Care rău e mai rău – zahărul sau grăsimea?

1

Gemenii Chris si Alexander Van Tullekan față-n față cu dilema: zahăr sau grăsimi?

Doi medici, gemeni identici – Chris si Alexander Van Tullekan – au experimentat pe propria piele efectele a două diete extreme: una fără grăsimi și una fără glucide. La final au aflat care rău e mai rău – zahărul sau grăsimea?

La prima vedere, pare clar: ne îngrășăm pentru că mâncăm prea mult și exersăm prea puțin. Practica și studiile demonstrează însă că lucrurile sunt mai complicate. Până nu demult grăsimile din alimentație erau considerate nocive și responsabile de obezitate. De câțiva ani, grăsimile nu mai sunt așa de rele în comparație cu zahărul și carbohidrații în general, considerați acum declanșatorii „sindromului metabolic”, vinovați de obezitate și adevăratul pericol pentru sănătate.

Un documentar realizat de BBC Horizon (program de popularizare a științei) prezintă un experiment în care doi gemeni identici, medici de profesie (Alexander e senior fellow la International Humanitarian Affairs, Fordham University in New York, Chris e medic la University College Hospital, London) au ținut timp de o lună câte o dietă extremă: unul a mâncat doar carbohidrați, celălalt doar grăsimi. Ei au fost monitorizați medical de-a lungul celor 30 de zile de dietă, iar la final au tras concluziile, pe care vă invităm să le aflați și voi.

cyclingExperimentele realizate pe gemeni univitelini sunt foarte interesante, pentru că practic ei sunt purtătorii acelorași gene, iar schimbările petrecute în organism pot fi puse pe seama condițiilor experimentale și nu a condiționărilor genetice.

Au avut voie să mănânce cât au vrut și au avut un program identic de mișcare. Alexander nu a pus gura pe carbohidrați, iar Chris n-a avut voie decât foarte puțină grăsime, minimul considerat necesar de echipa realizatoare pentru supraviețuire (2% din tot ce mânca). Au exersat zilnic, făcând exact aceleași exerciții și au dus același stil de viață, timp de 1 lună.

Deși nu mi-era niciodată foame, mă simțeam obosit și lent, iar respirația îmi mirosea oribil.

La finalul experimentului

Alexander Van Tullekan povestește: “Ambele diete au fost groaznice. La început, am crezut că am nimerit în partea norocoasă a experimentului – puteam mânca pește, ouă, carne și brânză cât doream. Dar aveam să aflu curând că fără carbohidrați pierzi orice plăcere a mâncării. Iar fără legume și fructe, te constipi rapid. Deși nu mi-era niciodată foame, mă simțeam continuu obosit și lent, iar respirația îmi mirosea oribil.

Nici Chris nu o ducea mai bine cu dieta lui de carbohidrați fără grăsimi. Nu se sătura niciodată la masă, așa că tot timpul ronțăia ceva și, ca și mine, pierduse orice plăcere a mâncării. Pastele fără ulei de măsline n-au niciun gust.

Grăsimile sunt mai bune decât carbohidrații?

Eu aveam un motiv în plus: eram convins că dieta mea fără carbohidrați o să mă facă mai slab și mai sănătos într-o lună. Carbohidrații cresc nivelul glucidic din sânge și stimulează organismul să producă insulină. Insulina este hormonul abilitat să scadă nivelul zahărului din sânge, dar duce și la transformarea zahărului în grăsimi greu de utilizat ca sursă de energie. Așa apar depozitele de grăsime în ceea ce numim sindromul metabolic – o combinație între obezitate, hipertensiune arterială și colesterol ridicat în sânge. Sindromul metabolic crește riscul apariției diabetului de tip II, bolilor de inimă, AVC-urilor, cancerului și altor boli grave.

Conform acestei ipoteze, carbohidrații sunt principalii determinanți ai creșterii în greutate, lucru care contrazice ceea ce știam despre obezitate: dacă mănânci (orice) mai mult decât consumi, te îngrași. Caloriile obținute din carbohidrați sunt considerate mai periculoase decât cele din grăsimi, pentru că te îngrașă și te îmbolnăvesc de inimă, printre altele. Pe de altă parte, grăsimile – chiar și cele saturate – încep să-și facă loc printre alimentele considerate sănătoase.

Cercetători de renume susțin că dacă scoți carbohidrații din alimentație (deci scazând nivelurile de insulină) nu te mai îngrași niciodată. Dar experimentul nostru a demonstrat că lucrurile sunt mai complicate…

Efectele celor două diete

La finalul dietei de 1 lună, amândoi am slăbit. Eu am slăbit mai mult – 4 kg, dar rezultatele per total nu au fost deloc cele așteptate. Lipsa glucozei din sânge înseamnă creșterea cetozei, un proces natural prin care grăsimile sunt transformate în energie de către organism atunci când acesta nu primește suficientă glucoză (carbohidrați) pentru a asigura corpului energia de care are nevoie. Iar creierul e cel mai mare consumator de energie (glucoză).

Deși nu mi-era foame, aveam mintea greoaie și corpul obosit, iar acest lucru a devenit evident în competițiile cu Chris, atât fizice cât și mentale.

Chiar dacă slăbeam mai rapid, totul mi se părea din ce în ce mai dificil de făcut.

Iar testele finale de măsurare a colesterolului din sânge și a riscului de diabet au dezvăluit un adevăr uimitor și îngrijorător despre cum se hrănește organismul în absența hidraților de carbon. În timp ce folosea pentru energie proteinele din dietă, își completa probabil restul de energie consumând din mușchi.

Se poate slăbi cu ambele diete, dar nu neapărat în mod sănătos. Cel mai interesant a fost că ne-am dat seama că întrebarea corectă nu era care rău e mai rău – zahărul sau grăsimile, ci care alimente ne îngrașă și de ce.

Ipoteza insulinică pare susținută științific, dar nu explică ceea ce studiile independente pe perioade lungi de timp au demonstrat: dietele fără hidrați de carbon nu funcționează pentru toată lumea și nici măcat pentru majoritatea.

Pentru ca orice dietă să aibă rezultate bune ar trebui să poată fi ținută toată viața. Credeam că o să rămân la dieta fără/cu puțini/ carbohidrați pentru restul vieții după ce termin experimentul, dar prima masă cu carbohidrați mi-a schimbat părerea. Înviorarea, energia și claritatea pe care le-am simțit instantaneu mi-au demonstrat motivul pentru care în ultima lună am avut rezultate slabe în toate domeniile vieții și de ce m-am simțit îngrozitor.

Care dietă e mai bună? Discuțiile în jurul acestui subiect sunt susținute de interese financiare importante. Marii producători și furnizori din industria alimentară, cercetătorii și nutriționiștii pot susține în mod interesat una din variante. Noi am descoperit că niciuna nu e cea mai indicată. Că adevăratul aliment care îngrașă nu e zahărul sau grăsimea.

Că zahărul, singur, nu dă dependență! Și nici grăsimea.

Când a fost ultima oară când ți-a fost poftă de un cub de zahăr? Sau când ai „furat” o felie de unt din frigider?…

Cei care lucrează în industria procesării alimentelor știu asta foarte bine și arareori vând zahărul și grăsimile în mod separat. Ceea ce dă cu adevărat dependență este combinația dintre cele două: ciocolată, înghețată, creme, sosuri, cartofi prăjiți. Toate astea au ca ingrediente principale grăsimea (frișca/uleiul) și zahărul/făinoasele. Cercetătorii spun că această combinație are asupra creierului nostru un efect similar cu al cocainei.”

Concluzia? Dacă vrei să slăbești, evită combinația de glucide și grăsimi. E greu să le reziști și întotdeauna vei mânca prea mult. În plus, orice dietă extremă din care elimini total unul din cele două ingrediente e greu de ținut și dăunătoare pe termen lung.

 

 

Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.