Mădălina Gîdiuță, grădinițele Butterfly: „Diferența nu o face programa, o fac oamenii!”

Despre educația în sistemul privat nu știa mare lucru, dar visa un loc mai bun pentru copiii ei și pentru alți copii de vârstă preșcolară. Așa a pus bazele în București ale unei rețele de grădinițe private Butterfly, care astăzi numără trei sedii și 300 de școlarizați. După 11 ani de antreprenoriat în domeniul educației, Mădălina Gîdiuță crede că oamenii contează mai mult decât sistemul. „Butterfly are aceeași programă ca și grădinițele de stat, iar inspectorii, când vin la noi, spun că le e greu să evalueze și alte grădinițe după ce ne-au văzut pe noi, inclusiv de stat; iar diferența nu o face programa, o fac oamenii!”

Mădălina Gîdiuță a absolvit Dreptul, dar pasiunea ei era comunicarea. Așa că a renunțat la jobul de jurist într-o multinațională și a demarat înființarea unei grădinițe private. La decizie a contribuit mult și nașterea fiicei ei, Daria, pentru că un proiect propriu i-ar fi permis mai multă independență și mai mult timp alături de copil.

Mădălina Gîdiuță

Mădălina Gîdiuță, împreună cu părinții și sora ei, „care pentru mine înseamnă cocon de iubire necondiționată, liniște și siguranță”

Mădălina spune că n-a fost elev de 10, dar și-a propus să construiască un sistem de educație de nota 10. Așa a apărut, în 2006, prima grădiniță Butterfly. Înainte ca Butterfly să-și înceapă activitatea, Mădălina era însărcinată cu fiul ei, Tudor. Așa încât primul an de afacere (scrie ea pe blog) a însemnat: „stres, greață, nesomn și o luptă contracronometru să pun pe picioare ceva ce părea nu mai meargă vreodată, înainte să nasc.” Dar născut și a reușit să deschidă și grădinița. A revenit la ea după două săptămâni de la naștere, „iar asta m-a costat un dezechilibru care a durat doi ani și care a fost una din lecțiile profunde ale vieții mele”, scrie ea în continuare. Cele mai importante au fost că „sănătatea nu este un dat și am învățat să fiu recunoscătoare în fiecare zi că sunt sănătoasă; și că familia este cea mai importantă și încerc să le ofer copiilor mei cea mai frumoasă copilărie (…) care rămâne reperul nostru de fericire lipsită de griji.”

În următorii 5 ani a deschis 5 sedii noi, Butterfly având una dintre cele mai rapide ascensiuni de brand în domeniu. Din 2012 și până anul acesta școlar, Butterfly a primit acreditare pentru grădinițe și autorizație pentru o școală primară; A încheiat un ciclu de educație până la clasa până la clasa a cincea și a închis școala, deschizând un sediu nou de grădiniță. „Orice afacere – proiect este ca un organism viu, cu care nu poți merge din succes în succes, ci mai degrabă din eșec în eșec”, spune Mădălina.

Un învățător bun poate să facă diferența

Mădălina Gîdiuță are doi copii minunați, de 10 și 11 ani, care au urmat amândoi sistemul Butterfly: „Tudor a fost până anul acesta la Butterfly, acum este înscris în clasa a patra la Liceul Vlahuță, iar Daria a fost și ea la grădiniță, apoi după o experiență nefericită cu școala (am scris pe blog) este acum în clasa a șasea la Școala 12 Herăstrău, amândoi sunt pe mâini foarte bune. Tudor e la o învățătoare în care eu cred foarte mult, un om blând și calm, care știe să scoată la suprafață ce e mai bun în copii, iar eu fac efortul să îl duc la ea, deși e departe.

Am încredere că un învățător bun poate să facă diferența. Ai să râzi probabil, că sunt împotriva opiniei generale, în care toată lumea discută despre sistem, dar mie mi se pare că, inclusiv la nivel de programă, lucrurile sunt destul de permisive. Și Butterfly, de exemplu, funcționează după o programă comună cu celelalte grădinițe. Inspectorii, când vin la noi, spun că le e greu să evalueze și alte grădinițe după ce ne-au văzut pe noi; iar diferența nu o face programa, o fac oamenii! Așa se întâmplă și la stat. Cu toții ne amintim profesori care ne-au fost la suflet și materii la care nu am învățat nimic pentru că nu ne-au plăcut cei care le-au predat. Un profesor bun sfințește locul.”

Sunt fericită cu ce am obținut și mândră de mine

Acum doi ani a divorțat, după 15 ani de căsătorie. Deși acest moment a însemnat suferință, o cotitură în viața ei și o schimbare de planuri și visuri, nu ar schimba nimic din ceea ce a făcut și trăit, atât la nivel profesional cât și personal: „Deși s-a finalizat, căsnicia mi-a dat doi copii superbi. Am rămas prietenă cu soțul meu și ne sprijinim în continuare. Iar la nivel profesional sunt fericită cu ce am obținut și sunt mândră de mine.”

Am rugat-o să ne spună mai multe despre drumul spre succes în antreprenoriatul educației preșcolare, iar Mădălina Gîdiuță povestește:

Mădălina Gîdiuță

Mădălina Gîdiuță, în curtea noului sediu de grădiniță Butterfly, din Cosmopolis

Am descoperit că a fi în preajma copiilor este un privilegiu și bucurie. Cred că nu este domeniu de activitate mai frumos decât cel care implică și copiii și joaca, în aceeași măsură.

„Sunt antreprenor în domeniul educației de 11 ani. Cel mai greu lucru? Să renunț. Să accept că un drum pe care am luat-o nu duce nicăieri; sau duce la o destinație greșită și să am tăria de a mă opri.

Orice afacere – chiar dacă arată de succes din afară, este marcată de eșecuri permanente și schimbări. Eu am schimbat direcția de multe ori. În primii 5 ani am deschis 5 sedii Butterfly, după care mi-am dat seama că sunt foarte greu de controlat toate cinci, la fel de bine. În 2012 am închis complet un After School și am unit alte două sedii. Vara, pentru că nu avem copii suficienți dar avem în schimb chirii foarte mari, pierdem aproape tot ce am câștigat în timpul anului. De aceea am cumpărat o clădire și am restrâns în ea activitatea celor două sedii, într-unul singur.

Anul școlar trecut, un eșec răsunător – închiderea școlii – s-a dovedit a fi o oportunitate. Îmi dădeam seama că școala îmi depășește visurile și resursele, pentru că era o școală mică, deschisă într-un pol de școli foarte mari (în Pipera) și avea nevoie de investiții pe măsură s-o cresc, simțeam că nu vreau să mă expun la un credit foarte mare s-o construiesc. Plus că școala este un proiect mult mai dificil decât grădinița, la care eu sunt foarte pricepută, iar copiii mici îmi sunt foarte dragi.

La început n-am putut să accept că trebuie să închid școala. Toată vara anului trecut nu am reușit să găsesc 4 învățători buni, iar când am reușit, în septembrie, m-am trezit că parte din părinți nu au mai avut răbdare și își retrăseseră copiii. Odată cu ei s-au dus două clase, iar activitatea ni s-a redus la jumătate, ceea ce pentru mine a fost un eșec răsunător. O lună am fost blocată, apoi am început să-mi clarific proiectele și ceea ce vreau să fac. Am decis să las școlile să-și facă treaba (pentru că sunt multe în zona de nord), iar eu să merg pe ceea ce știu cel mai bine – grădinița. Am închis școala și am deschis un sediu nou de grădiniță în Cosmopolis, unde sunt 6000 de locuitori și unde era nevoie de o grădiniță. Avem deja 40 de copii înscriși, iar noua grădiniță se prefigurează a fi cel mai mare succes de până acum.”

Tot ce știu important profesional – am învățat în ultimii 10 ani

Greșeala este profesorul nostru cel mai exigent, cum bine spunea Nicolae Steinhardt. De regulă, cele mai greu de digerat eșecuri sunt cele care presupun legături interumane. Deși consider că am multă experiență, încă mă afectează relațiile cu oamenii. Dar, dacă îți faci treaba cu bun simț, rezultatele sunt pozitive. Sunt uimită în continuare de cât de frumos vorbesc oamenii despre Butterfly și de notorietatea pe care a căpătat-o brandul. Chiar de curând am avut un proces de evaluare a două dintre sediile noastre, în cadrul căruia au fost intervievați foarte mulți clienți. Am fost complet măgulită de disponibilitatea lor de a veni în timpul zilei și de cât de frumos au povestit despre procesul educațional și atmosfera din sedii. Este atât de plăcut să vezi că munca dă roade și că decența și bunul simț sunt apreciate dincolo de micile greșeli care apar cu siguranță în orice activitate.

În ultimii 10 ani mi s-a resetat complet modul de gândire și aș putea să afirm cu convingere că, tot ce am învățat important din punct de vedere profesional, am învățat în acești 10 ani. O să punctez câteva dintre cele mai importante lucruri:

  • Că totul se schimbă, nimic nu stă pe loc și să accept schimbarea cu ușurință a fost unul dintre cele mai grele exerciții, dar și cele mai eficiente. Îmi aduc aminte că, ani de zile, mi-am repetat zilnic că schimbarea mă ajută să cresc. Erau ani în care digeram extrem de greu orice se schimba fără voia mea. Abia după ce am deschis și am închis sedii, m-am mutat de câteva ori, am pierdut o afacere la care țineam mult și am învățat să trăiesc după un divorț care m-a făcut să sufăr foarte tare, pot spune că accept cu relativă ușurință că schimbarea face parte din viață și nu avem nici o garanție ca ceea ce avem astăzi, nu se distruge complet mâine.
  • S-au schimbat și visurile mele, așa încât a fost necesar să învăț să îmi reevaluez destul de des viziunea și planurile.
  • Am învățat greu, dar acum știu că cele mai mari eșecuri pot fi de fapt cele mai frumoase cadouri primite de la univers.
  • Am învățat că visurile pe care le transpusesem în planuri izvorau din așteptările celor din jur. Și mi-a fost greu, dar a fost important să învăț care sunt visurile mele, planurile mele și ce mă împlinește.
  • Am învățat că a dărui încredere celor din jur este esențial și am fost răsplatită din plin pentru asta.
  • Am învățat că cel mai greu este să fii vârful de lance, să nu ai unde să te uiți mai sus, așteptând soluții.
  • Am învățat că cele mai grele perioade au fost sursa celor mai profunde succese personale.
  • Am învățat că e firesc să greșesc și că cele mai sumbre temeri de regulă nu se concretizează.
  • Cele mai mari temeri au avut legătură cu copiii, cu siguranța și bunăstarea lor. Cu responsabilitatea față de ei și părinții lor. Dar am învățat că, dacă am făcut tot ce am putut eu ca să fie bine copiilor, le pot privi părinții în ochi, în orice moment.
  • Temeri însă am avut în fiecare zi și continui să am. Dar îmi spun la fel, în fiecare zi, că este curajos nu cel căruia nu îi este frică, ci acela care merge pe drumul lui în continuare, indiferent de teama pe care o simte.
  • Cele mai mari  satisfacții le am când văd copii mai înalți decât mine care au fost la Butterfly și încă își amintesc de educatoare sau povestesc cu nostalgie despre amintiri frumoase, mâncarea bună sau alte întâmplări de la grădiniță.
  • De asemenea mă bucură când știu că ajutăm copii, că le schimbăm viața, că suntem acolo pentru ei exact când au nevoie.”
Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.