Pentru mine, întoarcerea în țară ar fi un regres

Raluca Luca locuiește de 8 ani în Grecia și a devenit celebră pe Facebook în preajma referendumului, când a postat câteva „dovezi de solidaritate ale poporului grec”, dintre cele „care nu se văd la televizor”. Astăzi, când știm rezultatele și cam încotro bat sorții, Raluca ne spune mai multe despre atmosfera ateniană, ce cred prietenii ei greci și ce planuri are ea, în noile condiții de austeritate. Mă asigură însă că România nu este pe lista cu opțiuni și că întoarcerea în țară ar fi un regres, în orice situație.

Raluca scria, în urmă cu aproape trei săptămâni, pe peretele ei de facebook, precizând că aceasta „este pur opinia si experienta mea personala”: „Locuiesc de 8 ani in Grecia, iar ceea ce vad de duminica (momentul in care s-a anuntat ca bancile vor fi inchise pana pe 7 iulie) imi umple sufletul de bucurie. Inca mai exista umanitate si solidaritate. Voi puncta mai jos ceea ce nu se vede si nu este promovat la televizor.: Companiile de telefonie au oferit minute si internet gratuit pana le 7 iulie (poate e doar un instrument de marketing, dar au oferit ceva); Un lant de brutarii ofera paine gratuit pentru pensionari, someri si familii numeroase; Transport gratuit in toata Atena pana pe 7 iulie; Autostrazile vor fi gratuite in weekend; 50% reducere la transportul feroviar; Utilitatile nu se platesc; Langa compania care lucrez exista 3 banci si vad in fiecare zi cozi la ATM, dar nu vad sa se certe sau sa existe tensiuni; Pentru ca am primit cateva mesaje de genul “sa se invete minte si grecii, sa nu mai leneveasca, sa puna mana sa munceasca” as vrea sa subliniez faptul ca in jurul meu vad solidaritate si omenie si ar trebui sa ne gandim de 5 ori inainte de a ridica piatra pentru a o arunca in alții”

Piața Syntagma, din fața Parlamentului Greciei, în săptămâna de după referendum. Lumea s-a adunat pentru a-și susține premierul Tsipras la prima negociere cu Troika, post-referendum.

Raluca Luca s-a născut și a trăit la Suceava până la 18 ani, când a plecat la Iași, unde a absolvit Științele Economice. Cum piața muncii în zonă tinde spre zero, iar prietenii ei plecaseră deja spre alte țări, Raluca a luat decizia să-și încerce norocul în Grecia, țara (aproape) vecină, pe care a ajuns, după 8 ani, să o considere „acasă”. Dar să o lăsăm să ne spună povestea:

O schimbare de peisaj

După terminarea studiilor m-am întors la Suceava, unde am găsit o piață a locurilor de muncă nu tocmai bogată și mulți prieteni „împrăștiați” prin diferite colțuri ale lumii, iar eu nu mi-am mai găsit locul. Părinții mei erau deja în Grecia și am zis ca mi-ar prinde bine o schimbare de peisaj pentru câteva luni. Când am ajuns aici m-am înscris la un curs de limba greacă, din octombrie până în mai, iar când l-am terminat mă acomodasem deja cu viața de aici și nu mi-am mai făcut planuri de întoarcere. Am lucrat mai tot timpul din momentul în care am venit în Grecia. În primul an, pentru că eram în perioada de acomodare, am lucrat ca babysitter. Apoi mi-am căutat un job mai „serios” și timp de 2 ani și jumătate am lucrat la o multinațională grecească, la „Customer Support”. De 4 ani și ceva lucrez la departamentul de contabilitate al unei multinaționale libaneze. După toți acești ani, pentru mine, aici este „acasă”.

Criza și votul grecilor

Îmi aduc aminte de începutul crizei în America, în 2007, și de faptul că toate ziarele și televiziunile grecești vuiau în acea perioadă, care a continuat în 2008, cu știri pentru populație, care era îndemnată să-și păstreze calmul pentru că băncile grecești sunt sigure și puternice. Încet încet criza a apărut și în viața oamenilor. S-au introdus taxe noi, s-au scumpit produsele și serviciile, rata șomajului a început să crească. În primii mei 2-3 ani aici nu am auzit nimic despre concedieri. Legislația era creată în avantajul angajatului (mă refer la firmele private, nu am informații suficiente din sectorul public), angajatul era protejat și exista o siguranță a zilei de mâine.

E greu să găsești un loc de muncă și contractele nu se încheie pentru mai mult de 6-8 luni.

Acum este foarte greu să găsești un loc de muncă și sunt foarte rare cazurile în care contractele de muncă se încheie pe durata nedeterminată. Cele mai multe sunt pentru 6-8 luni. Foarte multe lucruri s-au întâmplat “pe sub masă”, iar mass media nu a informat corect populația. Pe de altă parte, dacă o persoană/familie are suficiente resurse pentru a-și satisface nevoile de bază, nu cercetează prea mult situația economică și politică a țării în care locuiește. Opinia mea personală este că populația nu a fost informată corect, liderii au luat decizii pe baza propriilor interese, iar alegătorul a avut multă vreme doar două opțiuni politice: PASOK sau Nea Dimokratia. Lucrurile au început să se schimbe în momentul în care SYRIZA, partidul de stânga, a câștigat alegerile. Iar succesul acestuia este pus pe seama scăderii nivelului de trai și a faptului că populația a înțeles că a fost dezinformată de guvernele precedente.

NU pentru austeritate, DA pentru rămânerea în zona euro

Prietenii mei greci acuză la unison guvernele anterioare și lipsa de sentiment civic a liderilor politici. După cum știți, 62 % din alegători au votat „OXI”, dar acest NU a fost un NU pentru noi măsuri de austeritate, nu și pentru rămânerea în Uniunea Europeană sau renunțarea la euro. Procentajul grecilor care vor o ieșire din Zona Euro este foarte scăzut. Acum sunt destul de multe speculații pe tema asta. Pe de o parte UE ar fi fost clară că OXI înseamnă ieșirea din Zona Euro, de cealaltă parte guvernul și mass media grecească au promovat un OXI pentru austeritate. În anturajul meu sunt doar 2-3 prieteni români, restul sunt greci sau de alte naționalități, iar părerile au fost împărțite. Cam trei sferturi au votat OXI.

Vedere de sus asupra localității Epidavro. În Epidavro se află unul dintre cele mai vestite teatre antice grecești. Pe perioada verii, teatrul este funcțional, aici se joacă piese de teatru și au loc concerte. Este un teatru in aer liber cu o acustică foarte bună. Poate găzdui pana la 13.000 de spectatori, fără a folosi instrumente de amplificare acustică.

Curtea interioară a unei mănăstiri de măicuțe din Meteora

Porto Heli, cam la o oră distanță de Nafplio prima capitală grecească

Un sat din zona Mani. Locuitorii acestei zone au jucat un rol foarte important în războiul de independență de sub turci desfășurat în sec al XIX-lea

O vară fierbinte

Grecii sunt naționaliști și își iubesc foarte mult țara. Cu siguranță nu sunt de acord cu eventualele plăți „în natură”, dar legislația în vigoare dă dreptul străinilor să achiziționeze proprietăți grecești. Vom asista probabil la multe privatizări din partea statului elen. Se va întâmpla fie ca vor, fie că nu.

Atmosfera este destul de tensionată. De obicei vara plutește aici o atmosferă de voie bună. Toata lumea își petrece timpul liber mai mult afară, se fac planuri de vacanță. Vara aceasta totul este schimbat. Discuțiile se învârt în jurul situației economice și politice. Dar grecii nu își pierd speranța și sunt destul de solidari. Pe perioada celor 3 săptămâni cât băncile au fost închise, companiile de telefonie au oferit minute și internet gratuit până pe 7 iulie, un lanț de brutării ofera pâine gratuit pentru pensionari, șomeri și familii numeroase, transportul a fost gratuit în toata Atena până pe 14 iulie. Au existat câteva facilități, atât din partea statului cât și din mediul privat, pentru a ajuta populația să treacă mai ușor peste acest șocul celor 3 săptămâni fără sistem bancar.

Turiștii greci sunt rari și întâmpinați cu bucurie de localnicii greci

Populația Greciei este de aproximativ 11 milioane de locuitori, din care 5 milioane sunt comasați în Atena, unde criza se simte cel mai tare. Săptămâna aceasta am avut ocazia să petrec 4 zile în cea mai cosmopolită insulă grecească, Mykonos, unde rata de ocupare a scăzut cu 15-30% față de aceeași perioadă a anului trecut, iar umărul turiștilor greci a scăzut considerabil. Mykonos nu mai este aceeași fără turiștii greci. În una din zile eram la plajă și am intrat în vorbă cu copiii unei familii grecești, iar mama a exclamat uimită – „Greci, în sfârșit greci!” (după 8 ani aici, mi se spune ca arăt ca o grecoaică). La taverne chelnerii erau plăcut impresionați să mă vadă, crezând că sunt „ de-a lor”. În general pe insulă am auzit mai multă engleză, italiană și franceză decât greacă.

Datorită lor am devenit un om mai bun

Românii și grecii sunt popoare de religie predominant ortodoxă. Pe mine acest lucru m-a ajutat foarte mult în viața de zi cu zi. Avem cam aceleași obiceiuri, tradiții, superstiții. Un Paște petrecut în Grecia nu este foarte departe de cel din Romania. Diferența vine din faptul că fiind popor mediteranean, sunt mai relaxați, mai veseli, mai optimiști. Soarele și vremea bună se reflectă în caracterul grecilor. Sunt primitori și prietenoși, te primesc în casele lor și te fac să te simți unul de-al lor. Dar luptă pentru credințele și convingerile lor. Din cauza situației politico-economice din ultima perioadă se resimt schimbări și în starea lor de spirit. Au devenit mai ingrijorați pentru viitorul copiilor, mai stresați pentru ziua de mâine. Eu am speranța că lucrurile vor intra pe făgașul normal, iar grecii își vor recăpăta optimismul și voia bună.

Nu îți poți forma o părere doar din cărți, mass media și concedii în Grecia.

După semnarea legislației de punere în vigoare a noilor măsuri de austeritate, cu siguranță că situația va deveni din ce în ce mai dificilă, așa că am început să mă gândesc la o nouă mutare. Viitorul este deschis, voi vedea ce îmi va aduce. Grecia și grecii fac parte din mine, datorită lor am devenit un om mai bun, mai optimist, mai deschis. Pentru a înțelege grecii și cultura lor, trebuie să o trăiești zi de zi. Nu îți poți forma o părere doar din cărți, mass media și concedii în Grecia.

Dacă voi pleca din Grecia, cu siguranță România nu este printre opțiunile mele. România pe care o văd eu la TV nu îmi oferă prea mari oportunități. După atâția ani departe de locurile natale, pentru mine „acasă” poate fi oriunde. Poate aceasta este drama sau fericirea imigrantului. Puterea de adaptabilitate. Începi să nu te mai identifici cu naționalități (cetățenii), ci să te identifici cu oameni, indiferent de locul de proveniență. „Acasă” poate fi oriunde sau nicăieri. Pentru mine, „virusul” explorării a pătruns prea adânc. Deocamdată nu m-aș putea întoarce în România. Aș considera că ar fi un regres, că privesc în urmă.

Foto: Raluca Luca