De la piață la magazin, trecând prin școală și tribunal, doamne ferește să ajungi la spital. Așa îți dai seama că înșelăciunea și păcăleala au devenit norma zilelor noastre și că frustrarea e sentiment național. Că suntem forțați să alegem continuu răul cel mai mic și că ne jucăm viața și sănătatea la loterie, zilnic.
Cineva care nu locuiește în țară îmi spunea acum ceva vreme că de câte ori vine aici are senzația aproape fizică că oamenii te împresoară, se cațără pe tine și te folosesc pentru a ajunge acolo unde își doresc. Atunci am fost șocată, n-am înțeles ce spune, mi s-a părut că exagerează.
Recent m-am trezit că simt exact același lucru și mi-am adus aminte. Niciodată n-a fost mai sufocant și înfricoșător ca în România ultimelor luni, când ne-a copleșit senzația acută că suntem folosiți, la nivel individual și de masă. Că înșelăciunea și păcăleala au devenit norma, în toate domeniile, de la cerșetor sau vânzător până la producător, angajat și conducător.
Mama a cumpărat din piață de la o bătrânică frunze de viță, legate în mănunchiuri. Sau cel puțin asta a crezut ea că a luat. Când le-a desfăcut acasă, a constatat cu stupoare că fiecare mănunchi avea deasupra o frunză de viță, iar dedesubt – frunze de tei. O înșelăciune minoră, lipsită de importanță, dar uluitoare ca semnificație. Vă reamintesc: o bătrânică, în piață. Tot o bătrânică cerea la un moment dat într-un magazin de chimicale – „Dă-mi maică niște soluție din aia de face roșiile mai roșii”… N-am auzit-o eu, ci un prieten care îmi spunea șocat că nici bătrânelele nu mai sunt ce erau odată. Dacă îi întrebi de proveniența mărfii, vânzătorii surâd subțire, privesc într-o parte, comentează aluziv cu „colegii” de tarabă sau pur și simplu te resping cu un gest „Da’ nu cumpăra, cucoană, dacă nu-ți convine!”
Dacă ești păcălit, ești prost. La fel dacă ești bun, conștiincios ori studios
Înșelăciunea a devenit norma. Ba mai mult – valoarea! Furtul portofelului și al ideilor e de admirat. Dacă ți le-a luat altul, ești neatent sau prost. Chiar dacă lumea te compătimește în față, mulți te acuză, de fapt. Victima e de vină că n-a avut grijă, nu și-a protejat buzunarul, investiția, munca, persoana.
Pentru bucureșteni, furtul organizat e o problemă, dar nu mai mare decât traficul, de exemplu. Dovadă recentul sondaj IRES, care arată că suntem mai preocupați, în ordine: de trafic, mizeria de pe străzi, starea drumurilor și parcări decât de corupția din administrația locală. Așadar, aleșii poporului pot fura liniștiți, cu condiția să-și îndeplinească măcar sarcinile înscrise în fișa postului.
Oamenii s-au obișnuit atât de tare cu hoția, impostura și ineficiența, încât și-au redus pretențiile la minimum. Cum spunea recent un profesor universitar, mărturisind că nu mai lasă repetenți, chiar dacă habar n-au de materie, dacă „repetenții” au făcut efortul minimal de a-l onora din când în când cu prezența, la cursuri: „În ziua de astăzi, cei care rămân repetenți sunt cei care nu vor să vină sub nici o formă la ore.” (Mihai Maci, lector Universitatea din Oradea). Așa ajung repetenții să obțină diplome de doctori docenți pe lucrările altora, primari cu doctorat care și-au „luat” bac-ul la 31 de ani, medici și avocați care au promovat cu pile.
Uluitor e faptul că „neînvățarea” și chiulul sunt mai cu seamă apreciate de tineri. O mamă îmi spunea recent că printre adolescenți e „cool” să nu înveți. Cei care sunt prinși că citesc și studiază sunt stigmatizați de gașcă. Puși la colț, disprețuiți, numiți tocilari în sens peiorativ, excluși. Elevii pe care părinții îi trimit la meditații ascund asta prietenilor și lumii. Ei trebuie să pară eventual geniali doar fără să învețe! Dacă pun mâna pe carte, sunt demni de dispreț. Pentru mine a fost o descoperire șocantă și explicația faptului că nu mai învață nimeni. Degringolada din educație accentuează trendul. E adevărat că „toceala” e depășită, dar cum să faci ceva în viață dacă nu mai vrei să înveți NIMIC? Școala vieții e cea mai importantă, spun părinții. Din păcate, inclusiv în educație, tribunale și spitale. Iar rezultatele se văd.
Viața în gaj la o loterie măsluită
Frustrarea și lehamitea au devenit sentimente naționale. Cum să faci performanță într-o societate care valorizează non-valoarea?
Un profesor la Medicină era îngrijorat în urmă cu 10 ani de slaba pregătire a studenților viitori medici. Că nu mai vor să învețe, că nu se prezintă la cursuri și examene și profesorii „trag” de ei. Tot îngrijorați ne alegem și noi medicul de familie. Dacă ai nevoie de o intervenție medicală, te gândești bine unde și dacă să o faci. Urgențele nu se pun, acelea chiar sunt o loterie. Viața ta depinde de medicul la care nimerești, de interesul anestezistului, de dispoziția asistentei șefe și cât de conștiincios a dezinfectat cineva instrumentarul.
Scapă cine poate. Situația există de ani de zile, doar că acum am devenit cu toții conștienți de ea. Afacerea Hexi Pharma a demonstrat doar că până și loteria la care ne jucăm viața nu e la mâna destinului, ci a unor iresponsabili, care distrug intenționat toate bilele câștigătoare.
Ca și mâine, la locale, când cineva spunea să dăm cu banul. Sau să alegem răul cel mai mic. Doar că, oricât de mic, răul nu ține niciodată loc de bine. Și se face tot mai mare…
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments