Acum mai bine de un an, Mihaela Baran a renunțat la jobul bine plătit dintr-o multinațională și s-a făcut… scriitoare. Urmarea? 4 cărți publicate, mai multă muncă („deși nu credeam că e posibil!”) pe mai puțini bani, dar o viață pe care și-a dorit-o dintotdeauna: „Mă trezesc râzând și mă culc la fel; oamenii mă iubesc și eu îi iubesc pe ei (o chestie pe care uitasem să o fac). Nu m-aș întoarce niciodată la ce făceam, indiferent de sacrificii.”
24life.ro: Într-un an ai publicat 4 cărți: „Texte dubioase”, voumul 1 și 2, plus două volume de poezii: „Poeme duioase la cap” și „Regretul meu preferat”; plus blogul, plus texte pe la alte site-uri – esti ceea ce s-ar numi un scriitor prolific. Cum scrii, ai un orar strict sau o muză generoasă cu inspirația?
MB: Am de toate. Și un orar strict, în sensul că mă trezesc foarte devreme (5 dimineața) și scriu până pe la 9, și alte agitații din timpul zilei. Să nu-ți imaginezi că mă trezesc la 5 din conșticiozitate, ci pentru că sunt insomniacă și bezmetică.
24life.ro: Ce făceai înainte de a fi scriitoare full time și de ce ai renunțat la activitatea cu pricina? Partea financiară nu a fost o problemă? Ai vreun regret, te gândești să îți reiei vreodată calitatea de angajat?
Dacă mâine aș posta un anunț că aștept donații, pentru că nu mă descurc, sunt sigură că ar percuta majoritatea din lista mea, dar unul nu s-ar gândi să cumpere o carte, că eu din asta trăiesc.
MB: În ultimii foarte mulți ani, am fost director de magazin la o multinațională foarte cunoscută. Prefer să nu vorbesc despre motivul plecării mele de la ei, pentru că subiectul ăsta îmi ronțăie fengșuiul. Partea financiară a fost și încă este o problemă, în mare parte pentru că oamenii nu prea își respectă artiștii, indiferent care este natura actului creator; și nu din răutate, ci pentru că nu se gândesc. În plus, online-ul, combinat cu o anume notorietate și conjugat cu un anume drag față de un artist, te duce la percepții greșite. Sunt sigură că oamenii mei cred că mă scald în bani, pentru simplul motiv că ei consideră că așa merit. Sunt departe tare de a mă scălda în ceva și foarte aproape de a mă descurca foarte greu de la o zi la alta. Ca să înțelegi exact despre ce vorbesc, îți dau un exemplu: dacă mâine aș posta un anunț că aștept donații, pentru că nu mă descurc, sunt sigură că ar percuta majoritatea din lista mea, dar nu s-ar gândi să cumpere o carte, că eu din asta trăiesc.
Dar… nu regret nimic, nu m-aș întoarce niciodată la ce făceam, indiferent câte sacrificii voi fi nevoită să fac.
24life.ro: Care a fost reacția familiei, prietenilor?
MB: Familia mea? Familia mea a fost și încă este verde de spaimă, dar am trei verișoare extrem de apropiate (Gabi, Dana, Ruxandra), care așa verzi, m-au încurajat permanent. Nu știu ce făceam fără ele. Prietenii mei la fel. Prietena mea cea mai bună (Fatic), care apare des în textele mele, dar și restul prietenilor mei, m-au ținut pe bani un an. Și pe încurajări și pe umeri când mă spărgeam de plâns și… și… Nu a fost ușor, dar nici nu au clipit. Știți cum e? Priceless!
24life.ro: Care sunt avantajele și dezavantajele noii ocupații? Ți s-a schimbat în vreun fel viața?
MB: Hai să vedem, Dezavantaje – nu mai am confort financiar; în primul an am făcut toate bolile pe care le poți face pe sistem nervos. Poate am scăpat câteva, dar e puțin probabil; muncesc mai mult decât înainte, deși nu credeam că e posibil.
Avantaje – trăiesc viața pe care mi-am dorit-o mereu, mă trezesc râzând și mă culc la fel; iubesc să scriu și asta fac; oamenii mă iubesc și eu îi iubesc pe ei (o chestie pe care uitasem să o fac). Nu știu, aș scrie un roman de avantaje.
Desigur, viața mea s-a schimbat fundamental. În sfârșit… trăiesc!
24ife.ro: De unde îți iei ideile? Pentru cine scrii? Care a fost primul tău cititor/corector?
MB: Ideile nu știu de unde mi le iau, nu am un loc anume sau un algoritm. Subiectele mă lovesc frontal, ca un tir pe trecerea de pietoni, cum obișnuiesc eu să spun. De scris, scriu exclusiv pentru oamenii mei. Cine spune că scrie pentru el, minte. Sau încă nu a găsit calea de a ajunge la cititori.
Primul meu cititor/ corector a fost Mihnea Rudoiu, un om pe care eu îl admir tare. Pentru că mi-a plăcut foarte mult ce și cum scria el, am încercat și eu să scriu. Cred că inițial a fost ceva de genul: eu când mă fac mare, vreau să fiu Mihnea Rudoiu! Mereu spun: dacă nu era el, eu nu scriam (iar el niciodată nu pricepe 🙂 ).
Pe parcurs, m-au mai ajutat tare mult oamenii din jurul meu, iar eu am fost un elev tare ascultător, sper. Aș vrea să-l amintesc pe Călin Neacșu, omul care îmi dădea multe idei și încurajări și pe Mihai Vasilescu, omul care mă corecta la sânge. Ar mai fi Doru Antonesi, al cărui fan absolut sunt și care m-a inspirat toată viața și încă o face. Un alt om drag care mă inspiră, este Silviu Iliuță, un om extrem de talentat. Nu s-au mișcat de lângă mine până nu au fost siguri că „sunt pe picioarele mele”. Mă bucur enorm că am ocazia să le mulțumesc din suflet. Cine nu are așa oameni în apropiere, să-și cumpere. Știu că sunt oameni modești și decenți și ăsta e motivul pentru care nu scriu un roman de mulțumire pentru ei, dar îl gândesc.
24life.ro: Care sunt scriitorii/cărțile tale preferate? Care crezi că e cea mai importantă calitate a unui scriitor de succes în era internetului?
MB: Uffff, sunt așa multe… Mie îmi plac poeziile și îi iubesc pe Păunescu și pe Nichita. Cartea mea preferată este: Castelul din Ronquerolles (cea mai preferată, dacă mi se permite exprimarea și iată că mi se permite). Mai sunt multe, prea multe… Unul din autorii mei preferați din online este Mihai Radu. Și ca el vreau să fiu când mă fac mare.
Calitatea cea mai importantă a unui scriitor în era internetului, în optica mea, este onestitatea și lipsa de ipocrizie. Din păcate, din motive pe care eu le înțeleg foarte bine, unii scriitori le pierd pe drum. Repet, nu sunt de acord cu ei, dar îi înțeleg. Trebuie să crească cumva.
24life.ro: Am înțeles că te gândești la un roman – de dragoste, de aventuri, polițist, de groază, SF? Poți să ne dai ceva indicii?
MB: Da, mă gândesc! De câte ori mă refer la el, spun că este romanul pe care încă nu îl am în minte. O vagă idee totuși am – va fi un roman de dragoste și veselie.
Pe Mihaela Baran și cărțile ei le găsiți aici
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments