Indila la București: mini-show, maxi-dezamăgire

Irina Dimiu a reușit să intre la concertul Indilei, ca să ne povestească dacă spectacolul a fost pe măsura așteptărilor și ceva impresii de culise…

Sala Palatului, duminică 7 decembrie, ora 16

Indila, revelaţia anului în Franţa cu albumul Mini World, a venit să cânte în România. Din nu se ştie ce motive, au fost înghesuite două concerte, unul la ora 16, altul la 19. Cică la cererea publicului, înainte de show-ul de seară, a mai fost programat încă unul, cu trei ore mai devreme. Cu aceleaşi preţuri, între 120 şi 320 lei.

Sigur că, atunci când fanul dă un ban pentru plăcerea de a-şi asculta idolul, nu-şi face acelaşi calcul ca atunci când ia două kilograme de carne cu preţul unuia singur (sau viceversa), dar să dai cel puţin 120 de lei pe doar 5 melodii, cât a cântat artista în prima reprezentaţie, e cam prea de tot! De ani de zile, de când merg la concerte, nimeni, nici măcar cântăreţii septuagenari sau octogenari – niciunul nu a cântat mai puţin de o oră şi jumătate! Mai mult, da! (Bon Jovi, trei ore în cap) Dar numai 40 de minute – nimeni. (Cu ani în urmă, C.C.Catch a mai venit cu un program scurt şi, uimită de entuziasmul publicului, a luat-o de la capăt!!)

Ca spectator, am rămas cu impresia că vina nu i-a aparţinut solistei.

A intrat târziu, la mai mult de o jumătate de oră după ce Delia ieşise din scenă şi la minute bune după ce orchestra ei se instalase deja. A intrat cumva timorată, adresându-se publicului ba în engleză, ba în franceză. Impresia spectatorului a fost că a întârziat din cauza unei discuţii dezagreabile, care o marcase. Abia către sfârşit s-a încălzit şi, ştiind că începutul nu fusese la înălţime, a reluat Dernière danse. De data asta, cu dinamismul şi patosul binecunoscute.

Dacă Indila şi-a asigurat succesul reuşind să îmbine, printr-o alchimie proprie, şarmul francez cu influenţele indiene şi algeriene, la Bucureşti acest fragil şi fermecător echilibru a fost oarecum alterat. Artist plin de vioiciune şi dinamism, Indila nu a repetat de pe scena Sălii Palatului melodiile exact aşa cum sună pe primul ei album, ci a avut divagări şi schimbări de ritm, una reggae, restul orientale. După cum tot extrem orientale erau şi gesturile mâinii ei, simbolizând zborul. Probabil stingherită de durata ultrascurtă a recitalului, la un moment dat, Indila a ieşit din scenă şi a revenit cu un tricolor românesc, încercând să comunice astfel nu numai că ştie cum se cheamă ţara şi oraşul în care se află, ba chiar şi ce drapel are.

Publicul a fost dezamăgit de finalul brusc şi a ieşit într-o tăcere posacă.

Şi evacuarea a fost problematică, fiindcă pentru a se evita ciocnirea spectatorilor care plecau de cei care intrau, cei 4.000 de oameni au fost conduşi spre o uşă laterală, nefolosită de obicei.

Să sperăm că măcar cei din tura a doua au avut parte de un spectacol complet, cu o Indila într-o formă mai bună.

Foto: ©Hepta