386

Lacul Como, destinaţia perfectă de vacanţă din primăvară până toamna târziu

Împrejurările au făcut să ajung la Lacul Como la final de octombrie – început de noiembrie, când credeam că o să-mi petrec vacanţa într-o casă închiriată, privind ploaia şi vântul, de la fereastră. N-a fost deloc aşa. În schimb, toată ziua am fost pe drumuri: am bătut localităţile înşirate de-a lungul lacului, precum mărgelele; am prins apusuri uluitoare pe lac şi prin grădini; ne-am plimbat cu vaporaşul, principalul mijloc de transport în zonă; am urcat cu funicularul din Como, am vizitat vile şi grădini particulare, un castel medieval şi Muzeul mătăsii. La final de toamnă, Lacul Como ne-a surprins cu peisaje şi locuri minunate. Probabil că anotimpul ideal pentru Como este primăvara, în lunile aprilie – mai, când înfloresc grădinile, dar toamna scapi de aglomeraţie – aşadar, voi alegeţi.

Bellagio, Lacul Como; foto: MDR

Lacul Como

Lacul Como, toamna târziu. foto: MDR

Unde ne cazăm la Lacul Como: Varenna

Noi ne-am cazat în Varenna, localitatea despre care toată lumea a spus că e avantajoasă ca poziţie (cu acces pe apă şi/sau uscat în orice alt punct din zonă) şi cheltuieli. Găseşti aici o gamă variată de oferte, în hoteluri şi vile. Am închiriat (pe booking) un apartament aproape de gară (am ajuns în Varenna cu trenul) şi de debarcader – element important, dacă vrei să nu pierzi timp cu urcatul şi coborâtul pantelor. Dacă însă vrei “a room with a view”, închiriază ceva cu terasă într-una dintre vilele de pe creastă, unde ajungi mai greu, dar de unde ai o panoramă memorabilă asupra lacului şi locurilor din jur. Asigură-te că locul de cazare are şi loc de parcare, pentru că altfel vei găsi cu greu un loc să parchezi. Străduţele înguste ale oraşului au un aer istoric şi pitoresc, sunt frumoase şi romantice, dar mai puţin dedicate transportului auto, motiv pentru care maşinile sunt de mici dimensiuni, merg cu viteză redusă şi se claxonează reciproc (uneori opresc) înainte de curbele strânse, cu vizibilitate zero.

Lacul Como, Varenna

Varenna, foto: MDR

Varenna, foto: MDR

Varenna este o localitate aflată pe malul estic al Lacului Como, unde poţi ajunge din Milano (într-o oră, cu trenul). Din Varenna poţi traversa lacul în 15 minute cu ferryboat-ul, către Bellagio sau Menaggio. Varenna e ea însăşi o minune arhitecturală construită pe panta abruptă a muntelui. Poţi să te plimbi prin centru şi să vizitezi biserica San Giorgio (ridicată în 1313, renovată în 1957) sau şi mai bine, pe faleză, admirând vapoarele, grădinile vilelor, raţele şi lebedele care înoată în voie aproape de mal. Mai poţi vizita Vila Cipressi, Vila Monastero şi Castelul Vezio, noi le-am văzut pe ultimele două, despre care am citit că sunt cele mai frumoase.

Varenna, Lacul Como

Varenna, noaptea (debarcaderul) foto: MDR

Lacul Como

Cu ferry pe Lacul Como, foto: MDR

Varenna

În Varenna, la plimbare pe faleză

Vila Monastero (Varenna)

La Vila Monastero poţi ajunge cu maşina, cu transportul public local sau pe jos. Ai grijă să nu ratezi intrarea, pentru că nu e foarte vizibilă, deşi e chiar la stradă. În  sec XII mănăstire cisterciană (benedictină), în sec XVI a fost transformată în loc de rezidenţă particular. Astăzi este muzeu, conform dorinţei testamentare a ultimilor proprietari. Cele 14 camere ale vilei sunt complet mobilate în diverse stiluri şi decorate cu materiale preţioase şi obiecte care au aparţinut celor care au locuit-o.

Pe 2 km de-a lungul lacului, pe terase spectaculoase săpate în munte, se întind Grădinile Vilei Monastero. Climatul blând a permis cultivarea şi adaptarea unor specii botanice noi, aduse din toată lumea. Din păcate, la final de octombrie n-am mai găsit flori, dar am găsit copaci, statui impresionante şi priveliştea minunată a lacului.

Lacul Como, Villa Monastero

Vila Monastero, foto: MDR

Vila Monastero

Varenna, Vila Monastero, foto: MDR

Lacul Como

Grădinile Vilei Monastero, foto: MDR

Castelul Vezio (Varenna)

Dacă sunteţi cu copiii în Varenna, nu rataţi Castelul Vezio. De fapt, este vorba despre un turnuleţ ale cărui origini se pierd undeva în antichitate şi un careu de piatră de câţiva metri, construit în timpul primului război mondial, într-o veche livadă de măslini. Construcţia nu e aşadar spectaculoasă, dar are alte atracţii, pe care copiii le vor găsi extrem de interesante: colivii cu păsări de pradă, arme şi armuri din secole trecute, o expoziţie de reptile fosile şi o piviniţă transformată în avanpost în Primul Război Mondial.

Como, Varenna, Castelul Vezio

Castelul Vezio, foto: MDR

Vezio, panorama lacului, foto: MDR

Astăzi proprietate privată, castelul poate fi vizitat în cea mai mare parte a anului, din martie până în noiembrie. Este administrat de o organizaţie non-profit, responsabilă cu întreţinerea, reparaţiile şi promovarea expoziţiilor itinerante şi a evenimentelor care se ţin în incinta castelului. Cea mai mare parte a veniturilor obţinute din vânzarea biletelor (un bilet costă 4 euro) formează fondul de renovare a castelului, proces început deja.

Cum intri în zona protejată a castelului, dai de o cuşcă mare, care adăposteşte o bufniţă, una dintre cele mai rare specii din lume, denumită “vulturul eurasiatic”. Dacă vrei să o pozezi, fă-o fără blitz, pentru că pasărea e foarte sensibilă la lumină.

Vezio, cunoscut pentru creşterea şoimilor; foto: MDR

Vezio, Lacul Como

Statuile lui Luigi Gambatto, foto: MDR

După cuşca bufniţei, înşirate pe partea dreaptă, sunt statui din lemn realizate de un artist local, Luigi Gambato. Apoi dai de livada cu măslini (probabil cea mai nordică din lume), sursa unuia dintre cele mai renumite uleiuri de măsline extravirgin – “Laghi Lombardi Lario”, recunoscut pentru nivelul scăzut de aciditate şi metodele tradiţionale de obţinere – poţi să cumperi uleiul la intrare, de unde îţi iei biletul.

Castelul propriu-zis e de fapt un turnuleţ înconjurat de un zid, pe care găseşti diverse relicve şi reproduceri ale unor obiecte din vremuri demult apuse (armuri, scuturi, arme medievale). Dacă urci scara de piatră şi treci podul de lemn care duce în turn, poţi admira panorama 360 grade a Varennei şi Lacului Como. În interiorul castelului există o expoziţie permanentă cu fosile de Lariozaurus, descoperite în nordul Italiei. Este vorba despre Sauropterigieni, un grup de reptile acvatice de dimensiuni medii (până la 1 metru lungime) dispărute în Triasic.

Castelul Vezio, foto: MDR

Poţi vizita şi subsolul castelului, un avanpost în linia de apărare Cadorna, folosită între 1915-1918 împotriva unei potenţiale invazii germane din bazinul Menaggio. Mai multe despre Castelul Vezio şi programul de vizitare găseşti pe www.castellodivezio.it

Villa Melzi (Lacul Como)

Peste lac de Varenna, în Bellagio, găseşti Villa Melzi, care mie mi-a plăcut foarte mult. Recunoscută pentru grădinile ei minunate, ideal să o vizitezi în aprilie şi mai, lunile de înflorire ale azaleelor şi rododendronilor.

Lacul Como, Vila Melzi

Grădinile Vilei Melzi, foto: MDR

Grădini Melzi

Grădinile Vilei Melzi, foto: MDR

Melzi, foto MDR

Grădinile Vilei Melzi, foto: MDR

Vila a fost ridicată de Francesco Melzi, conte de Lodi şi vicepreşedinte al Primei Republici Italiene pe timpul lui Napoleon, pe la începutul secolului al 19-lea, când s-a decis să-şi facă o reşedinţă de vară la Bellagio. Vila a fost construită în 2 ani şi a fost gata în 1810. Preferinţa contelui Melzi pentru stilul neo-clasic francez i-a inspirat şi alegerea arhitectului: Giocondo Albertolli. Grădinile au fost încredinţate peisagistului Luigi Canonica şi agronomului Luigi Villoresi. Astăzi, vila aparţine contelui Gallarati Scotti şi nu este deschisă publicului, dar grădinile merită toată atenţia. Preţ bilet: 6,5 euro

Grădina abundă în arbuşti exotici. Pe sub copaci, de-a lungul ţărmului şi la intersecţia potecilor de grădină, sunt amplasate sculpturi egiptene şi statui romane, care sporesc atmosfera romantică a locului. Dar cel mai fascinant loc al grădinii mi s-a părut iazul japonez cu nuferi, înconjurat de arţari japonezi şi cedri ale căror frunze capătă culori fascinante la sfârşit de octombrie.

Grădinile Vilei Melzi, foto: MDR

vila melzi

Grădinile Vilei Melzi, foto: MDR

Villa Carlotta (Lacul Como)

La Villa Carlotta ajungi cu barca sau ferry-ul, care opresc chiar la vilă. Contra 10 euro, poţi vizita casa şi grădinile, care sunt spectaculoase primăvara, când înfloresc azaleele, cameliile şi rododendronii. Dar şi în restul anului, când poţi să vezi interioarele şi să te plimbi prin grădină.

Vila Carlota, Lacul Como

Vila Carlotta, foto MDR

Vila Carlotta, foto MDR

Vila Carlotta, foto MDR

Vila a fost ridicată pe la 1600 de marchizul Giorgio Clerici, pe malul lacului, într-un frumos golf natural, vizavi de peninsula Bellagio. Vila are o faţadă spre lac şi este înconjurată de o minunată grădină botanică. Turul începe cu vila, ridicată pe mai multe etaje. Grădina e foarte mare şi se întinde în toate direcţiile, străbătută de alei şi poteci, printre copaci, arbuşti şi flori diverse. În spatele casei, grădina urcă pe un deal, poţi să-l urci şi tu – priveliştea şi fotografiile merită efortul.

Villa Balbianello (Lacul Como)

Pe acelaşi mal cu Villa Carlotta, la 8 minute de mers cu maşina, autobuzul sau taxi-ul din Lenno, sau la o jumătate de oră de mers pe jos, pe faleza Greenway – se află Villa Balbianello – n-o rataţi, pentru că aveţi ce vedea, în orice anotimp. Grădinile sunt foarte frumoase şi îngrijite, iar panorama lacului îţi taie respiraţia; dar punctul principal de atracţie sunt casa, artefactele pe care le adăposteşte şi povestea ei.

Vila Balbianello

Grădinile şi panorama Lacului Como, Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR

Grădinile Vilei Balbianello, foto: MDR

Eleganta reşedinţă a fost ridicată pe la 1700 de cardinalul Durini, pe ruinele unei biserici franciscane. După moartea lui, vila a trecut de la un proprietar la altul, până a ajuns la Guido Monzino, om de afaceri milanez, colecţionar şi explorator pasionat, care a renovat vila şi a transformat-o parţial în muzeu particular. Monzino a călătorit mult, iar interiorul vilei o demonstrează. El a adus vilei aerul expoziţional prezent, transformând vila într-un mic muzeu de fotografii, desene, obiecte de cult şi artefacte aduse din călătoriile în toate colţurile lumii. Există o cameră de bibliotecă decorată cu mobilă stil englezesc din secolul 19 şi o colecţie impresionantă de cărţi de geografie şi alpinism. Mai puteţi vedea o cameră dedicată artei primitive (artă africană, precolumbiană şi arhaică) cu obiecte aduse de Monzino. Expoziţia realizată de el în mansardă este un loc fascinant, ce cuprinde obiecte aduse de proprietar din expediţiile la Polul Nord (1971) şi din prima ascensiune italiană pe Everest (1973).

Vila Balbianello, interior. În centru, fotografia ultimului ei proprietar, Guido Monzino, foto: MDR

Monzino nu a avut urmaşi şi a lăsat casa şi grădina moştenire organizaţiei FAI (Fondo Ambiente Italiano), care administrează proprietatea din 1989.

Grădina este o combinaţie de stiluri (italian şi englez), deschisă publicului şi evenimentelor diverse, contra cost: alei cu pietriş printre tufe de glicină, copaci şi arbuşti ornamentali, statui. De pe terasa deschisă spre lac şi grădină, panorama îţi taie respiraţia.

Balbanianello

Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR

Interiorul vilei (spaţii mici, cu scări interioare, complet mobilat şi decorat, tapiserii, covoare orientale, lămpi şi candelabre, casete din sticlă ce conţin artefacte) poate fi vizitat în grup organizat, cu ghid (engleză/italiană), durează cam o oră şi costă 20 euro/pers.

Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR

Vila Balbianello, foto: MDR Când eram acolo, un cuplu de asiatici îşi făcea pozele de nuntă

O zi în Como

Como este capitala administrativă a provinciei cu acelaşi nume. Este ceva mai departe de Varenna decât celelalte, dar ne-am gândit să-i dăm o tură, dacă tot suntem în zonă. La Como poţi ajunge cu ferry, maşina, trenul, autobuzul sau o combinaţie între ele. Cel mai rapid e pe apă (50 min cu ferry), interesează-te din timp de orar.

Ai multe de văzut în Como: catedrala, bazilica, funicularul, vila Olmo, Muzeul mătăsii sau pe cel dedicat fizicianului italian Alessandro Volta. Sau pur şi simplu poţi să te plimbi pe străzi pentru a admira arhitectura; sau pe faleză, privind lacul, bărcile şi păsările. Presaţi de timp, am ales doar două.

Plimbarea cu funicularul

Coada de la funicular nu a fost prea mare la început de noiembrie. Am stat la ea vreo 40 de minute, vă puteţi imagina cam cât e de mare în plin sezon. Linia are 1084 metri lungime (130 m prin tunel) şi leagă oraşul Como de satul Brunate, aflat ceva mai sus. Funicularul a fost inaugurat în 1894, când mergea cu aburi. Din 1911 este acţionat electric, a fost renovat în 1935 şi din nou în 1951, când i-au fost schimbate pentru prima dată vagoanele.

În 2011 funicularul a trecut prin cea mai recentă revizie, care a costat 800 000 euro, plus cele două vagoane construite la Gangloff (Elveţia), care au costat 1 milion de euro bucata. Vagoanele (unul vopsit în mov, celălalt în roşu) au aer condiţionat şi o capacitate de până la 81 de pasageri fiecare.

Como, funicular, foto: MDR

Como, funicular, foto: MDR

Como, funicular, foto: MDR

Como, panorama oraşului (văzut din Brunate), foto: MDR

Linia are două staţii intermediare, unde funicularul opreşte la cerere. Staţia finală te duce în centrul localităţii Brunate, de unde ai o panoramă minunată asupra oraşului Como, lacului şi împrejurimilor. Din Brunate există multe poteci pe munte, pentru iubitorii de drumeţii. Noi ne-am bucurat de panorama uşor în ceaţă, şi de prânzul la Trattoria dei Bracconieri, unde am mâncat cea mai bună mămăliguţă cu brânză şi ciuperci de pădure proaspăt culese.

Mămăliguţa cu ciuperci la Trattoria dei Bracconieri, în Brunate, Foto: MDR

Muzeul mătăsii din Como

La muzeul mătăsii (Museo didattico della seta) am fost la recomandarea unei prietene. L-am găsit ceva mai greu (pe Via Castelnuovo), dar am petrecut cu folos o oră, vizitând expoziţia. Am aflat totul despre cum se fabrică mătasea naturală industrial-artizanală, mătase pentru care oraşul Como a devenit celebru în lume. Am văzut cum se cresc viermii de mătase, cum se recoltează firele, cum se vopsesc şi cum se ţes, ce aparate s-au folosit de-a lungul vremii. Expoziţia e deschisă de la 10 la 6 (închis luni) are caracter didactic şi este utilă pentru cei care lucrează în industrie, dar şi pentru curioşi sau copii. Dacă însă vreţi să cumpăraţi mătase frumos imprimată, mergeţi la magazinul de mătăsuri din centru.

Como, Muzeul mătăsii, foto: MDR

Como, Muzeul mătăsii, (Museo didattico della seta), foto: MDR

Lacul Como

În Muzeul Mătăsii din Como, foto: MDR

Como, centru, magazin de mătăsuri

Como, centru, magazin de mătăsuri, foto: MDR

Mai puteţi merge o zi la Milano, dar asta e deja altă poveste, pe care vă invit s-o citiţi aici.

follow me

Mihaela Doina Radulescu

managing editor at 24life.ro
Jurnalist, cu experiență de peste 20 de ani în presă (BBC București, revistele Viva! și Avantaje), vă invit să vă bucurați de un jurnalism de calitate (interviuri, reportaje, știri, documentare) și promovare inteligentă (PR, copywriting, creative writing), de data asta pe 24life.ro. Motto: ”Life is an experiment. The more experiments you make the better”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.