de Chakra Relaxată
Dezvoltarea personală există de când lumea și pământul. Doar că, înainte de era facebook-ului și a citatelor online, ea se numea „înțelepțire”. Mai exact, omul devenea (dacă avea noroc) mai înțelept, odată cu trecerea anilor. Acum devine brusc înțelept, în 2 zile de training cu „gurul”. Atâta cunoaștere adună omul în week-end, încât devine „guru” la rândul lui, capabil să transforme generații întregi de contabili, ingineri, asiguratori, tehnicieni dentari și vânzători de aspiratoare – în dezvoltatori personali – de fapt, vânzători de iluzii. În câțiva ani, dezvoltatorii de week-end promit să cucerească lumea. Iar noi, românii, să fim cu toții supra-dezvoltați personal.
foto: pexels
Așa cum ne stă bine nouă oamenilor, se pare că e foarte greu să ieșim dintr-o colivie fără să ne grăbim să ne construim imediat alta – într-o culoare mai cool, cu o arhitectură mai futuristă, materiale de ultimă generație, dar în esență tot colivie… Când credeam că ne-am eliberat de dogme, ne-am făcut rapid rost de una nouă. Și, ca orice dogmă, conceptul de „dezvoltare personală” – nesupravegheat sau dimpotrivă, supravegheat atent, riscă se transformă ușurel într-o nouă religie…
Eu sunt un om simplu și văd lucrurile și mai simplu: dezvoltarea personală a existat de când lumea și pământul; doar că înainte să apară Facebook-ul și site-urile de citate online, ea se numea: „înțelepțire”. Mai exact, omul devenea (dacă avea noroc) mai înțelept odată cu procesul natural de îmbătrânire – din simplul motiv că de-asta suntem aici, asta înseamnă viața – o continuă dezvoltare personală.
Ok, acum că ne luăm rămas bun de la dimensiunea timpului, se constată o accelerare a procesului, în sensul că din ce în ce mai mulți oameni încep să își pună din ce în ce mai multe întrebări existențiale din ce în ce mai profunde la vârste din ce în ce mai fragede. Sper că mă urmăriți… (abia aștept să văd ce discuții vom avea cu toții la azil)
Evident, pe vremuri, când oamenii se dezvoltau personal lent, treptat, în zeci de ani de zile, nu putea să vină unu’ cu tupeu să te asigure că o să stea lângă tine toți cei 70 de ani de dezvoltare personală. Nah, n-aveai niciun control al investiției, și mai ales al randamentului pe termene atât de lungi. Plus de asta, putea să moară naibii înainte să apuce să te dezvolte ca lumea. Acum, „noile energii” au accelerat procesul și inevitabil au creat nișe interesante pe piața forței de muncă. Au apărut niște neni care știu ei mai bine cum să te dezvolți personal.
Din start menționez că nu am participat la vreun curs de certificare în consilierea de dezvoltare personală. Din simplul motiv că, deși am experimentat multe la viața mea, asta e prea mult chiar și pentru mine (și știți că am antecedente serioase în domeniu). Să pretinzi că iei orice om și în două zile (am stabilit că includem și pauzele de cafea) îl transformi într-un consilier de dezvoltare personală, poate da oricui accese de râs isteric. Mai bine dau banii pe o piesă de teatru bună. Râdem, glumim, dar problema trebuie analizată din ambele perspective:
Frenezia consilierilor în dezvoltare personală
Pe de-o parte, sunt cei care vor să devină consilieri în dezvoltare personală – și-au descoperit brusc menirea (nu zic, unii chiar or avea…) în urma vizionării a două – trei filmulețe de spiritualitate pe youtube, alături de lecturarea asiduă a cărților lui Osho și Coelho. Și dat fiind că-n două zile termină povestea calificării – nu sunt nevoiți să stea pe băncile vreunei facultăți de psihologie ca unii fraieri, nu au nevoie de formări, mastere etc., eu pe ăștia chiar îi înțeleg. Cum ar zice englezu’ – cheap money…
Unii își descoperă brusc menirea după ce văd 3 filmulețe pe youtube și citesc cărțile lui Osho. Cu un training de 2 zile, devin consilieri în dezvoltare personală.
NLP-ul vine cu aceleași promisiuni mărețe. Nu prin dresarea minții ne vindecăm. Vindecarea presupune tocmai deprogramarea minții (nu înlocuirea softului existent cu unul nou, văzut la colegul de bancă), pe liniștirea și în cele din urmă unirea minții cu inima. Cu cât vei programa mai mult mintea, cu atât ea se va depărta de inimă.
Citeam pe un site de explicare a NLP un dialog hiper-stupid între unu’ care îl întreabă pe altu’ cum face el de convinge oamenii așa de ușor (evident ăsta fiind sensul vieții lui – să-i manipuleze pe alții)… Redau mai jos citatul hiper-stupid, cu mențiunea că nu-i precizez sursa, din simplul motiv că astăzi sunt în dispoziție generoasă:
„De exemplu, îl întrebam pe cumnatul meu ce face el de este așa convingător. El nu a urmat cursuri specifice însă, nativ are acest dar de a convinge oamenii foarte ușor. Unul dintre răspunsurile pe care mi le-a oferit Răzvan (cumnatul meu) a fost:
– Mă dau după ei
– Adică? (am întrebat eu)
– De exemplu, când vorbesc cu Teodorescu, el are o voce așa sacadată și vorbește tare și repezit!
– Așa, și tu ce faci? (am întrebat din nou)
– Vorbesc și eu ca el, cu același ton și folosesc aceleași cuvinte
Practic, Răzvan a folosit ceea ce în NLP se numește Raport cu interlocutorul, care este una din tehnicile de bază din programarea neurolingvistică. Sunt multe astfel de tehnici, iar Programarea neurolingvistică te învață cum să faci mai bine ceea ce faci deja, cum să faci diferit ceea ce faci pentru a obține rezultatul dorit sau cum să faci, la nivel strategic, cu totul diferit.”
Întrebarea mea e: băi, Răzvănele, dar decât să te gândești tu în capul tău ce cursuri să faci să fii convingător (cu alte cuvinte să-i manipulezi p-ăilalți să te creadă), ți-a trecut vreodată prin căpșorul tău suav să fii pur și simplu autentic, să spui adevărul? Ai fi uimit ce rezultate fantastice de „manipulare” au adevărul și autenticitatea. Maxime!! Poate încerci.
Mai am o adăugire pur personală – am avut ocazia să interacționez de câteva ori cu băieți din-ăștia nelepizați… De prin multinaționale, unde-i nelepizează la greu, cu tehnici de persuasiune, negociere, bla-bla… Vaaai, să vedeți cum se blochează în fața unui om care spune adevărul, ce gândește și nici nu încearcă să fie altcineva decât este. Se destructurează progrămelul instant. Scurt-circuit total. Zero.
Ok, acum să analizăm puțin categoria principală, de fapt motivul pentru care aceste inepții s-au materializat: clienții sau pacienții sau cum s-or numi.
Run, Forrest, run!
Motivul principal pentru care a apărut frenezia dezvoltatorilor personali peste noapte și a nelepiștilor (și nu numai) este FUGA.
În urma numeroaselor traume mai mari sau mai mici (în afară de Iisus, nu cred că a mai fost om fără probleme emoționale..), de obicei petrecute undeva la nivelul copilăriei (nu intru acum în discuții privind vieți anterioare), ne-am creat structuri de apărare, am încapsulat toate aceste traume sufletești, le-am încuiat adânc în sertare bine ascunse în sufletul și inconștientul nostru și ne-am continuat drumul așa cum am putut, evitând în mod constant să ne uităm la ele, evitând chiar și să întredeschidem un sertar, pentru că toată cantitatea de emoții negative asociate traumei, care ies la suprafață, este interpretată de mintea noastră ca un pericol real. Pe bună dreptate, pentru că ele trebuie eliberate treptat.
Câtă vreme oamenii vor fugi de ei, vor exista și acești băieți care îi vor însoți binevoitori în maratonul lor. Contra unei sume mai mult sau mai puțin modice…
Supraviețuitorul din noi, ghidat de minte, știe un singur lucru – că trebuie să ne protejeze de suferința și de riscul asociate accesării acelor emoții atât de adânc îngropate. Și pentru asta face – mai exact facem – orice, numai să nu cumva să ne apropiem de ele. Ne așezăm confortabil în mental și blocăm emoționalul, că e riscant. Nu citez din cărți, am experimentat pe chakra proprie; ani de zile m-am avântat cu elan pe cărarea dezvoltării personale (cursuri, seminarii, maeștri, etc.), ca la un moment dat să realizez cât de mult fugeam de problema reală. Nu zic, mi-au folosit cunoașterea și experiențele acumulate, m-au securizat, dar în același timp exista riscul de mă păcăli la nesfârșit și a evita confruntarea esențială – trăirea propriei dureri, a propriei neputințe, a propriei lipse de valoare.
Este greu, știu foarte bine… Dar este singura cale de a le vindeca. Până ne hotărâm să ajungem acolo, run, Forrest, run!
Așadar este atât de simplu: cât timp oamenii vor fugi de ei înșiși, vor exista și acești băieți care îi vor însoți binevoitori în maratonul lor. Contra unei sume mai mult sau mai puțin modice…
Chakra Relaxată sau pagina de facebook
Precizare – din perspectiva mea, ideea de „dezvoltare personală” în sine mi se pare puțin confuză și ușor amăgitoare, pentru că duce cu gândul la „a ști”, „a cunoaște”, „a crește”. Pentru mine, scopul vieții noastre este „a fi”, iar calea este „a vindeca”. Cunoașterea are rol important în procesul de vindecare, dar ea nu se identifică nici pe departe cu vindecarea. De asemenea, „a cunoaște” nu se referă (doar) la literatură din domeniile psihologiei, spiritualității, etc. – esențială este cunoașterea Umbrei proprii, a părții întunecate din fiecare dintre noi, este confruntarea cu suferința, cu vinovăția, cu rușinea, cu sentimentul lipsei de valoare de sine, cu ura de sine, și multe alte umbre.
Singurul consilier de dezvoltare personală autentic este o persoană vindecată, conștientă. Atât. Nici măcar nu trebuie să deschidă gura. În energia unei persoane vindecate se activează automat propria capacitate de vindecare interioară, pe care toți o avem. O persoană vindecată are soluția energetică a vindecării în câmpurile sale.
C. R.
- Dezvoltatorii de week-end - November 4, 2016
Comments