Știm de ce ne ducem copiii la teatru sau concert, dar acum avem și dovezi științifice în sprijinul gestului nostru. Un studiu realizat de americani demonstrează că educația prin artă dezvoltă celor mici capacități nebănuite, nu doar spiritul creativ. Arta îi face pe copii mai inteligenți, mai empatici și toleranți. Îi transformă în oameni mai deschiși și mai buni.
Arta ar trebui să fie o materie importantă în curricula claselor primare. Poate că cei care elaborează programele școlare nu au aceeași părere și cred că sportul e mai important, sau matematica. Ei bine, o echipă de cercetători de la Universitatea din Arkansas demonstrează științific beneficiile educației prin artă. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în Education Next și Educational Researcher. Acestea susțin că elevii care au mai multe ore de artă în program – inclusiv vizite la muzee, centre culturale, concerte, teatru – au o memorie mai bună, o mai mare putere de analiză, empatie, toleranță și inteligență emoțională. Jay P Green, unul dintre profesorii din echipa de cercetare, a fost impresionat de rezultatele studiului: „Progresul a fost evident și măsurabil”, a spus el. După o singură vizită la un muzeu, copiii au rămas cu o impresie puternică și au învățat foarte multe lucruri chiar fără a fi motivați să facă asta, ca atunci când învață pentru un examen, de exemplu.
În vizită la muzeu
Acum doi ani, la deschiderea Muzeului de Artă Americană Crystal Bridges din Bentonville, Arkansas, organizatorii au oferit tururi școlare gratuite. Fiecare grup de vizitatori (aleși aleator) au petrecut cam oră în fața a 5 tablouri. Prezentarea tabloului nu s-a făcut în stilul clasic, în care ghidul își face prezentarea standard, ci elevii au primit un calup minim de informații privind pictura, dar au putut în schimb să discute și să pună întrebări.
Trei săptămâni mai târziu, elevii participanți la studiu au fost întrebați despre experiența lor în muzeu. Copiilor li s-a cerut să descrie ce au văzut la muzeu și au primit întrebări legate de toleranța față de ceilalți, dacă simt că pot empatiza cu oamenii care au trăit în diferite perioade istorice. La final, au fost rugați să scrie un scurt eseu despre o pictură pe care nu o văzuseră The Box, de Bo Bartlet. Rezultatele au fost evaluate prin raport la un grup de control, format din elevi care nu au vizitate muzeul. Și aceștia din urmă au primit întrebările legate de empatie și toleranță și au fost rugați să scrie un eseu despre tabloul cel nou. Eseurile au fost notate de un juriu independent, care au evaluat spiritul critic al elevilor, cu ajutorul unei grile standard.
Rezultate surprinzătoare
Cercetătorii au descoperit cu uimire nivelul „academic” al informațiilor însușite și redate de elevii participanți la studiu. Unii dintre ei au fost în stare să își amintească detalii istorice privind tablourile și epoca în care au fost realizate, informații care nu fuseseră incluse în prezentarea oferită de ghid. Ceea ce înseamnă că, la fața locului, elevii puseseră propriile întrebări pe care le consideraseră relevante asupra picturilor și reținuseră foarte bine răspunsul. Mai mult decât atât, experiența vizitei la muzeu i-a determinat pe copii să țină minte mare parte din informație și să o redea o lună mai târziu – lucru remarcabil, dacă luăm în considerare rapiditatea cu care copiii uită ce au învățat pentru examene.
Cât privește analiza picturii noi, pe care nu mai o văzuseră, a existat o mare diferență între modul de analiză și observație al elevilorr care fuseseră la muzeu și cei care nu vizitaseră muzeul. Primii au demonstrat un spirit de observație mult superior celorlalți. Au reușit să vadă detalii invizibile celorlalți și au reușit să facă mai ușor legătura între pictură și propria lor experiență, să identifice povestea din spatele operei de artă și multiplele ei interpretări. Au fost capabili să empatizeze cu persoanele din lucrare și scenariile imaginate într-un mod în care ceilalți nu au reușit.
Atmosfera e importantă
Prezentarea la clasă a unei reproduceri nu are același impact cu originalul, la muzeu.
„Înainte de studiu, mai multe persoane ne-au avertizat că elevii se vor plictisi în muzeu și vor sta cu ochii pe geam mai degrabă decât la picturi”, povestește Greene. „Ei, bine, n-a fost așa. Au fost atenți și au înregistrat fiecare cuvânt.” În parte, datorită formatului inedit al prezentărilor, care nu au fost de tip „prelegere”, cum sunt cele ținute în mod normal de ghizi și curatori. Dar Greene crede că motivul este legat și de ambianța diferită de clasă în care copiilor li s-a prezentat informația. Atmosfera culturală i-a pregătit pentru însușirea ei cu ușurință. Prezentarea la clasă a unei reproduceri nu are același impact cu originalul, expus la muzeu. Una e să privești la TV slujba religioasă de Crăciun și alta e să mergi la biserică…
Cea mai mare schimbare au demonstrat-o copiii din familiile dezavantajate, care nu intraseră în viața lor într-un muzeu. Aceștia au avut cele mai mari creșteri ale spiritului de observație, empatiei și toleranței. Cu aproape o treime la elevii din zonele rurale sau sărace și minoritățile.
Poate că cel mai mare beneficiu al unei astfel de inițiative a fost dezvoltarea gustului pentru artă al copiilor. Dacă doar o singură vizită la muzeu a schimbat atât de multe în modul lor de gândire și analiză, vă imaginați cum ar fi contactul periodic cu arta, în mod organizat?
Desigur, conducerea școlii și părinții ar vrea să știe dacă vizitele la muzeu îi pot ajuta pe elevi să-și dezvolte memoria și spiritul de observație la toate materiile, nu doar la capitolul artă. „Nu știm dacă arta te ajută și să rezolvi mai repede un puzzle sau o problemă de matematică”, spune Greene. „Dar nu vrem ca educația pe care le-o dăm copiilor să-i transforme doar în oameni mai apți pentru muncă; ci și în oameni civilizați, cultivați, care apreciază amploarea realizărilor umane.”
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments