Adela Liculescu s-a născut la Craiova, studiază la Viena și susține concerte pe scenele lumii: „Nu am un plan concret de viitor, îmi doresc doar să îmi fac profesia cât mai bine, oriunde ar fi aceasta. Noi artiştii suntem cetăţeni ai lumii prin concertele pe care le cântăm în diferite ţări, deci cred că locul de bază nu este o prioritate.”
Adela Liculescu s-a născut în 1993 la Craiova, unde a absolvit Liceul de muzică și arte, iar din 2012 e studentă a Universității din Viena. A participat la numeroase competiții muzicale în țară și străinătate, unde a obținut distincții și premii, a cântat la pian în cadrul a 11 concerte alături de orchestre și dirijori celebri, a avut recitaluri solo în mai multe orașe europene și din țară. Am rugat-o să ne spună mai multe despre felul în care și-a descoperit talentul pentru pian și pasiunea pentru muzică, ce simte când se află pe scenă în fața a mii de spectatori și ce planuri are pentru viitor:
Am început să cânt la pian la vârsta de patru ani. Totul a început în joacă, nu pot să vorbesc despre studiu propriu-zis la vârsta aceea. Fiind la grădiniţă, familia mea a hotărât să mă înscrie la diverse cursuri la Palatul Copiilor din Craiova: balet, desen, muzică uşoară, engleză, şah – şi, printre toate acestea, pian. Doamna profesoară care preda pian la Palat avea ore şi la Liceul de Artă din oraş şi i-a convins pe părinţii mei să mă înscrie în clasa întâi acolo. Odată pornită pe această cale, lucrurile au venit de la sine, câştigând deja în clasele primare premii la concursuri de pian. Astfel, cu paşi mici, din aproape în aproape, a devenit clar că aveam să continui pe calea muzicii.
În clasa a XII-a m-am hotărât să dau concurs de admitere la Universitatea de Muzică din Viena, am intrat, iar în prezent studiez aici pianul în anul patru. M-am decis pentru Viena din două motive: în primul rând, mi-am dorit foarte mult să studiez cu domnul profesor Martin Hughes, care este un muzician şi un om extraordinar, iar Viena este un oraş cu o tradiţie extrem de bogată în domeniul muzicii clasice. Aşa că am considerat că este locul ideal unde să studiez.
Nu am văzut niciodată muzica drept un mijloc în sine de a atinge succesul – pur şi simplu m-am bucurat că pot să fac ceea ce îmi place
Cred că fiecare apariţie în public este importantă. Atunci când cânt pentru prima dată în faţa unui public care nu mă cunoaşte încă, trebuie să construiesc o legătură cu el, ceea ce nu este deloc uşor. Pe de altă parte, şi a reveni cu un concert într-un loc unde am mai cântat este solicitant, pentru că publicul care te-a mai auzit are nişte aşteptări pe care trebuie să i le confirmi, respectiv, în mod ideal, să i le depăşeşti. Sigur că am emoții, însă constructive! Un auditoriu și o sală de concert sunt motive care te inspiră imediat, de aceea niciodată nu vei cânta la fel în concert ca în sala de studiu. Încerc mereu să transmit cât mai bine mesajul piesei pe care o cânt.
Îmi place foarte mult să interpretez muzica lui Beethoven, Chopin, Liszt şi a compozitorilor ruşi. De asemenea, iubesc muzica lui George Enescu, o muzică atât de complexă şi în acelaşi timp atât de apropiată nouă, prin suflul ei unic românesc.
Secretul succesului
Nu am văzut niciodată muzica drept un mijloc în sine de a atinge succesul – pur şi simplu m-am bucurat că pot să fac ceea ce îmi place şi am avut norocul ca efortul pe care l-am depus să fie recunoscut şi apreciat. Cred că este foarte important ca muzician să atingi un echilibru, pentru că desigur este nevoie de o determinare enormă ca să îţi găseşti motivaţia şi energia să lucrezi la un asemenea nivel intelectual atâtea ore pe zi, dar în acelaşi timp este foarte important să ai capacitatea de a rămâne relaxat şi fericit cu ceea ce faci. Probabil că sună banal pentru cineva din exterior, dar într-un domeniu atât de înalt competitiv şi de axat pe performanţă cum a devenit muzica în ultimii ani, este extrem de important să poţi să îmbini aceste două elemente. În spatele unui bun muzician e în primul rând un om împlinit.
Deocamdată doresc să îmi termin studiile la Viena şi să continui să cânt concerte în ţară şi în străinătate. Nu am însă un plan concret de viitor, îmi doresc doar să îmi fac profesia cât mai bine, oriunde ar fi aceasta. Oricum ar fi, noi artiştii suntem cetăţeni ai lumii prin concertele pe care le cântăm în diferite ţări, deci cred că locul de bază nu este o prioritate la care să mă gândesc acum.
Distincții și premii:
Premiul I în 2012 la concursul “Elena Rombro-Stepanow” Viena 2012, Premiul II la Città di Cantù Classical Concerto 2015, Premiul V la International Beethoven Piano Competition Vienna 2013 și premiul special pentru cel mai tânăr semifinalist, premiul I la concursul de pian „Carl Filtsch” Hermannstadt 2009, un premiu la ediția din 2014 a Festivalul George Enescu. În 2015 a obținut premiul I la concursul Bösendorfer din Viena. Finala s-a desfășurat pe scena de teatru a Palatului Schönbrunn, unde Adela a interpretat Concertul nr 2 pentru pian de Beethoven alături de orchestra de cameră din Viena, dirijată de Stefan Vladar. În 2016, Adela a fost numită Studentul român al anului peste hotare, la categoria Arte.
A interpretat 11 concerte alături de orchestre celebre conduse de dirijori cunoscuți în lume, printre care concertul pentru pian nr 21 de Mozart alături de Filarmonica din Berlin (martie 2014) și concertul nr 2 de Beethoven la Ateneul român alături de Ochestra dirijată de Horia Andreescu (august 2014), în 2015 cu Orchestra Filarmonică din Jena, etc. A avut recitaluri solo la Londra, Munchen, Viena, Veneția, Tel Aviv, Praga, București și în mai multe orașe din țară. Între 2010 și 2012 a câștigat de 3 ori consecutiv bursa „Sonoro”, care i-a oferit ocazia de a interpreta muzică de cameră cu profesori renumiți. Vorbește 5 limbi.
Pentru cine vrea să-și delecteze auzul, iat-o pe Adela interpretând recent Rapsodia ungară nr 2 de Franz Liszt la Bösendorfer Cycle, Hotel Imperial
Foto: arhiva personală a Adelei Liculescu
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments