarea percepției cantităților acționează dincolo de rațiune și control conștient.

Studiul a demonstrat că poți mânca cu 20% mai mult sau mai puțin, în funcție de dimensiunea farfuriei, fără să realizezi asta. Circa 25-30% dintre participanți nici nu au observat că au mâncat mai mult sau mai puțin. Nici farfuriile prea mici nu sunt indicate, întrucât cei care mănâncă în farfurii mici tind să mai ceară o porție, de aceea farfuriile medii sunt ideale pentru masa în familie.

Și forma paharelor contează!

Dacă vrei să bei mai puțin, bea din pahare înguste și înalte, nu din pahare largi și joase!

Într-un experiment realizat în SUA s-a observat că cei care aveau pahare înalte și înguste își puneau în medie 156 ml de suc de fructe, iar cei care aveau pahare largi și joase își turnau în medie cu 75% mai mult, adică 272 ml! Asta pentru că mintea noastră exagerează dimensiunea liniilor verticale și o minimalizează pe cea a liniilor orizontale.

Cel mai ciudat în experiment a fost că persoanele care au băut din paharul larg aveau impresia că au băut mult mai puțin decât consumaseră în realitate. Cercetările au demonstrat că „păcăleala” se produce inclusiv asupra „specialiștilor” – de pildă barmanii, obișnuiți să măsoare din ochi volumul băuturilor pe care le servesc în fiecare seară. Cei care au fost rugați să pună o cantitate fixă de lichid, fără să folosească vreun instrument de măsură, au evaluat relativ corect, cu o eroare de 2 ml, atunci când au turnat în paharele înalte; dar au greșit cu peste 15 ml în plus când au fost rugați să repete operația în pahare largi și joase, incapabili să calculeze cu precizie cantitatea de lichid…