Covid-19 nu e prima pandemie cu care se confruntă omenirea – care a fost cea mai virulentă? Care a ucis cei mai mulţi oameni? “Rata mortalităţii nu este singurul factor de evaluare a gradului de risc al unei pandemii”, spune dr. Christine Kreuder Johnson, profesor de epidemiologie la UC Davis şi cercetător în proiectul Emerging Pandemic Threats Predict. Contează momentul când apare şi cât suntem de pregătiţi să o întâmpinăm. Haideţi să vedem care au fost pandemiile secolului şi cum a trecut lumea peste ele…
foto: pexels
Gripa “spaniolă” 1918
Gripa spaniolă a fost una dintre cele mai letale pandemii din istoria omenirii, infectând o treime din populaţia globului. A fost un virus nou, extrem de periculos pentru populaţia tânără (până în 40-50 de ani – grupa de vârstă la care rata de deces a fost cea mai mare).
Pe-atunci nu se ştia nimic despre virusuri, nu existau vaccinuri sau antivirale şi nici antibiotice pentru tratamentul infecţiilor bacteriene consecutive gripei. În plus, gripa a izbucnit în plin război mondial, în care soldaţii au fost vectorul principal de transmitere în lume. Aglomerarea umană în spaţii reduse de locuit şi igiena precară au contribuit la extinderea pandemiei. Foametea afecta majoritatea popoarelor europene şi mulţi oameni de ştiinţă se aşteptau la o epidemie de proporţii în Europa răvăşită de război şi care urma să se întindă rapid, prin intermediul vapoarelor, în toate colţurile lumii. Când a venit, molima a fost de o virulenţă nemaiîntâlnită şi a apărut simultan în mai multe ţări. Numele de “gripă spaniolă” nu are legătură cu originea bolii, ci cu declararea ei: ţările beligerante, temându-se că raportarea de victime cauzate de gripă ar putea slăbi moralul soldaţilor, au impus o cenzură asupra rapoartelor de epidemie. Guvernul spaniol, nefiind implicat în conflict, a fost singurul care a permis dezvăluirea cazurilor în presă şi aşa molima a rămas cunoscută sub numele de “spaniolă”. Interesant este că şi atunci, responsabilă de numeroasele decese nu a fost gripa, ci pneumonia rezultată în urma infectării virale. Savanţii vremii au crezut că de vină pentru răspândirea bolii ar fi fost o infecţie de origine animală, iar agentul declanşator – acelaşi care producea febra porcină, transferat la om, dar originea ei a rămas incertă până astăzi.
- Simptome: febră, greaţă, dureri musculare şi articulare, diaree
- Primul caz detectat: martie 1918
- Numărul de cazuri înregistrate în lume: 500 milioane
- Decese: peste 50 de milioane, cu o rată a mortalităţii de 2% – 5%, în funcţie de ţară
- Mod de transmitere: tuse, strănut (picături de salivă, secreţii nazale)
- Cei mai afectaţi: tinerii 20-40 de ani,
- Tratamente: niciunul
- Vaccin: nu există
- Sfârşitul pandemiei: vara 1919, cel mai probabil datorită deceselor bolnavilor şi imunităţii dobândite de supravieţuitori
SARS 2002-2004 (Sindrom Respirator Acut Sever)
SARS este un alt tip de coronavirus de proveninenţă chinezească ce s-a răspândit rapid prin tuse, strănut, salivă. În cazul SARS, monitorizarea bolnavilor şi a persoanelor în contact apropiat cu acestea s-a dovedit a fi foarte eficientă în controlul bolii, în primul rând pentru că simptomele sunt severe şi uşor de identificat de la primele zile ale bolii. În plus, virusul SARS nu a avut rezistenţa celui actual, motiv pentru care boala a dispărut de la sine în decurs de 2 ani. Dr. Mark Schleiss, professor la Universitatea din Minnesota spune că în cazul covid-19, virusul pare să aibă o capacitate mai mare de răspândire şi de supravieţuire în corpul uman. Deşi SARS a avut o rata de mortalitate mai ridicată, covid-19 duce la mai multe decese, cu mai multe repercusiuni economice şi sociale decât la SARS.
- Simptome: febră, probleme respiratorii, tuse, stare de rău
- Primul caz depistat: noiembrie 2002 în provincial Guangdong, din China
- Numărul de cazuri înregistrate în lume: 8098, în 29 de ţări; în SUA au fost doar 8 cazuri
- Decese: 774, respectiv 15% mortalitate
- Mod de transmitere: prin picături de salivă de la o persoană infectată (tuse, strănut) şi suprafeţe contaminate
- Cei mai afectaţi: pacienţii peste 60 de ani. Aceştia au avut o rată de mortalitate peste 55%
- Tratament: nu există, dar medicaţia antivirală şi steroizii au avut efecte bune la unii pacienţi
- Vaccin: a apărut un vaccin către finalul perioadei pandemice
- Sfârşitul pandemiei: iulie 2003
H1N1 Gripa porcină 2009
Prin 2009 a apărut un nou tip de virus gripal, numit H1N1, împotriva căruia omenirea nu avea niciun fel de imunitate. Avea însă antivirale, iar pe la sfârşitul anului 2009 şi un vaccin. Acesta, combinat cu nivelul de imunitate care a crescut între timp, ne pot oferi protecţia necesară în eventualitatea reapariţiei acestei gripe.
- Simptome: febră, frisoane, tuse, dureri
- Primul caz detectat: ianuarie 2009, în Mexic, aprilie 2009 în SUA
- Numărul de cazuri: 24% din populaţia lumii, peste 60 de milioane doar în SUA
- Decese: peste 284.000, cu o rată de deces de 0,02 % (0,026% în UK, conform BBC)
- Cei mai afectaţi: copiii. Incidenţa la nivel global a fost de 24%, variind semnificativ cu vârsta: s-au îmbolnăvit 47% dintre copiii cu vârsta între 5 şi 19 ani, faţă de 11% persoane cu vârsta peste 65.
- Tratament: antivirale: oseltamivir şi zanamivir; cei mai mulţi dintre pacienţi s-au însănătoşit fără complicaţii
- Vaccin: cercetarea pentru vaccin a demarat în aprilie 2009 şi s-a finalizat în decembrie, când a apărut vaccinul.
- Sfârşitul pandemiei: august 2010
Ebola 2014–2016
Ebola este o boală cu o mortalitate extrem de ridicată, respectiv de 50% dintre cei infectaţi. Dar pentru că se transmite predominant prin fluide corporale (transpiraţie, sânge) şi în ultimele etape ale bolii, este mai puţin contagioasă decât covid-19. În plus, din cauza simptomelor severe, bolnavii sunt mult mai uşor de identificat şi izolat, ca şi persoanele cu care au intrat în contact. “Este imposibil să găseşti infectaţi cu Ebola, care să împrăştie virusul prin autobuze, la birou sau la shopping, cum se întâmplă cu noul coronavirus”, spune dr. Christine Kreuder Johnson.
- Simptome: febră, dureri articulare şi musculare, slăbiciune, diaree, vomă
- Primul pacient detectat: decembrie 2013, în Guineea; izbucnirea pandemiei în martie 2014
- Număr de cazuri înregistrate mondial: 28652, în 10 ţări
- Decese: 11325, cu o rată de mortalitate de 50%
- Mod de transmitere: prin fluide corporale (sânge, transpiraţie, fecale) şi contact apropiat; perioada de maximă contagiune către finalul bolii
- Cei mai afectaţi: copiii
- Tratament: nu există; tratament de susţinere, inclusiv hidratare orală sau intravenoasă
- Vaccin: nu există
- Sfârşitul pandemiei: martie 2016
Gripa sezonieră
Apare în fiecare an, dar în fiecare sezon uşor diferită. Pentru că tulpinile suferă mutaţii de la un an la altul, este greu de prevăzut momentul exact al apariţiei ei. Spre deosebire însă de covid-19, pentru gripă avem vaccinuri şi antivirale care pot preveni şi reduce severitatea bolii. În plus, mare parte din populaţie deţine imunitate reziduală împotriva gripei sezoniere din anii trecuţi.
- Simptome: febră, tuse, dureri în gât, oboseală
- Număr de cazuri pe an, la nivel mondial: 9% din populaţia globului sau aproape 1 miliard de cazuri de gripă, dintre care cam 5 milioane severe.
- Decese: 291.000 – 646.000, cu o rată de mortalitate de 0,1%
- Cum se transmite: prin tuse, strănut, guturai, picături de salivă; fiecare persoană diagnosticată molipseşte 1,3 persoane
- Cei mai afectaţi: vârstnicii şi persoanele cu imunitate scăzută
- Tratament: antivirale (Tamiflu, Relenza, Rapivab, Xofluza)
- Vaccinuri: mai multe opţiuni, împotriva mai multor tulpini
Prin comparaţie cu gripa sezonieră, covid-19 este absolut nouă, mult mai contagioasă şi cu o rată de deces mai mare.
Noul coronavirus (Covid-19) 2019
Până acum, mai contagios decât gripa şi cu o rată de mortalitate mai mare. Aceasta diferă foarte mult de la o zonă la alta şi nu poate fi estimată în mod real decât la finalul pandemiei.
- Simptome: tuse, febră, insuficienţă respiratorie;
- Primul pacient detectat: decembrie 2019, Wuhan, China
- Numărul de cazuri depistate până acum: peste 1 milion
- Decese: peste 55.000, cu o rată de mortalitate ce variază foarte mult de la o ţară la alta: 0,35% în Israel, 1% în Germania, 4% în China şi 11% în Italia
- Mod de transmitere: picături de salivă şi mucus eliberate în aer de persoanele infectate prin tuse, vorbit, etc.; prin suprafeţe infectate; prin fecale şi alte fluide corporale;
- Cei mai afectaţi: vârstnicii (peste 65 de ani) şi cei cu afecţiuni cronice; doar 2,4% dintre bolnavi sunt copii şi nici un deces în grupa de vârstă până în 9 ani.
- Tratamente: antivirale, antibiotice pentru tratarea penumoniei
- Vaccin: nu există încă
Aşadar, când scăpăm de covid-19?
Când vom atinge “imunitatea de turmă”, spun specialiştii. Adică atunci când virusul va fi oprit de partea din populaţie care a fost bolnavă şi s-a imunizat astfel sau este vaccinată anticovid-19. Cum vaccinul nu va fi disponibil înainte de 18 luni, până atunci trebuie să ne descurcăm singuri: să respectăm distanţarea socială; să purtăm mască atunci când ieşim din casă; să dezinfectăm suprafeţele posibil infectate; să reducem contactele la minim, pentru a menţine la minim numărul persoane infectate. Covid-19 nu este prima pandemie cu care se confruntă omenirea şi probabil nici ultima – depinde de noi să o trecem cu bine.
Citeşte şi: Primul tratament cu anticorpi al infecţiei covid-19
- Magia cristalelor naturale în Anul Șarpelui de lemn - January 23, 2025
- Psoriazisul se agravează iarna? Cauze și remedii - January 23, 2025
- Colorare profesională a părului la prețuri avantajoase, tot anul - January 22, 2025
Comments