Cum nu prea mă omor după alergat, sală, aerobic și alte mișcări, m-am dus la cursul de gimnastică Bothmer cu gândul că o să mă cam plictisesc și că s-ar putea să plec la pauză. Doar că n-am simțit când au trecut 2 ore. Și nici că n-am avut pauză. Ca să practici Bothmer, nu trebuie să fii supra-elastic și nici în formă de pentatlon. Și nici să ai vreun talent aparte, pentru că aici ți-l descoperi. Și te distrezi foarte tare, pentru că Miruna te provoacă – la joacă! Surpriza a fost atât de mare, încât am rugat-o pe Miruna Tomescu, trainer în gimnastica Bothmer, să ne spună care e treaba cu această formă de mișcare și ce beneficii avem practicând-o…
Miruna Tomescu, trainer Gimnastica Bothmer
Miruna Tomescu este de 7 ani gimnast Bothmer, „în timpul liber” – director financiar într-o multinațională. Deși a început să o practice cu totul întâmplător (nimic nu e întâmplător pe lume), s-a îndrăgostit definitiv de GB, a studiat-o cu maeștri, iar acum o predă celor care vor să se dezvolte personal și să-și sporească sănătatea. Este absolventă a cursurilor de formare Bothmer Movement International, în colaborare cu Asociația Gimnastica Bothmer România, din 2015 certificată ca trainer. În prezent, urmează o specializare în domeniul terapeutic al gimnasticii Bothmer. Ea povestește ce lucruri minunate a aflat despre sine și ceilalți, cu ajutorul acestei gimnastici.
Ce este Bothmer și cum am aflat despre această formă de gimnastică?
Gimnastica Bothmer a fost creată de Fritz von Bothmer pentru prima școală Waldorf, la propunerea lui Rudolf Steiner, iar în prezent este folosită atât în domeniul pedagogic, cât și în diverse terapii, în domenii artistice și în formarea adulţilor. Fritz von Bothmer a studiat arhitectura corpului uman și procesele de mişcare caracteristice fiecărei categorii de vârstă. El a alcătuit o serie de exerciții simple, care, practicate în mod regulat, duc la schimbarea posturii cât și a felului în care ne mișcăm. Exercițiile inițiale au fost îmbunătățite în ultimii 30 de ani cu contribuția celor care le-au studiat.
Am aflat despre gimnastica Bothmer în 2008. Fiica mea era la gradiniță pe atunci și vorbeam cu mama unui coleg de-al ei despre cum putem recunoaște și proteja talentele copiilor noștri. Discuția a evoluat către propriile exemple, despre lucruri pe care obișnuiam să le învățăm cu ușurință, activități care ne aduceau bucurie și ne ieșeau bine, dar la care am renunțat pentru că am fost descurajate sau nu le-am exersat indeajuns. Ea mi-a povestit atunci despre talentul de luptător pe care și l-a descoperit după ce a exersat mișcările cu bastoane în formarea ca gimnast Bothmer. Am fost foarte curioasă sa aflu mai multe, îmi doream să încerc și eu. Dar șansa mea de a-mi descoperi un (nou) talent avea sa mai aștepte…
Gimnast și trainer Bothmer
Doi ani mai târziu, prietenul meu mi-a povestit despre o experiență pe care a avut-o într-un workshop Bothmer, într-un exercițiu cu un grup de oameni care înaintau spre el, descriind pe rând cu brațele planurile orizontal, vertical și sagital (median). Lunea următoare, eram cu el la workshop. Era un curs deschis de mișcare pentru adulți, cu elemente de Gimnastică Bothmer. De-atunci, în fiecare luni, am participat la cursul deschis aproape doi ani, apoi am continuat cu noul curs de formare. Nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că aș putea deveni trainer, deși formal pentru asta mă pregăteam. La finalul cursului, mi-am întrebat instructorii, mai în glumă mai în serios, dacă mă pot înscrie și la următorul…
Miruna, la sală, într-unul din exercițiile Bothmer
Darul meu era să predau
Cu mulți ani în urmă, ratasem admiterea la facultate din prima și acest eșec a fost șansa mea de a lucra un an ca învățătoare. A fost o experiență plină de bucurie, una dintre cele mai frumoase din viața mea, în care am primit și am dăruit foarte mult – atunci am simțit doar bucuria, fără să mi-o explic. Abia la cursul de GB, când am exersat aruncarea discului către un partener, am înțeles bucuria de a primi și a dărui.
Deși renunțasem demult la bucuria de a preda copiilor în favoarea unei cariere în finanțe, profesoratul m-a ajuns din urmă. Când fiica mea era în clasa a IV-a, învățătoarele ei mi-au spus că au ore de Educație Financiară ca materie opțională – și nu vreau să le țin copiilor o lecție? Am primit cu entuziasm, iar cursul a fost atât de bine primit încât am continuat întreg anul. În fiecare zi în care am fost la școală mi-am luat concediu, așa că tot anul acela a fost pentru mine ca o vacanță…
Așadar, la cursurile Bothmer am descoperit bucuria mișcării, dar mi-am redescoperit și talentul de a preda. Așa am ajuns trainer Bothmer și am descoperit cum mișcarea ne definește ca persoane.
In tabăra de formare în Gimnastică Bothmer la Forrest Row, un sat lângă Londra. Antrenamentele durează o săptămână, de dimineață până seara. Aici, cursanții sunt în sala de gimnastică a unei școli Waldorf – Michael Hall Steiner School. Unul dintre ei are un picior protezat, după cum se poate vedea în imagine.
Ce am descoperit despre oameni, ca trainer Bothmer
În fiecare exercițiu de GB există o relație între formă, ritm și forță. O persoană aplecată spre analiză și gândire va evidenția forma, una emoțională va accentua partea ritmică, iar cineva cu o voință puternică sau care desfașoară o muncă fizică, va practica exercițiul în forță. Mișcarea este un dialog permanent între interior și exterior și poți vedea în mișcare daca cineva păstrează un echilibru între cele două lumi sau este mai mult într-una dintre ele.
La săritura peste coardă, de exemplu, unul dintre cursanți a rămas pe loc, balansându-se în ritmul corzii, atât de absorbit de ritm încât nu putea să sară… L-am luat de mână și am sărit împreună. Alții se opresc după ce sar, iar coarda îi lovește din urmă. Dacă le arăți un punct în față, vor pastra ritmul, vor conștientiza că linia corzii nu este o limită, ci doar un prag spre următorul obiectiv. La exercițiul de trecere pe sub coardă, noii veniți se apleacă invariabil, deși coarda le trece cu mult deasupra capetelor.
Toată lumea se entuziasmează când anunț un joc, dar într-un grup sunt mereu cam aceleași persoane care se oferă ca voluntari pentru rolul principal. În timp ce aceștia fac deja un pas înainte sau freamătă în așteptarea momentului când întreb cine vrea să fie… vânătorul/uriașul/vrăjitorul/etc., alții fac un pas evident înapoi, iar alții rămân pe loc și întorc capul pentru a evita contactul vizual. Din acest fel de mișcări depistezi un eventual dezechilibru în planul frontal.
La trecerea pe sub coardă cu ochii închiși e și mai interesant: la început toți se strâmbă, strâng ochii și buzele. La fel când merg cu ochii închiși, ai impresia că văd un perete în față. Dacă în schimb cineva îi însoțește, punandu-le de pildă o palmă pe spate și ghidându-i prin sală, dupa o vreme observi că de relaxează și persoana cu ochii inchiși începe să zâmbească, granițele spatiului dispar și sala nu mai are margini, pare un spațiu infinit. Unii se simt atât de siguri pe ei încât pornesc înaintea celui care îi ghidează! Exercițiul cu ochii închiși este foarte util celor care rețin mișcarea în interior, punând accentul doar pe formă. Cu aceștia exersez în așa fel încât să capete lejeritate în mișcare, să perceapă mișcarea înaintea formei.
Ce am descoperit despre mine prin GB
În calitate de cursant, am avut doua experiențe pe care nu le voi uita niciodată. În primul an de formare, a trebuit sa îmi dau drumul pe spate de la 1,5 m înălțime, cu brațele ridicate, pe un pod format din brațele colegilor de curs. Atunci am descoperit că am mai mult curaj atunci când imi este foarte frică!
A doua experiență, cel puțin la fel de puternică, a fost bătutul djembelor (un fel de tobe vest africane, la care se bate cu mâinile goale). Pentru toată lumea, bătutul acesta părea floare la ureche. Pentru mine – o misiune imposibilă. Am ieșit din sală. De afară auzeam ritmurile tobelor africane și râsetele colegilor și mi-a părut rău să pierd toată distracția. Așa că am intrat înapoi și am început să bat la tobă, întâi mai încet, apoi mai tare și la final chiar suna bine; m-am distrat teribil, cred că dacă o țineam tot așa urma să și dansez!
O problemă de postură de care nu eram conștientă și care îmi dădea dureri de cap la propriu, înainte de a face GB, era aceea că țineam capul dat spre spate sau priveam prea sus (cum vrei sa o iei). Cu ajutorul „exercițiilor de țel” am reușit să înțeleg de pildă că, atunci când țintești cu brațul un punct în spațiu, linia care le unește are un unghi diferit de linia dintre privire și punctul respectiv. Exersand această diferență, am reușit să îmi aliniez și postura. Am descoperit de ce mi se spunea în liceu că merg cu nasul pe sus…
Practicând cu colegii exercițiul „Marele ritm”, încercam să mă acordez la ritmul grupului pe care îl percepeam din exterior. Ca trainer, eu sunt cea care inițiez mișcarea și, după o vreme, simt cum unul cate unul se conectează la această mișcare, transformând-o, până când toți au același ritm, creat de fapt din individualitățile noastre. Sentimentul pe care îl aveam ca elev, că sunt susținută din exterior, s-a schimbat acum în sentimentul că îi port pe ceilalți în mișcare. Ca trainer sunt mult mai relaxată în practicarea exercițiilor. Și asta pentru că am ieșit mai mult în exterior, către ceilalți; în formare, eram concentrată pe mine, să îmi perfecționez mișcările; acum obiectivul meu este de a-i ajuta pe ceilalți să descopere gimnastica Bothmer.
Puteţi face cunoştinţă cu Gimnastica Bothmer participând la un Curs Deschis, care se ține o dată pe săptămână, (lunea sau marțea) în Casa Rudolf Steiner din Bucureşti, Str. Vişinilor 17 (lângă Hala Traian). Pentru inscrieri și informații, email Miruna Tomescu: mahorusset@gmail.com
Mai multe informații despre această formă de mișcare, comparativ cu altele, de ce s-o practici, cum și unde, afli din Gimnastica Bothmer: mișcare și socializare
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments