Eco nu înseamnă neapărat scump

foto: Hepta

Hortense de Selva, arhitectă franceză cu o bogată experiență în materialele de construcție ecologice, amenajări interioare și tehnici de economisire a energiei spune că a constui eco nu înseamnă neapărat scump.

Intrigată de faptul că termopanele preiau controlul asupra tuturor ferestrelor Bucureștiului, inclusiv cele din clădirile construite în urmă cu 200 de ani, Irina Dimiu a vrut să afle mai multe despre tendințele în construcții și cum a afectat criza acest sector. Pentru asta, a apelat la doamna Hortense de Selva, arhitect francez cu o bogată experiență în folosirea materialelor ecologice în construcții, amenajări interioare și în tehnici de economisire a energiei.

Hortense de Selva aplică principiile sănătoase nu doar în construcții, ci și în viață: la cei 70 de ani ai săi, merge cu bicicleta (uneori chiar fără să țină mâinile pe ghidon!). Adoră România, pe care o vizitează încă din 1960 – în ultimii ani, ca să-și vadă nepoții și nora. Aflată într-o scurtă vizită la București, a avut amabilitatea de a acorda un interviu revistei 24life.ro.

ID: Inserturile din sticlă și oțel pot fi armonioase în sine, dar distonează cu imobilele din Bucureștiul tradițional – încropelile de pe străzile noastre au măcar meritul de a fi în tendinţe? Care sunt tendinţele în materie de arhitectură (a caselor, nu a obiectivelor publice sau industriale) din ţara dv.?

HdS: Tendinţele actuale din „arhitectura privată” (case sau imobile mici) este supusă, în Franţa, legislaţiei naţionale şi reglementărilor municipale. Astfel, autorizaţiile de construcţie pentru clădirile mai mari de 170 mp sunt acordate doar cu condiţia respectării stilului regional. Din Bretania până în Normandia, din Charente până în Ţara Bascilor, de la ţărmul Mediteranei până în centrul Franţei, din Alsacia până la Alpi, formele de acoperiș, culorile și materialele variază în funcţie de regiune şi sunt reglementate cu stricteţe. Această varietate de stiluri răspunde diferenţelor de climat şi modului de viaţă al oamenilor. Evoluţia rapidă a tehnicilor de proiectare şi a tehnologiile de fabricare a materialelor permit o oarecare îndepărtare de tradiţii, Pentru a evita ca Franţa să se umple de case în formă de cutie de pantofi sau alte forme geometrice, contăm pe diferenţele de climat şi pe autorităţile care trebuie să reglementeze domeniul. De exemplu, normele de construcţie impun noilor construcţii să fie astfel izolate încât să nu necesite un consum de energie mai mare de 50-60 kwhmp/an.

ID: Criza din ultimii ani a influenţat aspiraţiile oamenilor, în sensul limitării ? Oamenii preferă acum apartamentele, nu casele?

HdS: Bineînţeles că uriaşa criză financiară a afectat și piaţa imobiliară! Gusturile cumpărătorilor de case sau de terenuri pentru constuit case s-au modificat. De altfel, terenurile au devenit rarisime în oraşe, destul de rare împrejurul oraşelor şi au ajuns prea scumpe pentru majoritatea populară a francezilor, care preferă să locuiască în chirie şi departe de centrul oraşelor.

„Visul francezilor rămâne căsuţa individuală, cu o mică grădină, indiferent că e vorba despre sudul Franţei, pe malul mării sau la munte.”

ID: Au apărut tehnologii noi, care permit economisirea cheltuielilor de încălzire? Sau se renunţă la ferestrele de mari dimensiuni ?

HdS: Francezii sunt obligaţi să economisească toate formele de energie, să-şi limiteze consumul individual de gaz, de electricitate, de transport şi să-şi recicleze deşeurile domestice etc. La rândul lor, arhitecţii şi constructorii sunt obligaţi să folosească mai ales materialele numite (neinspirat) durabile şi care necesită consum energetic scăzut de fabricare, astfel încât în Franţa a fost interzisă utilizarea lemnului exotic, de exemplu. Ecologia este un subiect drag inimii mele, iar subiectul este nesfârşit, în măsura în care atinge tot ce ţine de viaţa noastră cotidiană. Mediul este tot ceea ce ne înconjoară, de dimineaţa până seara, acasă, la muncă, afară, ceea ce mâncăm şi ceea ce respirăm! Şi reprezintă viitorul nostru şi al copiilor noştri, să nu uităm asta! Toate elementele pe care se bazează existenţa noastră sunt limitate, dat fiind că planeta noastră este şi ea limitată. Tuturor ne este la îndemână să nu poluăm sau măcar să poluăm mai puţin: să consumăm mai puţin, ca să producem mai puţine deşeuri, care înseamnă o poluare mai redusă; să consumăm mai bine, adică având deşeuri destructibile şi reciclabile.

ID: Concret, care ar fi aplicaţiile ecologice în casa fiecăruia dintre noi?

HdS: De vreme ce acum se cunoaşte consumul exact de energie al tuturor materialelor de construcţie şi de amenajare interioară, le ştim valoarea termică, acustică şi emisivitatea toxică (COV), precum şi dacă sunt reciclabile sau nu, putem respecta câteva principii simple: să folosim mereu materiale locale pentru fundaţii, pereţi şi acoperişuri; izolarea termică interioară s-o facem tot cu materiale locale, cum ar fi lână netoarsă (extraordinar de eficace şi de ieftină, care nu necesită prelucrare sau transport consumatoare de energie şi care oferă o temperatură confortabilă iarna sau vara), material totalmente reciclabil şi nepoluant. La fel de indicate sunt şi fibrele de lemn sau ţesături reciclate etc.

Putem face izolații din lână netoarsă!

Lemnul, sub orice formă, este indicat pentru pereţi, planşee, etc., cu condiţia să nu fie tratat chimic şi să fie lipit cu propria răşină, nu cu adezivi pe bază pe formaldehidă, care nu fac decât să îmbogăţească industria chimică şi farmaceutică… Să avem grijă să nu existe breșe în construcţie, care să permită aerului prea rece iarna sau prea cald vara, să pătrundă înăuntru. Atenţie! mă refer la spațiile de la uşi, ferestre sau alte rosturi din zidărie, în rest, pereţii trebuie să poată respira.

În niciun caz clădirea nu trebuie învelită în polistiren, care nu lasă zidurile să respire. A îmbrăca pereţii în polistiren e similar cu a-i băga într-o pungă de plastic închisă ermetic. Polistirenul perturbă circulaţia normală a aerului dintre interior şi exterior. În plus, polistirenul nu este durabil, este poluant şi nereciclabil.

Piatra naturală, cărămizile de argilă, blocurile de paie compresate, blocurile sau panelurile de lemn, sunt materialele recomandate pentru pereţii exteriori, pentru virtuţile lor termoizolante – bineînţeles, în funcţie de climat, localizare şi scop.

Pentru pereţii despărţitori (interiori) şi planşee trebuie utilizate materiale cu mare inerţie termică, precum cărămizile de argilă, blocurile de agregate legate cu ipsos sau tencuială, plăcile de ipsos cu izolanţi integraţi (bile de sticlă), blocuri de sticlă vulcanică etc. Uşile şi ferestrele de lemn durează secole. Cele de PVC … rămâne de văzut. Ceea ce se ştie déjà, este că PVC-ul este poluant şi ne-reciclabil.

Inox, ceramică emailată, cupru – care e antiseptic

În ceea ce priveşte echipamentele interioare, alegeți produsele industriei sau artizanatului local. Şi asta deoarece astfel transportul şi implicit poluarea sunt reduse, au calităţi adaptate climatului local: obiectele de metal şi ceramică emailată, inoxul pentru chiuvete, căzi, vase de toaletă, deoarece piesele din materiale sintetice nu sunt durabile, se îmbâcsesc repede cu praf și murdărie şi nu pot fi reciclate.

Pentru ţevile de apă potabilă se impune cuprul, care este antiseptic. Din aceleaşi motive, se recomandă alama, un aliaj al cuprului, pentru clanţe şi cremoane.

Pentru utilităţi, ideal ar fi să vă echipaţi casa cu panouri PV şi eoliene individuale, pentru a deveni autonomi. Cum marea majoritate nu îşi permite această autonomie, ar fi bine să cumpăraţi aparatură clasa A, să înlocuiţi becurile cu halogen cu leduri şi să stingeţi lumina şi aparatele electronice când ieşiţi din cameră. De evitat încăperile fără ferestre, unde trebuie aprins becul chiar şi ziua.

ID: Factura de curent electric este mai puţin dureroasă decât cea de gaze…

HdS: Am văzut că în România preferaţi să încălziţi aerul. Noi încălzim materialele, adică planşeele sau pereţii, la o temperatură relativ scăzută (16-20°) prin circulaţia fluidelor sau a apei încălzite cu boiler pe bază de lemn, gaz sau curent electric) şi/sau prin recuperarea apelor uzate de la baie, bucătărie sau de la maşinile de spălat rufe şi vase. Eu recomand ca în fiecare casă să existe şi un şemineu sau o sobă pe lemn, pentru situaţiile de frig excepţional sau de pană de energie!

Referitor la apă, pot să vă spun că la WC sau pentru udat grădina poate fi folosită apă reciclată. In plus, se pot folosi robinete cu oprire automatică, pentru a economisi această resursă atât de limitată. Desigur, montarea de filtre anticalcar este binevenită.

In ceea ce priveşte amenajările interioare, eu recomand mereu materialele naturale, adică nu cele provenind din petrol, prelucrate chimic, deoarece acestea pot emite componente organice volatile nocive (COV) în aerul pe care îl respirăm, provocând cancer sau alte boli grave. Ca atare, pe pereţi şi pe tâmplărie, doar zugrăveli, vopsele, ţesături euroconforme, fibre animale sau vegetale, iar pe jos parchet de lemn fără lipici sintetic şi covoare de lână sau de bumbac, iută etc, mochete de lână de capră, oaie – există o largă gamă.

În ceea ce priveşte mobilierul şi materialele textile pentru draperii, aceeaşi grijă de a evita produsele care emit COV. O casă cu adevărat ecologică este prevăzută cu pubele separate pentru deşeuri nereciclabile acasă. Ideal ar fi să existe şi compostoare domestice.

În bucătăriile eco preferăm vasele de pământ ars sau nu, ceramică, porţelan, inox, metal emailat, cupru. Doar în situaţii de reală necesitate trebuie folosite ambalajele de plastic, care conţin ftalaţi, sau cele de aluminiu, care pot cauza Alzheimer etc.

Acestea ar fi cele mai importante recomandări, însă fiecare locuinţă este unică, după cum unici sunt şi locatarii lor şi modul lor de viaţă, ceea ce înseamnă că soluţiile trebuie adaptate la faţa locului, având în gând preceptul: economia de mijloace înseamnă eleganţă. Iar eco nu înseamnă neapărat mai scump, ci deseori dimpotrivă.