Pentru cei mai mulți, Pakistan e un teritoriu asiatic aflat între India, Iran, China și Afganistan, pe care nu-l includem neapărat în destinații de vacanță. Puțini știu că este un tărâm uimitor, extrem de variat geografic, etnic și lingvistic. Ileana Petrache l-a vizitat în mai 2022 și a rămas surprinsă de frumusețea locurilor și ospitalitatea oamenilor.
Pakistan înseamnă „pământul purității”, în urdu și persană. Numele țării a fost dat în 1933, de Choudhry Rahmat Ali, un activist al mișcării pakistaneze, într-un pamflet politic. Republica Islamică a Pakistanului, cum se numește oficial, este o țară în Asia de Sud. A cincea cea mai populată țară din lume, cu aproape 242 de milioane de locuitori este pe locul al doilea cu cea mai mare populație musulmană (după Indonezia). Are peste o mie de kilometri de coastă la Marea Arabiei și Golful Oman în sud. Este leagănul mai multor civilizații antice și parte de-a lungul timpului din imperii și dinastii, cel mai recent, din Imperiul Indiano-Britanic (1858- 1947). În ultimele decade, la conducerea statului au alternat guverne civile și militare, democratice și autoritare, relativ laice și islamiste. În 2008 a fost ales un guvern civil, iar în 2010 s-a trecut la sistem parlamentar și alegeri periodice. Este o mare putere militară în regiune, inclusiv nucleară, cu a șasea cea mai mare forță armată din lume. O țară cu o floră și o faună dintre cele mai variate.
Nu neapărat în circuitul turistic pentru români, Pakistanul este totuși o destinație uluitoare, plină de provocări, dar și de satisfacții pentru cei care vor să o cunoască. După două săptămâni petrecute în Pakistan, Ileana s-a întors cu impresii și povești, pe care vă invit să le aflați citind interviul.
24life.ro? Cum ți-a venit ideea? De ce tocmai Pakistan?
IP: Cum mi-a venit ideea de a merge în Pakistan… este o poveste lungă și veche. Acum aproape 15 ani am citit, în National Geographic, un articol despre un loc aparte, undeva, pe vechiul drum al mătăsii, Karakorum*, la o aruncătură de băț de Himalaya; un loc special, unde oamenii vorbesc o limbă nemaiauzită, au povești ancestrale și trăiesc peste 100 de ani. Fotografiile dezvăluiau un tărâm din altă lume, o vale stâncoasă, pe la 2.500m, înconjurată de munți cu capete semețe, înzăpezite, lipite de cer la 7 – 8.000m, cu defilee adânci și ape turcoaz. Un tărâm rupt de restul lumii, populat de chipuri superbe, care mi-au rămas super vii în minte. Era legendara vale Hunza, în Gilgit-Baltistan, regiunea autonomă din nord-estul Pakistanului. Am visat de atunci să ajung cândva să o văd și aievea. Și anul trecut mi s-a ivit prilejul: doi amici, tocmai întorși din Pakistan, organizau un tur fix acolo! Fix pe sufletul meu! Așa că… am aplicat cât ai zice „Hunza” pentru viza online. Doar conflictul din Afganistan mi-a amânat cu 7 luni aventura ce avea să înceapă anul acesta, în mai.
* (NR) Drumul Karakorum este cel mai înalt drum asfaltat internațional din lume. Leagă China de Pakistan, traversând lanțul muntos Karakorum/Karakoram, trecând pasul Khunjerab, aflat la o altitudine de 4.693m, ceea ce îl face unul dintre cele mai înalte drumuri pavate din lume care traversează o frontieră. Drumul este construit pe rutele vechiului drum al mătăsii și are o lungime de aproximativ 1.200 km de la Kashgar (China), până la Havelian, districtul Abbotabad, din Pakistan.
Valea Hunza
Pakistan, Valea Hunza
Oamenii sunt extraordinari
24life.ro: Care a fost prima impresie? Care e atmosfera generală, cum sunt locurile, oamenii?
IP: Prima surpriză a fost să constat că oamenii sunt absolut ex-tra-or-di-nari! Sunt extrem de diferiți de la o zonă la alta (semănând izbitor cu tibetanii în Skardu, cu afganii sau… irlandezii în Hunza, cu indienii în Lahore sau cu persanii în Karachi!). Dar îi unește, peste tot, aceeași căldură, blândețe, deschidere, curiozitate să te cunoască și să afle din ce colț de lume vii tu, călătorule, pe la ei.
Iar locurile, ohoho, locurile sunt de pus la rană și în ramă! De o frumusețe ciudată și nepământeană.
24life.ro: Ce te-a impresionat cel mai tare? La ce ți-a fost cel mai dificil să te adaptezi?
IP: Prima și prima m-a izbit, la propriu, canicula! Prima „haltă” a fost Lahore, unde un val de temperaturi de 50°C m-a învăluit în chingi de foc. Însă voința și curiozitatea de a descoperi mă fac întotdeauna să îmi depășesc limitele și zona de confort. Așa că, înarmată cu multă apă, cu haine lejere și cât mai acoperitoare și cu ochii larg deschiși pe sub pălăria de soare am pornit per-pedes și cu tuk-tuk-ul în descoperirea minunatului oraș istoric de la granița cu India.
monumente de patrimoniu UNESCO din Lahore.
Schimbarea gărzilor lg Lahore, la granița Pakistan cu India
24life.ro: Ce orașe ai vizitat, cum ți-ai stabilit itinerariul?
IP: După Lahore, Islamabad și Karimabad, unde canicula și-a spus răspicat cuvântul, cea care urma să mă izbească era răcoarea din Karakorum și Himalaya – în Gilgit, Hunza și Skardu. Și apoi, din nou, canicula – și mai pronunțată, dar umedă – de pe țărmul oceanului, în Karachi. Căci așa e Pakistanul. Țară atât de diversă, a surprizelor plăcute, a extremelor, a lucrurilor super diferite, de la o zi la alta, de la un loc la altul, timp de mai bine de 2 săptămâni, cât l-am străbătut în lung, în lat și pe înalt.
Cel mai mult mi-a plăcut zâmbetul autentic și cald din privirile oamenilor
24life.ro: Unde și ce ți-a plăcut cel mai mult?
Să amintesc lacul de smarald de la Attabad, din valea Hunza ? Cel cu o frumusețe atât de liniștitoare, încât nu ai putea crede că ascunde o tragedie (s-a format prin surparea unui versant peste un sat).
Lacul Attabad
Lacul Attabad. Ghețarul Passu, puntea suspendată Hussaini (1km lungime, traversând râul Hunza) si munții-conuri, poetic denumiți Catedrala Zeilor Munților
Ori familia cu ten măsliniu a superbei și blondei Mariam-cea-cu-cei-mai-verzi-ochi-verzi? Sau pe Nasimbano, roșcată cu pistrui și ochi căprui deschis? Cea care m-a primit în casa ei modestă, din satul Ganish, patrimoniu UNESCO din valea Hunza , spunându-mi cu zâmbet în ochi: „Parcă suntem surori, noi două”.
Valea Hunza. Si Nasimbano cea roșcată, din satul tradițional Ganish – sat în patrimoniu UNESCO, prima așezare fondată in valea Hunza pe ancestralul Drum al Mătăsii
Cu Mariam
Sau drumul incredibil de spectaculos, printre munți golași și multicolori, spre punctul de frontieră aflat la cea mai mare înălțime din lume – cel dintre Pakistan și China, unde un neam de acvile, iaci și marmote au ținut neapărat să aibă poze cu noi? Ori, poate, deșerturile reci, așa cum se numesc cele două întinderi de nisip și dune de la 2.500m? (Pe valea Indusului, lângă Skardu, străjuite,de munți înzăpeziți. oriunde te-ai uita cu privirea,).
Drumul spectaculos de la Karimabad la Gilgit, cu punctul unicat de întâlnire a celor mai înalte lanțuri muntoase: Himalaya, Karakorum și Hindukush, despărțite de văile râurilor Indus, respectiv și Gilgit
Ar mai fi asemănarea izbitoare cu Marele Canion din SUA a parcului național Hingol, aflat la granița Pakistanului cu Iranul – văi complet aride, munți aurii și formațiuni din nisip pietrificat, un sfinx aici, o doamnă grațioasă sau coloane și o orgă dincolo, canioane adânci, vulcani noroioși și peisaj selenar… mărginit la stânga de un ocean incredibil de turcoaz.
Parcul Național Hingol
Ca să nu mai pomenesc și de confluența de civilizații de pe teritoriul actualului Pakistan. De incredibilul Drum al Mătăsii, care îi traversa munții din nord – flancat acum, în manieră modernă, de autostrada Karakorum. Sau de intersecția de religii, în ciuda majorității covârșitoare musulmane din zilele noastre. De stânca budistă sfântă de lângă Skardu; ori de valea și grotele din Hingol – arhaic spațiu sacru hindus.
De combinația de ocean, câmpie, șaptemiari, optmiari, livezi de cireși și de caiși de la 2.500m, oameni bruni, blonzi cu ochi albaștri, roșcați…
Oamenii din Valea Hunza
Niciodată nu pot și nu vreau să fac un top al locurilor vizitate; și aș putea continua până mâine cu tot ce mi-a plăcut enorm, cu marile contraste, cu vastitatea și varietatea care definesc seva Pakistanului și alcătuiesc armonia acestei destinații speciale. Și totuși, mai presus de toate, aș pune zâmbetul autentic și cald din privirile oamenilor locurilor!
24life.ro: Unde v-ați cazat, ce ați mâncat?
Cazările au fost și ele la fel de variate ca locurile străbătute pe mii de km. Hoteluri super decente în orașele mari; pensiuni cu priveliști de milioane de stele în zonele de munți și văi; la cort în Hingol.
Am mâncat cele mai bune cireșe la Gilgit (culese direct din livada de la poalele Himalayei); caise rehidratate – emblemă a Hunzei; pepene alb și pepene roșu – delicioși; mango super aromat în Lahore. Frigărui condimentate din carne de vită în Skardu. Un fel de plăcinte foarte iuți, cu carne de oaie sau cu brânză, în Hunza.
În rest i-aș lasa pe ceilalți 7 „coechipieri” să îți povestească despre felurile delicioase savurate în diversele zone, eu nu sunt o gurmandă.
24life.ro: Pakistanul nu e neapărat în circuitul turistic european / occidental, ce te-a determinat să alegi tocmai această destinație? Nu ți s-a părut o zonă nesigură?
IP (cu un zâmbet amar): Destinație nesigură? Oare cum ne mai putem raporta la ideea de sigur și de nesigur, din ce în ce mai conștienți fiind de contexte pandemice, conflicte mocnite, revolte interne sau războaie fix la ușa noastră?
Trecând peste cugetările amare și peste incertitudinea care ne înconjoară (doar sunt o optimistă prin definiție, nu?!) și referindu-mă strict la călătoria mea în Pakistan, ei bine, categoric Pakistan este o destinație superbă și o experiență incredibilă. Și, în egală măsură, nu este o destinație pentru oricine!
24life.ro: Plănuiești să te întorci? Ce sfat le-ai da celor care vor să viziteze Pakistanul?
IP: Ar mai fi atât de multe locuri speciale de descoperit în Pakistan! Niciodată nu spun „niciodată”. Pakistan nu e deloc o destinație ușoară sau facil de “digerat”; să o alegi, deci, doar dacă simți că vrei cu adevărat să te înhami la oboseală, la disconfort fizic la altitudini mari sau în zonele caniculare, pe scurt: la o aventură cu multe variabile! (Ți-am povestit, oare, că avioanele aterizează în Skardu doar când le este permis de către colțuroasa Himalaya sau mărețul Karacorum? Sau că noul drum care traversează munții între Gilgit și Islamabad poate fi închis pe neașteptate, pentru că a nins la 4.100m?).
Sfatul meu? Nu uita să îți lași acasă clișeele mentale, fricile și zona de confort când decizi că vrei cu adevărat să trăiești o experiență într-o destinație mai aparte, mai exotică, mai nebătută de tocuri și sandale de turiști.
Cu rugămintea de a păstra acest sfat în minte, pot, în sfârșit, să îți răspund: nu, am avut pentru nicio secundă vreo senzație de apăsare, de îngrijorare, de nesiguranță. Ba exact contrariul!
Aș mai adăuga un sfat, în loc de încheiere: fii călător, nu turist! Călătorește cu simțurile și cu inima larg deschise. Și călătoria ți se va întoarce înmiit și va rămâne în suflet.
15 zile în Pakistan
Costuri: 2000 euro/persoană, totul (zboruri, cazări, mese, transport prin Pakistan cu mașina cu 10 locuri, un zbor intern, intrări la obiectivele turistice, ghizi locali in orase, ghizi montani). Ca reper, o masă este câțiva euro. Ceva mai scumpă la restaurante de lux, in pozitii de fiță in Lahore si Islamabad)
- NO Breaker Bonding System, styling fără limite - October 9, 2024
- Ochii îți trădează vârsta. Ce zici de varianta cu 10 ani mai puțin? - October 4, 2024
- Ramses: Marele faraon al Egiptului, serial în premieră la Viasat History - October 4, 2024
Comments