Beethoven e un extraterestru

Irina Dimiu a fost la Ateneu și ne povestește, cu savoarea și talentul unui jurnalist, ce a impresionat-o cel mai mult la concertul Misha Katz, solist Dan Grigore

Nefiind muzician, nici măcar un meloman consecvent, ci doar sporadic, nu m-aş fi încumetat niciodată să scriu o cronică a unui concert de muzică simfonică. Şi asta pentru că nu aş fi în stare decât să descriu emoţiile mele, fără a putea formula păreri avizate despre tehnica interpretativă a muzicienilor. Dacă mă duc la un concert, o fac pentru că îmi place programul propus sau îl admir pe solist. Rareori imboldul de a mă duce la Ateneu sau la Sala Radio l-a reprezentat un dirijor şi dacă s-a întâmplat, a fost sensibilitatea sau dinamismul cu care conduce orchestra, și nu altceva.

Dirijorul, vedeta serii

Ei bine, vineri 5 decembrie, dirijorul a fost vedeta serii, eclipsându-l pe nepreţuitul nostru Dan Grigore. Inalt, slab, cu o coamă sârmoasă de păr grizonant, îmbrăcat ca un Pierrot negru, dirijorul a păşit cu pas elastic pe scenă. Apoi, s-a întors către viori, implorându-i din priviri. Apoi a recurs la gesturi unduite ale mâinilor, într-un balet diafan subliniind eleganţa liniei melodice. Pe parcursul a aproape trei ore, a trecut prin toată gama mimicii şi expresiei corporale, de la graţia si zâmbetul seninătăţii supreme până la dinamismul sumbru. Ducându-te cu gândul ba la personajele lui Watteau, ba la Strigătul lui Munch sau portretele şarjate ale lui Goya, Misha Katz a zâmbit, s-a încruntat, a deschis gura, a păşit, a fandat cu o plasticitate uluitoare, mi s-a părut la un moment dat că a şi fredonat. Ba chiar a şi vorbit! Cu haz sau cu profunzime.

Cuiva i-a sunat mobilul

În acele clipe suspendate, când arcuşurile stau încremenite aşteptând startul dat de bagheta dirijorului, când nu se mai aude nici respiraţia celor din scaunele învecinate, cuiva i-a sunat mobilul, pe acorduri muzicale. Misha Katz s-a întors pe jumătate şi a spus: „Nu e Chopin!”, apoi a aşteptat reinstaurarea liniştii și a dat semnalul de începere. După pauză, înainte de Simfonia Eroica, a simţit nevoia să se adreseze publicului: „Beethoven nu este un compozitor de pe lumea asta, e un extraterestru! Ne-am chinuit toată săptămâna să-i descifrăm sensurile.” A fost un eveniment muzical, dublat de o reprezentaţie de mare, hai să nu-i spun actorie, ci prezenţă scenică.

În program: Franz Schubert Uvertura Rosamunde; Robert Schumann Concertul în la minor pentru pian și orchestră, op54; Ludwig van Beethoven Simfonia nr 3 în mi bemol major, op 55, „Eroica”