Lilia Calancea este o autoare din tânăra generație de scriitori moldoveni foarte apreciată local. Deși s-a lansat online cu texte în limba rusă, într-o vreme când la noi lumea nu știa prea bine ce-i aia blogging, Lilia a renunțat rapid la rusă, „de frică să nu uite româna”, cum spune ea. Nu doar că n-a uitat-o, dar a avut și mare succes. Totul a început în 2006, cu un blog în română, anonim (sub pseudonimul Soacra mică), cu care a câștigat concursul Blogovăț 2009. În 2014 a publicat primul roman, „Regina Nopții”, epuizat din librării (în trei ediții) și în topul celor mai citite 10 cărți ale anului (în bibliotecile din R Moldova). În 2017 și-a lansat cel de-al doilea roman „Sub constelația Lyrei”, iar pentru 2019 are planuri mari: un jurnal grecesc și o carte de nuvele și schițe.
Lilia este căsătorită, are o fiică de 13 ani, Maria, și locuiește de 15 ani cu familia la Bruxelles, unde a și lucrat o vreme, până când a început să scrie și să publice. Geografic, emoțional și cultural pendulează între Belgia, R Moldova și Grecia (unde se află familia soțului ei și sursa ei de energie și inspirație). Deși rusa a fost prima ei limbă, Lilia Calancea a ales să se lanseze ca autoare în limba română. „Rusa a fost prima mea limbă. Româna a venit mai târziu, când cunoșteam deja pe de rost toate poveștile din grădinița rusească din orășelul Strășeni. Au urmat două școli moldo-rusești și două clase gimnaziale cu aprofundare în limba și literatura română. Primele texte virtuale au fost scrise în rusă, foarte apreciate de cititoarele rusoaice, dar am renunțat repede la ele, de frică să nu uit româna. În 2006 am început blogul în română și atunci au apărut cititorii vorbitori de română. Comunitatea lor s-a mărit de la an la an și așa am ajuns, de dragul lor și al meu, să public prima carte.”
Intrigată de alegerea ei și impresionată de talentul ei scriitoricesc, am rugat-o să ne povestească mai multe despre experiența europeană, Chișinău, București, oameni și cărți…
Cravate, meeting-uri, badge-uri și cafele
„Am ajuns la Bruxelles din Nisa, după un masterat în Studii Europene și Relații Internaționale, la IEHEI (Institut Européen des Hautes Etudes Internationales). La Bruxelles am continuat cu alt masterat, de traducere specializată în Relații Internaționale, la ISTI (Institut Supérieur de Traducteus et Interprètes). Soțul meu era student, ca și mine, la Nisa. Câștigase o bursă de doctorat la ULB (Université libre de Bruxelles), așadar, ambii ne-am pomenit studenți în capitala Europei. Ne-am cunoscut mai îndeaproape timp de doi ani, după care ne-am căsătorit. El e grec, de origine.
Am lucrat 7 ani în cartierul european și am cunoscut multă lume. Curios, din toată perioada asta am reținut doar câteva povești omenești de valoare. În rest… cravate, meeting-uri, badge-uri, cafele. Poate pentru altcineva e raiul pe pământ, pentru mine a fost doar o etapă pe care așteptam s-o închei cât mai repede. Cred că din cauza asta am început să caut refugiu în cărți și scris.
Mi-e dor de liliacul înflorit, de mirosul de iarbă încolțită și de cerul înalt, senin, de mai, forfecat de rândunici.
În Belgia îmi place cumsecădenia oamenilor, verdeața și respectul orășeanului față de natură. Dar mi-aș dori să locuiesc în Grecia, pe o insulă neturistică, de exemplu Inousses (cea care apare în primul meu roman), măcar pentru o perioadă scurtă. La Chișinău aș dori să-mi petrec primăverile rămase. Mi-e dor de liliacul înflorit, de mirosul de iarbă încolțită și de cerul înalt, senin, de mai, forfecat de rândunici.
Am fost la București, cu două săptămâni în urmă. L-am regăsit, după 3 ani, schimbat și foarte trist. M-a durut ce am văzut acolo. Multă nepăsare și lehamite. E o energie care mie nu-mi priește deloc. Chișinăul m-a tămăduit și m-a înviorat, după București.
La rândul meu, locuiesc într-un oraș cu multe culturi, religii și mentalități laolaltă. La Chișinău se vorbesc doar două limbi, la Bruxelles, zeci și sute. Bruxelles-ul m-a învățat că respectul și toleranța sunt foarte importante pentru o conviețuire sănătoasă.
Mi-am găsit împlinirea în scris
Distanța m-a schimbat, vârsta, drumurile m-au schimbat. Totul s-a schimbat în mine, mai ales, din momentul în care am înțeles că nu sunt nemuritoare și că nimic nu e sigur până seara. Lucrurile esențiale ajung să fie înțelese doar când omul face o pauză și nu se mai grăbește nicăieri. Eu am luat pauza asta de câțiva ani și a fost cea mai înțeleaptă decizie din viața mea. Omul odihnit, cumpătat, echilibrat nu mai găsește haz în a-i judeca pe alții, în a-i arăta cu degetul, în a-i învăța pe alții cum să trăiască.
Lucrurile esențiale ajung să fie înțelese doar când faci o pauză și nu te mai grăbești nicăieri.
Eu mi-am găsit împlinirea în scris. Observ, contemplu, descriu. Scriu despre oameni pentru oameni, cu ochi lucizi, dar indulgenți și tandri. Delicatețea e foarte importantă în relația cu oamenii. Eu am omorât moralista din mine, ca să fac loc artistei.
Subiectele m-au găsit singure, pe insula grecească Chios, unde trăiesc socrii mei. Grecii sunt niște povestitori fantastici, iar eu sunt o ascultătoare avidă. Soțul meu nu citește în română, dar știe despre ce scriu. Îmi oferă toată libertatea, chiar dacă știe că nu cenzurez deloc-deloc, bunăoară, scenele senzuale și erotice.
Nu forțez lucrurile, le las să se coacă în voie
Lucrez la două proiecte literare, concomitent, chiar dacă primul reprezintă un jurnal grecesc, iar al doilea o culegere de schițe și nuvele, cu personaje din copilăria mea, petrecută în Moldova. S-ar părea ca n-au cum să se îmbine aceste două lucrări, dar uite că evoluează în același ritm, cresc și se hrănesc din mine, ca doi gemeni. Două caractere diferite, două destine diferite, doua aparențe diferite, dar ambele crescute în același uter.
Încă nu m-am gândit la o lansare la București. Aștept să se întâmple de la sine, firesc, așa precum s-a întâmplat cu fiecare carte, până acum. Nu forțez lucrurile, le las să se coacă în voie, ca fructele pe ram. Nu-mi plac fructele de seră. În consecință, le las să ia atât soare cât le trebuie, atât timp cât e necesar. Știu că va veni ziua aceea și va fi o mare împlinire.”
Pe Lilia Calancea o găsiți în Blog de vineri
Cărți online: Regina nopții și Sub Constelația Lyrei
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments