Ce nu știai despre bebeluși

Știi strâmbăturile și sunetele ininteligibile cu care adulții încearcă să „converseze” cu bebelușii? Ei bine, bebelușul e partenerul inteligent de discuție, căci în mintea lui există o activitate intensă, la care nici nu te gândeai! Află ce nu știai despre bebeluși și cum să „conversezi” cu micuțul, încă înainte de naștere…

foto: pexels.com

1. Viața începe înainte de naștere

Cercetările arată că bebelușul aude și ascultă vocile părinților încă din viața intrauterină. Odată născut, le recunoaște vocile, intonația și tiparul de vorbire, în efortul de a înțelege ce spun aceștia. Își folosește puterea de observație pentru a învăța și descifra lucruri mai complicate, cum sunt dragostea, încrederea, timpul, legătura dintre cauză și efect.

2. Pricepe ce simți

Cercetătorii spun că, pe la 3-4 luni, bebelușii încep să recunoască expresiile faciale ale părinților. La 5 luni, pricep emoțiile tuturor celor din jur, iar pe la 7-9 chiar și expresiile câinilor și maimuțelor.

3. Primele luni de viață sunt cele mai importante

La naștere, creierul e cel mai dezvoltat organ. De aceea bebelușii au capul foarte mare în raport cu trunchiul. În primii 3 ani de viață, creierul se triplează în greutate și stabilește în jur de o mie de miliarde de conexiuni nervoase!

4. Stați de vorbă, pe îndelete

În primele luni de viață, vorbitul cu bebelușul îi accelerează dezvoltarea mentală. Mai târziu, cititul cu voce tare are același efect. La 3 ani, copiii care au avut parte de atenție, vorbit și citit, au un IQ de 1,5 ori mai mare decât cei cu care n-a vorbit nimeni. Când încep școala, primii învață mult mai ușor să citească și să scrie, spune Tracy Cutchlow, autoarea cărții Brain Rules for Baby.

5. Cel mai ușor învață o limbă în primii trei ani

Lucrurile noi se deprind mai ușor la vârste foarte tinere, când creierul e ca un câmp gol care așteaptă să fie semănat cu informație. Dacă, până la trei ani, copilul nu a auzit niciodată sunete/grupuri de sunete dintr-o anumită limbă, de exemplu, e foarte dificil să și le însușească la maturitate, pentru că partea de creier responsabilă cu asta a fost alocată altor sarcini.