Geanina Tabără a străbătut 3000 de km de la Rugby (UK) la Bulbucata (jud Giurgiu), pentru a participa la referendum: „Când mi-am anunțat șeful că plec în România, i-am spus că e ultimul «război» la care particip, însă rezultatul referendumului mi-a readus speranța că românii își doresc schimbarea și că nu se mai lasă păcăliți de politicieni. Încă mai e mult de muncă, dar sunt încrezatoare că cel târziu în 2020 vom avea o nouă clasă politică la conducerea țării.”
Am cunoscut-o pe facebook, unde Geanina mărturisea într-un comentariu că a străbătut aproape trei mii de kilometri, de la Rugby (UK) la Bulbucata (Giurgiu), doar pentru a fi prezentă la referendumul din 6-7 octombrie. Nu ca votant, ci ca delegat-observator din partea USR. Știind ce eforturi uriașe au făcut observatorii timp de 2 zile la referendum pentru a se asigura că el se desfășoară corect, am fost curioasă să aflu ce a motivat-o în acest tur de forță și cu ce impresii pleacă înapoi acasă.
Geanina Tabără locuiește de aproape 4 ani în UK, într-un orășel superb, cum spune ea – Rugby, unde e directoare la o firmă de taxi. A plecat din țară din cauza „provocărilor financiare”, împreună cu soțul și cu un plan precis: să muncească un an-doi în Anglia, până își plătesc creditele, după care să revină la joburile lor de corporatiști din România. Dar planurile de-acasă nu s-au potrivit cu cele de la fața locului…
„Imediat ce am ajuns în Rugby”, povestește ea, „ne-a plăcut enorm locul acesta. Ne-am adus copiii și bunicii și probabil vom mai sta o vreme pe-aici. Între timp au venit și sora mea, împreună cu soțul și fiul. Eu conduc o firmă de taxi, e un job foarte provocator, dar care îmi oferă mult mai multe satisfacții decât joburile anterioare. Rugby a fost „acasă” din prima zi, oamenii de la firma au fost tare buni si primitori, ceea ce ne-a determinat să rămânem. Eu îmi doresc să mă întorc cândva în România, însa Eva și Tudor sunt deja la școală aici, sistemul este complet diferit și nouă ni se potriveste perfect. Nici soțul meu nu mai vrea să se întoarca definitiv, așa că vom mai rămâne. Deși locuim de aproape 4 ani în Anglia, care mi-a devenit „acasă” din prima zi, îmi este dor de România și încerc să ajut cât de mult pot. Așa am ajuns observator la referendum.
Delegat – observator la Bulbucata, în județul Giurgiu
La referendum am participat ca delegat din partea USR, un partid în care cred și căruia i-am dat votul meu plin de speranță în 2016. Am luat decizia de pe o zi pe alta, ca urmare a apelului făcut de USR pe Facebook. Deși consider că scopul referendumului a fost profund greșit, am vrut să mă asigur ca votul va fi unul corect. După cum știm, fuseseră create toate premisele unei fraude masive. Consider că a fost cheltuită o sumă incredibil de mare pe un nonsens. Personal, voi dona banii primiți pentru asta unui ONG și am văzut că mai mulți colegi delegați USR au anunțat că fac același lucru. Cel puțin să redirecționăm o parte din banii cheltuiți inutil către cauze bune, că știm cu toții cum ne mor copiii în spitale din lipsă de aparatură sau medicamente.
Am fost delegat în comuna Bulbucata, județul Giurgiu. Ca în orice secție de la țară, presupun, ceilalți membri ai comisiei erau localnici, se cunoșteau între ei și lucrau foarte bine împreună. Eu am fost singurul element perturbator. Cel puțin în prima zi, că într-a doua au venit și observatori independenți, fapt care m-a bucurat foarte mult.
Evident că ceilalți membri ai comisiei nu s-au bucurat să fiu acolo, dar au încercat să aibă o atitudine cât de cât profesională. Procesele de votare și numărare a voturilor au decurs fără probleme, în litera legii. Singurul element care nu mi s-a părut în regulă a fost faptul că 3-4 persoane au transportat în continuu, cu mașina personală, oameni de prin sate către secția de votare. Au sesizat asta și observatorii independenți. Chiar am remarcat că, atunci când observatorii erau în secție, fluxul de votanți scădea brusc. Imediat ce observatorii plecau, votanții apăreau în numar foarte mare. Surpriza a fost o prezență la vot de peste 50% în Bulbucata, în condițiile în care media pe țară a fost puțin peste 20%.
Dacă referendumul nu trece, primăria va fi obligată să căsătorească 2 homosexuali. Iar Biserica să-i cunune. Iar statul să le dea copii spre adopție.
Am mai remarcat faptul că sătenii au fost total dezinformați. Ei știau că vin să voteze împotriva căsătoriei homosexualilor (era vorba exclusiv despre bărbați). Dar paranoia mergea și mai departe: dacă referendumul nu trece, atunci primăria va fi obligată să căsătorească doi homosexuali. Și atunci și Biserica va fi obligată să îi cunune. Iar Statul va fi obligat să le dea copii spre adopție. Am înțeles încă de la început că nu am șanse să îi spun cuiva părerea mea despre scopul referendumului, așa că m-am rezumat la a supraveghea desfășurarea votului și a sesiza neregulile.
Efortul a fost enorm, am muncit 15 ore în prima zi și 23 în a doua, când am ajuns acasă la 4 dimineața. Pentru că scopul călătoriei mele în Romania a fost să supraveghez procesul, am făcut asta până la capăt, adică am fost împreună cu președintele secției și încă un membru la BEJ, să depunem dosarele și buletinele.
Din experiența altor popoare
Referendumul pentru Brexit a avut loc la scurt timp după ce eu am ajuns aici, deci nu știu cum l-au promovat. Îmi amintesc doar că am primit o scrisoare de la MP-ul nostru (reprezentantul din Camera Comunelor), cu 2 zile înainte de referendum, prin care ne ruga să votăm „REMAIN” (eu nu aveam drept de vot, oricum). Din discuțiile cu colegii am înțeles că oamenii au fost dezinformați. Li s-a promis că sistemul de sănătate va fi mult îmbunătățit, că nu vor mai veni imigranții să le ia job-urile (deși marea majoritate a imigranților fac job-uri pe care englezii nu le vor). În final s-a ajuns la situația în care foarte mulți bătrâni s-au prezentat și au votat “LEAVE”, iar mulți tineri nu s-au prezentat deloc, fiind convinși că nu va trece. A doua zi a fost foarte interesantă, tinerii plângeau, la propriu, că ei nu știau altceva decât UE. Am întâlnit profesori universitari îngrijorați că nu vor mai avea fonduri pentru cercetare, întrucât mare parte din fonduri veneau de la UE. Am clienți care încă îmi cer scuze – mie, da? – pentru rezultatul referendumului din UK. Acum, că se apropie momentul, nu știe nimeni ce să facă. Nici măcar inițiatorii nu au avut niciun plan, au fost convinși cu toții ca nu va trece.
Rezultatul referendumului nostru mi-a readus speranța
M-am întors în Anglia cu speranța că împreună putem construi un viitor frumos pentru cei rămași în țară, dar și pentru noi, cei care venim în vacanță, de câteva ori pe an. Când mi-am anunțat șeful că plec în România, i-am spus că e ultimul „război” la care particip, însă rezultatul referendumului mi-a readus speranța că românii își doresc schimbarea și că nu se mai lasă păcăliți de politicieni. Încă mai e mult de muncă, dar sunt încrezătoare că cel târziu în 2020 vom avea o nouă clasă politică la conducerea țării. Premisele sunt bune, iar eu voi reveni în România la fiecare tur de alegeri, atât să supraveghez procesul, dar și să mă asigur că pot vota, dacă situația o impune.
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments