„Arhitescu” şi eroii ei, după 4 ani. De vorbă cu autoarea cărţii

„Arhitescu şi Oraşul Păianjen” de AE Miron este o carte despre alegeri. Alegeri la Primăria din Brăila, alegeri profesionale, personale, alegeri în viaţă. După ce am citit cartea, am vrut să aflu povestea din spatele ei, cum a fost scrisă şi ce mai fac acum, după ani, eroii ei. Şi ce sursă poate fi mai grozavă decât însăşi autoarea? Aşa am aflat, de exemplu, că Marian, personajul principal, care e cât se poate de real, s-a căsătorit cu fata pe care a cunoscut-o la finalul cărţii. Şi că Alina Miron a mai scris între timp o carte, în curând pe rafturile librăriilor. Dar s-o lăsăm pe ea să povestească…

AE Miron, despre Arhitescu şi Oraşul Păianjen

24life.ro: La vremea cand s-au intamplat evenimentele, știai că o să scrii o carte despre ele? Cum ai reuşit, 4 ani mai tarziu, să prinzi atmosfera şi mai ales dialogurile?

AE Miron: Nu știam că voi scrie o carte, abia după un an, după ce m-am liniștit, am început să mă gândesc la asta. Mi-a venit ideea văzând criticile de pe Facebook la adresa a tot ce înseamnă acțiune politică. Atunci mi-am spus că ar fi bine să știe mai mulți oameni atât cum este în spatele unei campanii electorale, cât și cât de dificil este să încerci să miști lucrurile într-o direcție anume dacă nu ai deja o vizibilitate ca persoană publică. Dacă vrei să candidezi la o poziție de genul acesta, ai de răzbătut printr-un întreg proces legislativ și o structură politizată. Oricât de bun profesionist ai fi, nu e vorba mai deloc despre ceea ce știi să faci. Ci despre cum transmiți ce știi să faci. Și, da, despre mijloacele materiale de a face ceva.

Marele avantaj al cărții ar fi fost, credeam eu, tocmai faptul că noi nu aveam de gând să reîncercăm să intrăm în zona politică. A fost o încercare singulară. De aceea o carte despre lucrurile prin care am trecut ar fi rămas un jurnal și atât. Un soi de exemplu. Din fericire, în timpul campaniei fusesem foarte organizată, am adunat toate materialele pe care am lucrat atunci, am făcut dosare, am adunat discursuri, am ținut un „jurnal de campanie”, tocmai ca să pot face lucrurile cât mai bine. Iar amintirile mele sunt destul de vii. Descrierile sunt din memorie, citatele sunt aproape precise, iar, așa cum scriam pe site-ul pe care l-am făcut pentru această carte (arhitescu.ro), 98% din ce am scris e real, doar 2% e metaforă. E firesc să introduci și câteva chei care să propulseze acțiunea înainte, altfel nu aș fi avut un roman la final. Am scris cartea, apoi am tot stat să o editez și să o ajustez. A durat mult timp partea asta. De regulă, cel mai mult timp durează nu scrierea unei cărți, ci perfecționarea ei. Iar când am fost mulțumită, am căutat o editură. Și am avut surpriza să aflu că erau mai mulți cei care voiau să publice: așa că am ales-o pe cea mai cunoscută dintre ele, RAO.

24life.ro: Cum a fost primită cartea la Brăila, locul unde se desfăşoară acţiunea? Care au fost reacţiile “personajelor” cărţii, având în vedere că acestea sunt cât se poate de reale?

AE Miron: Am avut parte de o primire frumoasă la Brăila, pentru simplul motiv că romanul nu este un jurnal politic, ci o poveste jurnalistică, poate subiectivă, dar arătând partea mea de realitate. Dacă s-au supărat unii (foarte probabil s-o fi făcut) nu am aflat nici până acum. Eu sper să nu îmi poarte pică și să vadă că această carte laudă orașul, face o portretizare a oamenilor ca grup (deloc diferiți de oamenii din alte orașe) și abia în ultimă instanță este critică. Hai să zicem că avem o frescă pitorească a oamenilor, a bulevardelor, a clădirilor. Și nu, nu este o plângere continuă despre ce nu merge. Sigur, unii au fost ironizați, dar nu mă scutesc de autoironie nici pe mine, nici pe eroul meu. Noi normal că nu eram pregătiți „diplomatic” sau „politic” pentru așa o campanie. În fine, reușita adevărată a fost că am arătat ce s-ar putea face cu toate resursele pe care le are Brăila. Poate vor fi oameni care se vor inspira din carte pentru a face ceva, ulterior, și în acest oraș, singurul din țară prin care astăzi trece Dunărea. Terente, Elvira, rețele subterane, clădiri vechi, patrimoniu nefolosit, toate astea reprezintă o reclamă pentru oraș. Nu pentru că este al meu, dar chiar are niște resurse fabuloase și o istorie pe măsură. Iar Marian m-a făcut să îndrăgesc și mai mult ce avem acolo. Mai departe, oricum nu mi-am făcut speranțe. Puțini sunt cei care au încercat cu adevărat să vadă politica dincolo de social media, unde există oricum tendința generală spre critică. Pe marginea politicii, noi, românii, opinăm mult, facem puțin, iar o parte nici măcar la vot nu ne deplasăm. Sigur, majoritatea pretextează că nu au ce vota, dar câți au făcut exercițiul de a se imagina aici sau de a se lupta pentru ceva în care cred?

24life.ro: Care sunt concluziile tale despre alegerile locale recente? Crezi că s-a schimbat ceva în ultimii ani?

AE Miron: Se schimbă mereu câte ceva, în pofida faptului că noi devenim tot mai cârcotași. Sau poate tocmai datorită acestui fapt, cine știe, încep să se responsabilizeze mai mulți alegători. Acum aștept acea masă critică de oameni care merg la vot pentru un ideal, nu pentru propriul stomac. Puterea stă tot la noi, la cei mulți. Iar argumentul meu este că, dacă nu se schimba ceva în politică am fi în totalitarism sau cel puțin în iliberalism. Și nu am avea ocazia să stăm noi, aici, de vorbă.

24life.ro: Ce face Marian, eroul poveştii? Cum l-a schimbat experienţa?

S-au căsătorit, iar povestea lor e una dintre cele mai frumoase. Se pregătesc de noi aventuri împreună.

AE Miron: Marian este bine, nu mai are de gând să repete experiența politică și a rămas, în continuare, independent. După ce am terminat campania, a dat concurs pentru vechiul post de arhitect-șef al Brăilei, pe care l-a luat (din fericire, concursurile se dau la București și, desigur, nu era nimeni mai potrivit decât el – deja știa absolut totul din punct de vedere profesional), dar nu a mai stat mult acolo. A venit la București, pentru a fi împreună cu femeia pe care a întâlnit-o la sfârșitul cărții. S-au căsătorit, iar povestea lor e una dintre cele mai frumoase. Se pregătesc de noi aventuri împreună. Dar nu mai e dreptul meu să le povestesc, acum, viața, sunt doar martor fericit la frumusețea unei perechi de oameni care se iubesc și se suțin reciproc.

24life.ro: Mai lucrezi la un roman – poţi să ne spui câte ceva despre acesta?

AE Miron: Da, dar este vorba despre cu totul altceva: ne aruncăm acum într-o lume fantastică, cu vrăjitori din vechime, în spațiul actualmente românesc. La romanul acesta, prima parte dintr-o trilogie, am muncit chiar mai mult: se numește „Micul Solomonar” și este destinată în principiu copiilor între 11 și 17 ani, dar sunt sigură că adulții o vor îndrăgi deopotrivă. Dar detalii despre ea în curând, o vom avea la începutul lunii decembrie (2020) și este deja în tipografie.

Mai multe se pot citi pe linkul editurii Letras sau, și mai bine, pe pagina de Facebook a cărții. De data aceasta e vorba de tiraj național, cartea se va găsi și în libării. Și este o trilogie. Va fi un cadou de Crăciun minunat, în primul rând pentru mine și, apoi, sper că pentru toți cei care o primesc şi o citesc.

Părerea mea despre „Arhitescu şi Oraşul Păianjen” o puteţi citi aici. Cartea a fost ediție limitată, iar tirajul editurii s-a epuizat. Mai există 20 de exemplare, pe care le puteţi achiziţiona cu autograf de pe site-ul arhitescu.ro, la link-ul de contact.