Cultura narcisismului. De ce continuăm să promovăm narcisiștii, deși ne fac rău?

„Majoritatea dintre noi ştim că un narcisist este un individ plin de el, îngâmfat, încântat de propria-i persoană, care nu se iubeşte decât pe sine. Lucrurile sunt însă cu mult mai complexe decât atât”… – spune Carmela Boila Goeckel, care a observat fenomenul și chiar a suferit de pe urma unui narcisist. Ea spune că majoritatea celor care ne conduc sunt narcisiști, dar și foarte mulți dintre colegi, familie și oamenii pe care îi avem în preajmă.

După ce i-a studiat îndeaproape, ca teoretician autodidact și apoi împreună cu psihoterapeuți, Carmela Boila Goeckel crede că această „cultură a narcisismului” poate avea efecte negative grave, la nivel personal și social. Ea spune că lumea ar trebui să fie mai atentă la narcisiști, să știe cum să îi recunoască și să îi evalueze și mai ales să nu încurajeze astfel de comportamente, extrem de nocive pentru umanitate. Analizând evenimentele politice și sociale recente, preocuparea față de narcisiști pare un domeniu de actualitate și de mare interes. Cum recunoaștem un narcisist? Te naști narcisist sau devii unul prin educație? Care e granița dintre un narcisist și un psihopat? Care sunt riscurile unei societăți conduse de narcisiști? La aceste întrebări și multe altele răspunde Carmela Boila Goeckel, de profesie chimist. Are un doctorat în Științele naturii în Austria și un post-doc în SUA, în Biologie moleculară. S-a stabilit de mai mulți ani în Tirol (Austria), iar în timpul liber scrie romane (istorice, de dragoste, psihologice, SF). Mai multe aflați de pe blogul ei.

24life.ro: Cum recunoști un narcisist, fără să te gândești neapărat că are o problemă de comportament? Care sunt primele semnale de alarmă, îndoielile, confirmarea, cum evaluezi situația?

Carmela Boila Goeckel: Mai întâi vreau să menţionez că folosesc cuvântul narcisist pentru a numi un tipar specific de comportament. I-aş putea spune în orice alt fel, nu este absolut nici o încercare de a pune diagnostice sau de a face analize psihologice. Mă uit la un om şi-l observ cum se poartă. Apoi trag concluziile.

Fiecare dintre noi este expus mai devreme sau mai târziu în viață unui narcisist, nu există un scenariu prin care să îi eviţi. Majoritatea dintre noi au ghinionul să aibă un părinte sau chiar ambii, narcisişti. Desigur, copilul nu are posibilitatea să analizeze şi să zică – hei, tatăl meu este narcisist. Dimpotrivă, el va căuta instinctiv tactici de atenuare a situaţiei conflictuale, va încerca de exemplu să mulţumească părintele narcisist, astfel încât acesta să nu mai ţipe la el sau va încerca să-l copieze, să mintă, să-şi ascundă sentimentele pentru a nu fi vulnerabil.

Uneori intrăm în viaţă cu această povară după noi şi apoi întâlnim alţii şi alţii. M-ai întrebat de un exemplu personal, şi iată, am experienţă în domeniu. Am cunoscut şi recunoscut mulţi, m-am confruntat, am luptat chiar cu unii, deci s-ar fi presupus că aş fi putut fi mai prudentă, a doua sau a treia oară. Majoritatea dintre noi ştim că un narcisist este un individ plin de el, îngâmfat, încântat de propria-i persoană, care nu se iubeşte decât pe sine. Lucrurile sunt însă cu mult mai complexe decât atât.

La un moment dat, la noi a venit un individ din altă organizaţie. Un pic timid, nesigur, ca un mic şoricel. Foarte politicos şi prietenos în acelaşi timp. Nu a durat mult să devenim prieteni la cataramă, ne spuneam secrete, ne ajutam în proiecte, ne sfătuiam, l-am introdus chiar în cercul meu de prieteni. Foarte vesel şi exuberant, era sufletul petrecerii. Desigur a urcat treptele ierarhice până la un punct în care a fost prea mult pentru el. De aici a început tavălugul. Cu cât avea mai multe probleme care îi dădeau bătaie de cap, cu atât devenea mai agresiv. Ameninţa subalternii cu concedierea şi avea crize de nervi nespus de dese. A început să asmută colaboratorii unul împotriva altuia şi bineînţeles a avut întotdeauna la îndemână o persoană „ciuca bătăii”, care să încaseze atacurile sale de furie. De asemenea a avut şi o persoană pe care o măgulea punând-o în opoziţie cu ceilalţi, fără o logică legată de vreun criteriu profesional.

„Păi e narcisist”, mi-a zis terapeutul meu. Am făcut „clic” apoi m-am întrebat cum naiba am ajuns în această situaţie. „Narcisistul te ia sub aripa lui”, mi-a explicat el. Trebuie să faci aia şi ailaltă, să nu-l contrazici, să nu-ţi fie frică, şi aşa mai departe.” Toate bune şi frumoase, teoria este grozavă, dar practica e mult mai grea. Cum să nu-mi fie frică? Atacurile lui de furie mă îngrozeau. Eu, ca femeie trecută de prima tinereţe, nu mai am puterea şi hormonii să joc jocurile astea. Am decis că trebuie să scap de această persoană, să n-o mai văd şi aud cât oi trăi eu. Am început să mă documentez exact şi am aplicat două tactici, pe scurt 1) a nu arăta sentimente (pentru cine este interesat să caute mai departe tehnica se numește gray rock) și 2) linguşeala. Cu aceste două tactici am reuşit să câştig timp şi să-mi caut alt job. Când m-am mutat eu, deja numeroşi alţii aruncaseră mănuşa, iar narcisistul nostru era în probleme până la gât, a fost pus pe linie moartă. Cu toate astea, după un timp m-a contactat ca şi cum nu fusese nimic între noi, încercând să se invite din nou la mine. Ai să te miri, dar aşa este ciclul lor relațional. Începe prin identificarea „victimei”, care trebuie să fie o persoană empatică, săritoare, care doreşte să ajute, iertătoare şi bună, mereu pozitivă, aşa zisă „de treabă”. Apoi urmează ceea ce în literatura de specialitate se numeşte love bombing. Te tratează frumos, te simţi special/ă. După faza asta urmează dezavuarea, umilirea, atacul nedrept, agresivitatea. Când simte că eşti gata să ieși din relaţie sau ai fugit deja, urmează hoovering, adică aspirarea înapoi în relaţie. Exact ca acest „prieten” al meu, care după tot rahatul pe care l-a făcut, se invita din nou la petrecerile mele. Unii oameni stau în acest ciclu de exces de iubire – rejecţie – re-întoarcere ani de zile, până la moarte.

Dacă face bine o astfel de relaţie? Desigur că nu. Din cauza stresului permanent, oamenii fac diverse boli autoimune, cancer, boli psihice, unii în final mor.

Acum, despre narcisiștii din industrie sau politică – numai astfel de oameni sunt promovaţi. Specialiştii în resurse umane caută numai astfel de candidaţi. De ce? Pentru că transmit încredere, sunt experţi în a se pune în scenă. De ce nu se sesizează şefii lor? Pentru că și ei sunt la fel, de fapt deja de la nivelul cel mai de jos al ierarhiei sunt practic numai narcisişti, care se mănâncă între ei. Dacă ai probleme cu vreunul, cea mai proastă idee este să mergi la resurse umane. Este modul sigur de a te distruge. Sau la şeful ierarhic superior. Nu vor vedea în plângerea ta decât o potenţială ameninţare, care va produce teamă, iar teama lor se va transforma în agresivitate împotriva ta. Vor folosi toate metodele să te elimine. Dacă totuşi vrei s-o faci, atunci pregăteşte dovezi, documente, fă un dosar solid, altfel nu ai nici o şansă. Există exemple multe în care oameni au luptat şi au doborât un narcisist ajuns sus. Îmi vine în minte cazul Weinstein şi mişcarea me too, acela este un exemplu tipic de narcisist căzut.

Ideal este să te fereşti să ajungi într-o astfel de situaţie. Fiecare dintre noi ar trebui să fie pregătit încă din copilărie să nu cadă victimă unui narcisist. Ar trebui să învăţăm să-i recunoaştem de la primele întâlniri. De aceea încerc să rezum aici câteva trăsături specifice, care pot să te pună pe gânduri:

Cum recunoști un narcisist

1. Lipsa empatiei – aceasta e trăsătura definitorie, un soi de indicator 100% al acestui tipar de comportament. Dacă o persoană se arată empatică, atunci este un definitiv NU, nu ai de a face cu un narcisist. Condiţia desigur fiind ca empatia să nu fie disimulată.
2. I se cuvine – îţi dă impresia că este o persoană specială, care nu trebuie să ţină cont de reguli şi le încalcă mereu, fie ele mărunte sau mari, se bagă în faţă, agresiv la volan, urlă în avion, se foloseşte de oameni ca de obiecte.
3. Grandios – totul la el este mare, planurile de viitor sunt grandioase, va avea cea mai luxoasă maşină, cel mai grozav concediu, cea mai enormă casă.
4. Superficial – numai aparenţele contează, judecă oamenii după aparenţe, nu ascultă ce-i spui, uită tot, revine cu aceleaşi întrebări chiar dacă i-ai mai spus odată, nu e capabil să se concentreze asupra vreunui conţinut care nu are legătură cu persoana sa.
5. Caută permanent admiraţie şi validare. Mulţi se vor apropia de tine pentru că îi tratezi corect sau le faci vreun compliment. Admiraţia nu va fi niciodată de ajuns, este aspirată continuu într-o gaură fără fund, care se cere astupată. Datorită acestui tipar lasă în final persoanele apropiate secătuite în încercarea de a-i fi pe plac.
6. Impulsivitate, tendinţa de a avea accese de furie. Nu au învăţat în copilărie să-şi echilibreze emoţiile şi orice mică dezamăgire sau impresie că este devaluat va duce la un acces de furie. Nu suportă nici o critică, va ţipa, înjura, poate ajunge la violenţă. Majoritatea, de fapt toţi cei care sunt violenți cu partenera/ul sunt narcisişti sau mai rău.
7. Aroganţa – te tratează cu „sunt peste tine, sunt mai bun ca tine”.

Narcisismul cultural și generațional

24.life.ro: Ai cunoscut multe persoane cu aceste trăsături?

Carmela Boila Goeckel: Tirolul (Austria) este un exemplu foarte bun pentru ceea ce se numeşte narcisism cultural şi generaţional. Acolo unde avem condiţii aspre de trai, ca la munte sau în zone de deşert, unde se dezvoltă o populaţie aşa zis „dârză”. Nu-i aşa, îţi trebuie putere ca să supravieţuieşti, dar mai cu seamă nu ai voie să arăţi slăbiciune. Iar slăbiciunea este nimic altceva decât teamă, griji, emoţii, tristeţe. Când acestea sunt cultural interzise din orice motive ar fi ele interzise, atunci mecanismul de defulare este agresivitatea. Dacă nu poţi să plângi, atunci baţi sau ucizi. Ca străin în Tirol (nu ca oaspete însă) ai la început impresia că vorbeşti cu nişte mașinării. Familii pe aceeaşi stradă se urăsc între ele, nu-şi vorbesc, se şicanează. Nenumărate femei singure, antrepenoare, sătule să fie agresate fizic şi subjugate de bărbaţi. Până în anii `70 nici nu aveau voie să lucreze dacă nu era de acord soţul. Dacă treci graniţa spre Bavaria, tot aşa, ba chiar şi mai rău – falsitate, minciună, acumulare de averi fără noimă, egoism. Trăsătura comună rămâne agresivitatea. „Bate sau crapă” este deviza.

De ce generaţional? Pentru că această stare de fapt se transmite din generaţie în generaţie. Fiecare familie în care capul este narcisist va avea copii şi nepoţi narcisişti sau victime. Trăiesc cu o asemenea familie în aceeaşi casă, îi văd cum se comportă. Ferească Dumnezeu. Răutatea este numitorul comun. Până şi victimele sunt rele, încât încep să mă întreb dacă n-or exista şi victime narcisiste?

24life.ro: Ai discutat cu un psiholog despre această problemă? Cum ai descoperit-o, cum ți-ai testat teoriile și demonstrat efectele?

Carmela Boila Goeckel: Majoritatea lucrurilor le-am citit. Prin anii 2000 a început să se studieze tot mai mult acest fenomen până s-a ajuns la concluzia că acest tipar de comportament este plaga omenirii, produce numai nenorociri, de exemplu marele crah din 2008 sau, cum vedem acum, războiul din Ucraina.

Acest comportament este plaga omenirii, produce numai nenorociri, marele crah din 2008 sau războiul din Ucraina.

Problema este că, după ce înţelegi tiparul cu nuanţele lui, te uiţi în urmă şi vezi că toată viaţa ţi-a fost presărată de narcisişti, începând cu propriul tată, apoi primul „iubit”, primul şef, următorul şef şi tot aşa. Până şi psihologul care avea misiunea să mă scoată din burnout era narcisist! Acum am un terapeut în care am încredere şi care mă ajută. Nu ştiu dacă de unul singur poţi să fii aşa de eficient. Narcisismul are nenumărate nuanţe şi există multe feluri de narcisişti. Ei au însă ca numitor comun lipsa de empatie şi agresivitatea. Orice narcisist, oricât s-ar ascunde de bine, la un moment dat îşi dă în petic şi dacă observi agresivitate dintr-o scânteie, să zicem micuţă, nejustificată, atunci fereşte! Ai de a face cu un narcisist şi oricare din ei are un mare potenţial de a-ţi face rău.

24life.ro: Narcisismul este însoțit și de alte tulburări de personalitate? Cum reușește „să ne păcălească” un narcisist? Ce riscuri presupune relația cu un narcisist?

Carmela Boila Goeckel: Riscul major în relaţia cu un narcisist este să fii agresat. Ca partener, s-ar putea să fie violent, fizic sau emoțional. Ca şef, o să ţipe la tine, o să te umilească. Dacă eşti sensibil, o s-o duci rău de tot. Ei folosesc o tenhnică numită gaslighting în care neagă realitatea şi încearcă să-ţi construiasă o realitate paralelă. Îţi invalidează permanent sentimentele. Ca să dau un simplu exemplu, un tânăr iubit îţi va spune că fără el n-ai nici o şansă, n-o să se mai uite nimeni la tine. Desigur că la 18 ani, acest lucru este o catastrofă. La o scară mai mare de exemplu, Trump refuza să recunoască existența protestelor împotriva lui, susținând că aceea este their reality. Cu alte cuvinte, refuza să admită că cineva îi poate fi împotrivă.

Alt risc enorm este acela că, cu cât eşti intrat mai adânc în relaţie, cu atât va fi mai greu să scapi din ea. Narcisistul percepe părăsirea, ruperea relaţiei, ca abandon. Aceasta îi va provoca o enormă rană a egoului și de aceea va face totul să se răzbune. Practic, trece în „modul de distrugere”, cum zice terapeutul meu. Dacă ai copii cu el, te va purta în procese până în pânzele albe pentru custodie. Te va bălăcări în toate felurile pe rețelele sociale, în public, la prieteni, familie  – va organiza împotriva ta o adevărată campanie de denigrare. Să nu te mire că mulți prieteni comuni îi vor ţine partea, căci el are un narativ bine pus la punct. Nu trebuie să-i subestimăm, nu sunt idioţi şi îşi vor folosi inteligenţa în aceste scopuri rele.

Ca să ieşi relativ cu bine din relaţie trebuie să-ţi pregăteşti fuga cu grijă. Să pui bani deoparte, să ai avocaţi pregătiţi, medic care să te ajute, terapeut, să ai unde să pleci, practic să te ascunzi şi dacă e posibil să rupi orice contact.

Ideală e situaţia în care te părăseşte el pe tine. Fii fericit! Asta nu înseamnă că nu va apărea din nou, din Dumnezeu ştie ce rațiuni, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, încercându-şi norocul.

Psihopații sunt printre noi

24life.ro: Narcisist sau psihopat? Care e asemănarea sau diferența dintre cele două noțiuni? Promovăm fără să vrem comportamentul narcisist/psihopat pentru anumite roluri în societate?

Carmela Boila Goeckel: Foarte pe scurt, căci asta este tema zilei: un psihopat are toate trăsăturile unui narcisist plus încă unele şi mai rele. De aceea am zis că nu vei înţelege tiparul psihopat până nu l-ai înţeles pe cel narcisist. Ce apare în plus la un psihopat? Există o scală de evaluare, numită scala lui Haare, care este folosită de psihiatri. Acolo sunt toate trăsăturile unui narcisist în evoluție plus, de exemplu, un comportament sexual aberant, care îl face psihopat. Prea mult, prea puţin, deloc. Altă trăsătură clară a unui psihopat este setea de putere. Absolută. Plus lipsa de remuşcări. Asta este din nou foarte caracteristică. Un narcisist va avea remuşcări, poate va disimula că nu regretă, dar cumva o să ştie în adâncul minții că n-a procedat corect. Un psihopat nu are remuşcări. Studii făcute pe subiecţi selectați dintre condamnaţii pentru omucidere au arătat că sunt capabili să nu aibă absolut nici o emoţie în situaţii de pericol maxim. Responsabilă pentru această lipsă ar fi o zonă din creier care este altfel reglată chimic decât în cazul celorlalți oameni. Nu le creşte nici pulsul şi nici tensiunea, au un sânge rece teribil, ceea ce îi recomandă pentru profesii cu stress emoțional, de exemplu chirurgi sau soldaţi antrenați în trupe de comando speciale. Pot salva oameni, dar și distruge în egală măsură. Îmi amintesc de un caz de acum câţiva ani despre un chirurg ortoped cunoscut, care opera copii, în intervenții așa zise de pionierat în domeniu. Unele îi reuşeau, altele nu, cei mai mulți dintre copii erau schilodiţi definitiv, dar omul refuza să-și asume eșecurile. Acesta este un exemplu clasic de psihopat aflat printre noi. E dificil de detectat și dezavuat.

Dacă am cunoscut vreunul? Înclin să cred că da, desigur, fără să ştiu toate amănuntele despre el ca să-i aplic scala lui Haare. Ba chiar am cunoscut mai mulţi. Sunt printre noi şi nici n-ai zice la prima privire că sunt psihopaţi. Cum mă pot feri de ei? În primul rând, să nu uităm că pot fi extrem de fermecători. Atrăgători, versaţi. Ce m-a izbit la unul din ei, pe care l-am cunoscut în Tirol, este lipsa totală de emoţie. Chiar şi el glumea referitor la asta, spunând că aşa este el făcut, nu simte emoţii. Dar atenţie, asta nu însemna că nu avea accese de furie când lucrurile nu mergeau bine. Numai că şi le stăpânea mult mai bine decât un narcisist. A distrus mulţi oameni, eu am scăpat. Habar n-am de ce, am avut baftă, era ocupat cu alţii. A urcat sus bine pe scara ierarhică şi cred că are potenţial să mai urce.

De ce managerii considerați „buni” sunt adesea și psihopaţi? Pentru că iau decizii neimplicate emoțional. Bune sau rele, nu contează. Pierd milioane, falimentează companii, sar în aer instalaţii, omoară oameni – fără să clipească. Sunt admiraţi, cred eu, pentru modelul acesta de calm, de „fără frică”, pentru că dau impresia că au totul sub control chiar şi atunci când de fapt totul se duce de râpă.

La ce să mă uit dacă cred că am de a face cu un psihopat? Sunt mari maeştri ai minciunii. Nu prea au trecut, mint în legătură cu trecutul. Zic de exemplu că sunt medici, când de fapt n-au nici un fel de studii. Spun că sunt singuri, dar pot fi însuraţi, cu o familie numeroasă. Nu-ţi vor prezenta persoane din trecutul lor şi s-ar putea să-ti dea la un moment dat informaţii contradictorii, care nu se leagă. Câteodată se folosesc chiar şi de alte nume. Încalcă reguli şi mai ales au tendinţa de a încălca legea. Odată ce te afli sub puterea lor sunt extrem de ameninţători şi te controlează, te izolează de toate cunoştinţele tale şi te pot chiar ucide.

În general, dacă cineva este prea atrăgător, îşi dă prea mare osteneală să te atragă, îți face complimente și te „vrăjește” asiduu, atenţie mare!

Narcisiștii și psihopații din afaceri și politică

24life.ro: Există mulți psihopați? Sunt numai bărbați sau și femei? Avem exemple de narcisiști sau psihopați celebri?

Carmela Boila Goeckel: Terapeutul meu zicea că în grupa de vârstă 30-45 de ani, cam jumătate dintre oameni sunt narcisişti. Dacă te uiţi în mari companii sau în politică, procentul creşte la 60%. Practic, dacă stai la masă cu 2 oameni şi tu nu eşti narcisist, atunci sunt mari șanse ca ceilalţi doi să fie. Psihopații sunt mai puțini, am citit ceva gen 1% din populaţie. Dacă la bărbaţi tendinţa e mai mare spre narcisism, din cauza educaţiei şi a rolurilor în familii, la psihopaţi intervine partea biologică. Eu nu cred că sunt mai mulţi bărbaţi psihopaţi decât femei, dar cred că bărbaţii sunt mult mai vizibili. Psihopaţi celebri? Momentan un nume se află pe buzele tuturor. Cu ocazia asta ne-am amintit şi de Hitler, de Stalin, sau de Mao. Sunt criminali cu sânge rece.

Practic, dacă stai la masă cu 2 oameni şi tu nu eşti narcisist, atunci sunt mari șanse ca ceilalţi doi să fie.

Dat fiind că psihopaţii sunt avizi de putere, desigur majoritatea dictatorilor vor fi, dacă nu psihopaţi, atunci măcar narcisişti maligni sau grandioşi.

24life.ro: Psihopatul la putere. Riscurile unei societăți conduse de psihopaţi. Cum le evităm, la nivel personal și social?

Carmela Boila Goeckel: După cum putem constata, pentru a câta oară în istorie, psihopatul la putere provoacă distrugere, inclusiv distrugeri în masă până dispariția speciei (cu arme nucleare, de exemplu). Tot mai multe ţări cad pradă psihopaţilor care instaurează dictaturi sau semi-dictaturi personale, presupun fără să mă pricep prea tare că acesta este modelul iliberal. Cu cât omul din vârful piramidei este mai „nebun”, cu atât îi va merge mai rău poporului său.

Dacă facem o paralelă, să zicem că în România s-a cocoţat la putere o clică de narcisişti, care fură banul public. Șeful țării nu e psihopat, nu se apucă să ucidă sau să promoveze un stil de conducere totalitar, fiind totuşi de felul său autoritar şi inflexibil, trăsături tipice care ţin de narcisism. Presupun însă că îşi face griji pentru viitorul politic, probabil că ţinteşte postul de prim ministru. Vom vedea dacă am sau nu dreptate. În Federaţia Rusă, lucrurile stau altfel. De la o zi la alta oamenii s-au prăbuşit în sărăcie, iar tinerii dintr-o regiune mare a globului şi aşa cu natalitatea scăzută, sunt împinşi în moarte fără nicio tresărire.

În plan general, singura soluţie politică găsită până acum de om este democraţia. Alegeri libere şi alternanţa la putere. Toţi psihopaţii şi narcisiştii care sunt aleşi democratic încearcă să spargă acest sistem, fiecare după puteri. Unul organizează asediul capitoliului, altul se proclamă preşedinte până în 2036, când probabil va fi decedat de bătrânețe.

În plan personal ar fi bine să învăţăm din greşelile trecutului şi să nu cădem de două ori în aceeaşi plasă. Să fim atenţi la semnalele de alertă. Ca să zic foarte general, să ne ferim de oameni prea iubitori din prima, prea atrăgători. Un om „normal” nu se grăbeşte să te iubească cu patimă de prima dată când te-a văzut. Dacă mă uit în trecut, aceasta a fost trăsătura comună în toate interacţiunile mele cu narcisişti, acest love bombing. Când dai de el trebuie să-ţi pui întrebarea – oare e normală o asemenea atitudine? Unde o să ducă această relaţie?

A doua e agresivitatea. Incapacitatea de a absorbi o critică. Ai s-o vezi pe rețelele sociale, în fiecare minut. Cum ai zis ceva chiar minor ce nu i-a plăcut, i-a sărit muştarul. Te-a şters din lista de prieteni, te-a blocat, poate nu înainte să te înjure şi chiar să te ameninţe sau să te denigreze. Poţi să fii mulţumit, ai scăpat de o sugativă de energie. O relaţie cu un narcisist nu are cum să se termine bine, vreodată.

Şi mai vreau să spun ceva în final. Când ai impresia că celălalt cu care stai de vorbă este „nebun de legat”, adică exprimă idei care nu sunt conforme standardelor tale, atunci sigur ai de a face cu un narcisist. Iar dacă acele idei sunt ireconciliabile și grandioase mai ales cu referire la propria-i persoană şi agresive faţă de oricine se împotriveşte sau neagă acele idei, atunci narcisistul poate fi psihopat.

Ref: Should I Stay or Should I Go – Surviving a Relationship with a Narcissist / Book / Dr. Ramani Durvasula / November 24th 2015 by Smashwords Edition

 

 

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.