2,323

Cum a ajuns să studieze în 6 țări

Este masterand la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse, a fost bursier Erasmus în Italia, Germania și Suedia, iar din februarie se pregătește pentru Tokyo. George-Cristian Potrivitu Bocăneț povestește cum a ajuns să studieze în 6 țări, care dintre ele i-a plăcut cel mai mult și ce trebuie să faci ca să-ți urmezi visul.

George Potrivitu la absolvirea Academiei Tehnice Militare din București (2014)

George Potrivitu la absolvirea Academiei Tehnice Militare din București (2014)

George Potrivitu e din Humulești, a absolvit în 2014 Academia Tehnică Militară din București în 2014, inginerie aerospațială (aeronave și motoare de aviație). A participat încă din timpul facultății la două programe de cercetare – în Franța și Italia, apoi a intrat într-un program de dublu masterat în Germania, Suedia și Franța. Este printre finaliștii de anul acesta ai concursului organizat de Liga Studenților Români din Străinătate pentru excelență academică în străinătate, categoria Europa Universitar, iar de luna viitoare va pleca pentru 6 luni la Tokyo, unde își finalizează masteratul la Laboratoarele Funaki, de la Institutul de Științe Spațiale și Astronautice al Agenției Spațiale Japonexe, JAXA. L-am rugat să ne spună cum a ajuns să studieze în 6 țări și care sunt pașii de urmat pentru a-ți urma studiile în străinătate.

Spre stele

În Humuleștii lui Creangă, unde s-a născut, George a avut parte de un privilegiu mai rar întâlnit pe la orașe, cum spune el: un cer clar, senin, plin de stele, care te învită la visare… Tatăl lui, pasionat la rându-i de astronomie, i-a oferit și primele lecții despre constelații, fazele lunii, eclipse și comete. Iar în 1997 trecerea cometei Hale-Bopp pe la periheliu i-a oferit un spectacol de neuitat și o legătură definitivă cu studiul cerului. „Am fost fascinat de măreția universului și de fabuloasa lui dinamică”, își aminește George.

Dar cerul înstelat, pasiunea pentru astronomie și cometa Hale nu au fost suficiente pentru a-i deschide cariera în domeniul aerospațial. A mai fost nevoie de multă muncă și dedicație. În 2009 și 2010 a participat la Olimpiada Națională de Astronomie și Astrofizică, apoi a ales ingineria aerospațială ca studiu pentru facultate. A dat examen la două –  Universitatea Politehnică și Academia Tehnică Militară din București – și a fost admis la ambele, cea de-a doua fiind alegerea finală. „Fără a fi malițios sau părtinitor, cred încă în calitatea extraordinară a studiilor în domeniul ingineriei aerospațiale oferite de Academia Tehnică Militară. Și a mai fost un detaliu care a contat atunci în luarea deciziei. În clasa a zecea (2008), luasem parte la una dintre cele mai mari aventuri din viața mea. Împreună cu o colegă, câștigători ai finalei naționale a unui concurs organizat sub egida NATO, am participat la finala internațională organizată în Republica Cehă. A fost primul contact cu forțele armate, când timp de o săptămână am trecut printr-un antrenament militar intensiv: trageri în poligon, trasee militar – operative, supraviețuire în pădure, nenumărate probe fizice cât și teste teoretice. Am reușit atunci să câștigăm locul trei și să profităm de excursia oferită de organizatori: un tur de o săptămână al celor mai importante baze militare și orașe din Norvegia.”

Bursele Erasmus

În 2014 a absolvit Academia Tehnică Militară din București, ca șef de promoție ingineri – ofițeri. „Uneori este extrem de dificil să îți urmezi visurile, acele luminițe care scintilează precum stele, iar să te abați de la drum este mult prea facil. Important este de asemenea să știi atunci când ceva nu este pentru tine, când drumul nu îți aparține, intuiția fiind cea mai valoroasă în această ecuație. Ca student la Academie am participat la două proiecte de cercetare, ambele prin burse Erasmus.

Primul a fost în 2012, la un stagiu de cercetare (3 luni) coordonat de Universitatea din Poitiers la Institutul Pprime al Centrului Național de Cercetări Științifice din Franța. A fost primul contact cu munca dintr-un institut de cercetare, cu rigorarea impusă de punctele ce trebuiau atinse în timpul cercetării și realizarea unei lucrări științifice. Aceste lucruri urmau să devină mai apoi o obișnuiță în parcursul meu educațional și profesional.

Celălalt a fost în 2013, la un stagiu de cercetare la compania italiană ALTA S.p.A. din Pisa, în domeniul propulsoarelor cu efect Hall. Proiectul urma să fie chiar proiectul meu de licență. Așa am studiat fizica plasmei, fizica vidului, electromagnetismul și o parte din tehnologiile utilizate în industria spațială și am învățat limba italiană. Am făcut un pas mai aproape de visul de a lucra în domeniul tehnologiilor care cuceresc spațiul, acel spațiu plin de stelele și planetele pe care tata mi le arăta în urmă cu nouăsprezece ani.”

Masterand în 3 țări

Familiarizat deja încă din timpul facultății cu sistemul academic francez și italian, lui George i-a fost mai simplu ca la absolvire să intre într-un program de masterat. De data asta, în Germania și Suedia!

”Programul se numește Space Master și este unul dintre cele mai prestigioase în domeniul tehnologiilor spațiale din lume. Am fost admis pe baza unui dosar de aplicație, dar cred că a contat enorm faptul că aveam deja experiență internațională, la cele două proiecte de cercetare din Franța și din Italia; la fel și eseul prin care mi-am expus motivația participării la program, ca și experiența de voluntariat din țară și din străinătate, începută încă din timpul liceului. Astfel de programe caută participanți care, pe lângă rezultatele academice foarte bune, au demonstrat un fel de îndârjire în urmarea visurilor – de unde și accentul pe experiențe de voluntariat și de cercetare, național cât și internațional.

Am început primul an de masterat cu un semestru la Universitatea din Würzburg, Germania. Una dintre cele mai vechi universități din Europa, Universitatea din Würzburg se laudă cu 14 laureați ai Premiului Nobel pentru fizică, chimie și medicină, fiind totodată și un centru cu intense cercetări în domeniul tehnologiei spațiale, având deja lansați pe orbită trei mini – sateliți produși în laboratoarele sale. Aici am studiat noțiunile de bază ale tehnologiilor spațiale și ale fizicii spațiului și am petrecut ore în șir în laborator – unde am realizat un mini satelit!

În cel de-al doilea semestru am ajuns la Campusul Spațial din Kiruna, la Universitatea de Tehnologie din Luleå, Suedia, dincolo de Cercul Polar de Nord. În cele patru luni petrecute în zona arctică am văzut aurora boreală, am cunoscut populația și obiceiurile din Laponia și frumusețile din taigaua europeană. Totul s-a petrecut nu departe de marile antene ale asociației de cercetare a ionosferei EISCAT (European Incoherent Scattering), cu care am avut ocazia să lucrăm în timpul orelor de laborator (inclusiv cu antenele din Svalbard) și ale Centrului Spațial Esrange al Agenției Spațiale Europene, singurul centru civil de lansări de rachete și baloane de mare altitudine pentru cercetări în micrograviație.

În Germania examenele sunt foarte scurte, în Suedia foarte lungi

Sistemele de învățământ german, italian și francez nu se deosebesc foarte mult de cel din România, fiind sisteme clasice, încărcate cu noțiuni teoretice, însă și cu foarte multe ore dedicate experiementelor. Am avut acces la unele dintre cele mai performante laboratoare, experimentând mai toate noțiunile teoretice învățate în timpul cursurilor. În Germania examenele sunt foarte scurte, testând în același timp capacitatea de sinteză a studenților cât și rezolvarea problemelor în condiții de stres. În Franța și în Italia modalitățile de examinare sunt foarte asemănătoare cu cele din România, de aceea aici m-am simțit ca acasă. Sistemul suedez se află la polul opus, din punctul de vedere al examinărilor. În timpul unor examene foarte lungi, de patru ore, studenții trebuie să trateze pe larg întrebările, fiind rugați să elaboreze, de cele mai multe ori, experimente mentale care pun în practică noțiunile învățate. Am fost mult mai încântat de sistemul suedez decât de cel german sau francez și cred că este mult mai important ca studenții să fie capabili să exprime și să explice anumite situații în care teoria se poate aplica decât să prezinte, formal, noțiunile teoretice învățate.

Mă consider însă un produs al sistemului educațional românesc. Am fost întotdeauna recunoscător temeiniciei cu care teoria a fost învățată pe băncile școlilor din România, deși partea experimentală a fost aproape inexistentă. Însă, personal, nu mi-a fost atât de greu să îmi însușesc anumite îndeletniciri în laborator, având deja partea teoretică bine pusă la punct.

Franța a fost prima mea iubire, de aceea am ales al doilea an de masterat la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse. În Italia m-am simțit ca acasă, mi-a rămas în suflet, singura de care m-am despărțit cu mare greutate. Am crescut mult ca om acolo și m-am îndrăgostit iremediabil de limba italiană și de cultura din peninsulă. În Suedia am avut cele mai liniștite luni de până acum. Sistemul educațional este unul foarte bine organizat, stresul studiilor parcă nici nu există. Recunosc că în Germania am simțit stresul unei vieți foarte intense, asta și pentru că acolo a fost primul semestru al programului de masterat. Deși totul era bine organizat, viața academică cât și cea personală, au curs într-un ritm foarte alert și nu întotdeauna plăcut. Dar am parasit însă Germania păstrând în suflet o prietenie foarte prețioasă.

De ce Japonia?

„Cred că e mai dificil să ajungi la o instituție de top din Japonia decât la un laborator universitar în SUA, așa că nu am vrut să pierd această șansă”

La final îmi voi adăuga în desagă două diplome de masterat: una de la universitatea mea „mamă” din Suedia, Universitatea Tehnică din Luleå, în tehnologii spațiale, și una oferită de Universitatea Paul Sabatier din Toulouse, Franța, în tehnici spațiale și intrumentație satelitară. Pentru cea din urmă, a trebuit să trec peste un nou proces de selecție, ținând cont că la Toulouse au fost acceptați doar zece studenți. Pentru stagiul de cercetare dedicat tezei de masterat am aplicat la câteva laboratoare din Rusia, din Statele Unite și la Agenția Spațială Japoneză. Am fost acceptat atât în Statele Unite cât și în Japonia, dar am ales-o pe cea din urmă. Am preferat să mă îndepărtez puțin de nivelul universitar și să merg la un institut al unei agenții spațiale, mult mai apropiat de nivelul de lucru pe care aș putea să îl găsesc într-o companie. La finalul lunii februarie mă voi muta pentru șase luni la Tokyo, unde voi realiza cercetarea pentru teza de masterat în domeniul propulsiei electrice spațiale, începută în Italia. Voi lucra la Laboratorul Funaki de Propulsie Electrică Spațială al Institutului de Științe Spațiale și Astronautice al Agenției Spațiale Japonexe, JAXA.

Planuri pentru 2016

Să găsesc acel loc pe care sa îl numesc „acasă”, un loc unde să mă retrag ori de câte ori va trebui să îmi trag sufletul. Acesta ar fi unul din planurile cele mai importante.

Am crezut cu tărie, întotdeauna, în visurile mele și am încercat să nu șovăi ori de câte ori ajungeam la o răscruce. Asta m-a ajutat să fiu consecvent și să nu îmi risipesc energia, lucru care s-a transpus în numeroase satisfacții profesionale și personale. Sunt o persoană credincioasă și cred într-o rânduială a lucrurilor și întâmplărilor care s-au succedat în viața mea. Până la 24 de ani am călătorit în multe locuri magnifice și am cunoscut mulți oameni frumoși și sunt sigur că și următorii ani vor veni cu multe alte împliniri sufletești. Sunt binecuântat să devin eu pe zi ce trece, să îmi trăiesc visurile, să mă bucur nespus de prieteniile atât de dragi, care rezistă și devin din ce în ce mai puternice în ciuda distanțelor și să fiu susținut de o familie minune, căreia îi mulțumesc nespus.

Cred că șansele sunt pretutindeni, iar noi nu trebuie decât să fim fermi și consecvenți în încercarea de a le prinde. A fi pro – activ, plin de pasiune și tributar unei munci temeinice, bine făcute, sunt cheile împlinirii profesionale, iar dacă totul este susținut de îndârjirea în urmarea unui vis, bazată pe intuiție, împlinirea sufletească nu va întârzia să apară.

„Succesul este apanajul celor foarte muncitori și vizionari”

Oricine ar trebui să se simtă împlinit atunci când, părăsind un loc, cei din juru-i vor simți că spațiul pare gol în absența acestuia. De un lucru sunt sigur: nu cred că poate exista împlinire mai mare decât aceea de a conștientiza că îți trăiești propriile visuri!”

Foto: George Potrivitu

 

follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.