Așa cum mă așteptam, experiența japoneză a fost fantastică! Deși nu eram neapărat un admirator al culturii și societății japoneze, am ajuns în Țara Soarelui-Răsare gata să fiu impresionat. Și am fost! Nu a trecut o zi în care să nu văd ceva nou, să gust din vreun fel de mâncare nemaiauzit sau să învăț câte ceva fascinant despre această cultură fabuloasă.
George-Cristian Potrivitu este inginer cercetător în propulsie electrică spațială la Institutul ICARE, de la Centrul Național pentru Cercetare Științifică (CNRS) din Orléans, Franța. A ajuns aici după 6 luni de cercetare în Japonia, în laboratorul Funaki (Institutul de Științe Spațiale și Astronautice al Agenției Spațiale Japoneze, JAXA), unde a realizat un proiect de cercetare pentru teza de masterat în domeniul propulsiei electrice spațiale, începută în Italia. Rezultatele cercetării din Japonia au fost publicate într-o lucrare de disertație pe care a susținut-o atât la Universitatea Paul Sabatier din Toulouse (Franța), cât și la Universitatea de Tehnologie din Luleå (Suedia). Astfel a obținut două titluri de masterat în științe și tehnologii spațiale și instrumentație satelitară. Deși japonezii i-au propus să rămână la un doctorat în cadrul Laboratorului Funaki, George a preferat să se întoarcă în Europa. Mai precis în Franța, unde se simte ca acasă. Și-a reluat pentru câteva luni funcția din cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene Române, la București, iar de luna asta a început munca de cercetare la Orléans, în echipa ICARE, una dintre cele mai performante în domeniu, din Europa: „Sarcina mea este aceea de a dezvolta, fabrica și testa o nouă generație de catozi emisivi de mică putere, care să echipeze viitoarele motoare cu efect Hall studiate în cadrul echipei. Din septembrie 2017 plănuiesc începerea doctoratului în fizica plasmei, la Universitatea din Orléans, continuând munca în cadrul echipei de la ICARE.”
Experiența japoneză a fost impresionantă, la nivel profesional și personal. L-am rugat să ne povestească mai multe despre cele 6 luni petrecute ca cercetător în Țara Soarelui Răsare, iar George descrie cât se poate de bine atmosfera japoneză atât de uimitoare, pentru un european:
Tokyo depășește orice așteptare
Primele două săptămâni le-am petrecut chiar în centrul orașului, lângă stația Shinjuku, cel mai mare nod de transport din zona Tokyo traversat zilnic de aproape 3.5 milioane de călători. Am fost impresionat de numărul uriaș de oameni de pe străzi și din mijloacele de transport în comun, de forfota continuă, de zgomotul trenurilor suspendate, al autobuzelor, mașinilor și al semafoarelor care dirijau circulația. Vă puteți închipui că nu eram pentru prima dată într-un oraș mare, însă Tokyo depășeste cu adevarat orice așteptare. Cu o populație de peste 30 milioane de locuitori, zona metropolitană Tokyo este cea mai populată regiune urbana din lume, un adevarat furnicar cu o dinamică socială incomparabilă cu orice mare metropolă europeană. Restul timpului l-am petrecut în orșul Sagamihara, parte din zona metropolitană Tokyo, un oraș cu doar 700.000 de locuitori, unde se află Institutul de Științe Spațiale și Astronautice al Agenției Spațiale Japoneze, locul unde am desfășurat cercetarea.
Surprize japoneze
Am fost uimit de nivelul ridicat de „americanizare” al societății japoneze. Influențele americane se văd peste tot, în arhitectură, planificare urbanistică, vestimentație, cultul marilor centre comerciale, consumerism dus la extrem, baseball-ul ca sport național „de facto”, deși sumo rămâne sportul național „de jure”.
În 3 zile aveam deja garsonieră, cont bancar, mobil și facturi la utilități pe numele meu.
Mă așteptam să ajung într-o țară extraordinar de bine organizată și așa a și fost. Oamenii sunt foarte politicoși, uneori chiar „enervant” de politicoși, ai impresia că totul este perfect aranjat, spațiile publice sunt foarte curate și în plus simți că ai totul la îndemână. Acest ultim aspect este foarte important pentru confortul psihic al unui străin, care urmează să locuiască pentru o vreme într-o țară nouă. Mi-a fost foarte ușor să fac rost de o locuință și să activez utilitățile. La doar trei zile de la sosirea în Japonia aveam deja o garsonieră, cont bancar, telefon mobil și facturile la utilități pe numele meu.
Surpriza cea mai mare a fost faptul că mai nimeni nu vorbește engleză, iar cei care o fac vobesc cu un accent atât de pronunțat, încât îți este aproape imposibil să înțelegi ceva. Însă acest lucru nu a reprezentat un impediment major; faptul că oamenii sunt atât de amabili și dornici să te ajute, chiar dacă nu înțeleg ce spui, duce la soluționarea oricărei situații!
Mâncarea – una din cele mai prețioase amintiri din Japonia
Împreună cu colegii de la institut am petrecut multe seri în restaurante cu specialități din diferitele regiuni ale Japoniei, de la goya champuru specifică sudului – Okinawa, la ouăle fierte în izvoarele termale din apropierea Muntelui Fuji, diversele specialități marine, dintre care aș aminti doar ovarele sărate de pește-balon (fugu) și sepia servită în cerneala proprie, nenumăratele tipuri de ramen (supe de tăiței), cele mai deliciose varietăți de sushi și sashimi încercate vreodată și până la carnea de vită Kobe și celebra ishikari-nabe, o supă specifică insulei de nord a Japoniei, Hokkaido. Am testat aproape tot ce se putea testa, încercând chiar să reproduc anumite rețete mai simple acasa, cum ar fi ramen, donburi, onigiri și tempura (îmi place enorm de mult să gătesc). Nici diferitele varietăți de sake nu au rămas netestate, servite – cald, călduț sau rece, cât și multele tipuri de bere și alte băuturi preparate din soia sau din semințele diferitelor fructe exotice. Într-un cuvânt, din punct de vedere gastronomic, Japonia este un adevarat regal! Iar tot ce testasem deja în Europa în materie de «bucătarie japoneză» este incomparabil cu adevaratele gusturi întâlnite în Extremul Orient. Un alt aspect pe care aș putea să îl subliniez este acela că, deși Japonia este o țară destul de scumpă, în privința alimentelor și mai ales a celor proaspete – pește, carne, legume și fructe – gustul este unul autentic, chiar și atunci când le cumperi din marile centre comerciale. Bucătaria japoneză rămâne preferata mea. Deși caracterizată prin simplitate, ea face dovada unui echilibru perfect între textură, gust, miros și aspect!
Cred că la capitolul „impresionat” și „surprize”, merită amintite și cutremurele. Seismele sunt aproape zilnice (iar cele mai puternice sunt foarte frecvente, cam unul la fiecare două saptămâni). Sezonul ploios ține aproape o lună (mai-iunie), timp în care plouă în fiecare zi, este foarte cald, iar umiditatea din aer ajunge și la 100%. În sezonul taifunurilor (august-septembrie), viteza vântului atinge și 200 km/h. Cutremurele au fost poate singurul lucru cu care nu eram aproape deloc obișnuit și pentru care mi-a trebuit ceva timp să mă obișnuiesc. Însă nimic din toate acestea nu știrbesc frumusețea acestei țări.
Pe lângă mâcare și „decorul” mega-metropolei, am fost tare fericit să fiu aproape de Pacific. Iubesc țărmurile și îmi place să petrec mult timp aproape de mare sau ocean. Așa că faptul că locuiam la doar o oră distanță de ocean a fost un aspect tare plăcut în Japonia. M-am îndrăgostit de orașul Yokohama, pe care l-am vizitat de câteva ori, și de piețele de pește de acolo. De asemenea am avut șansa să asist la splendoarea oferită de cireșii japonezi – Sakura – care au început să inflorească peste tot la finalul lunii martie. Spectacolul a ținut până pe la jumătatea lunii aprilie! E cu adevărat un lucru care trebuie văzut!
În Laborator
La laborator am comunicat doar în limba engleză, colegii mei fiind mai toți buni vorbitori de limba engleză. Am avut însă și o tentativă de a începe învățarea limbii japoneze, care s-a soldat cu un eșec. Asta pentru că programul meu a fost mult prea încărcat cu experimente în flux continuu, procesări de date și interpretarea rezultatelor. Am rămas însă cu câteva expresii uzuale și câteva cuvinte tehnice, învățate pentru a putea comunica mai bine cu tehnicienii de la laborator, care nu prea vorbeau engleza.
În Laboratorul Funaki al Agenției Spațiale Japoneze mi-am întregit cunoștințele de propulsie electrică spațială și fizica plasmei, având șansa de a lucra multe ore acolo. M-am ocupat cu diagnosticarea fasciculelor de plasmă produse de catozi emisivi și de un nou tip de propulsor cu descărcare externă de plasmă, folosind diverse sonde electrostatice și un analizor cu potențial retardat. Stagiul efectuat în Laboratorul Funaki mi-a oferit șansa de a lucra cu dispozitive care nu mai fuseseră testate înainte, iar rezultatele cuprinse în lucrarea mea de dizertație sunt primele de acest fel, mai ales pentru propulsorul cu descărcare externă de plasmă. Mi-am completat astfel aria de expertiză din domeniu, fapt care a contat atunci cand am fost invitat la laboratorul din Orléans, unde lucrează una dintre cele mai performante echipe de cercetare în propulsia electrică spațială din Europa.
Există un lucru care face diferența între noi și ei: laboratoarele au o incredibilă putere financiară.
Nu aș putea spune că japonezii sunt mult mai avansați tehnologic decât Europa, cel puțin nu în ceea ce privește domeniul în care activez. Însă există un lucru care face diferența între noi și ei: o incredibilă putere financiară a laboratoarelor, în general. Acest lucru le permite să efectueze experimente peste experimente, fără să se gândească prea mult la costuri. Vorbesc despre domeniul tehnologiilor spațiale, nu știu dacă acest fapt este valabil pentru toate domeniile cercetării. În plus, experiența căpătată prin misiunile spațiale de succes îi recomandă drept un pol important al cercetării din acest domeniu.
Foto: George-Cristian Potrivitu
Mai multe despre George-Cristian Potrivitu găsiți în articolul Cum a ajuns să studieze în 6 țări
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments