„Moralul contează în lupta cu boala, chiar foarte mult. Și sunt ferm convinsă că un moral bun te ajută la vindecare”, spune Elena Manu, 44 de ani, diagnosticată cu cancer. Elena a primit de la Centrul Hospice o perucă, de care s-a bucurat foarte mult. „Bucuria transformă uneori chiar rezultatul analizelor”…
Elena a primit de la Centrul Hospice o perucă, pe care o poartă și cu care o vedeți aici. În dreapta, o carte pe raft, în biblioteca Centrului.
Elena Manu are 44 de ani și doi copii: un fiu de 25 de ani și o fiică de 22. Acum un an a fost diagnosticată cu carcinom intraductal in situ – cancer de sân. „În august, am simțit la sân ceva foarte mic, aproape insesizabil, care după 3 zile a dispărut”, își amintește Elena. Am plecat în concediu, când m-am întors, l-am simțit iar. De Sf Marie Mare mi-am făcut mamografie și mi-au spus încă de-atunci că e cancer, o formă foarte agresivă.” Iar analizele de laborator au confirmat diagnosticul. „La ce m-am gândit când am aflat? M-am gândit că de ce mi-a fost frică n-am scăpat.”
Elena fusese alături de cumnata ei care luptă de câțiva ani cu același diagnostic și era la curent cu toate fazele terapiei. Pe 22 septembrie i-a fost extirpat un sân și toții ganglionii – din fericire, niciunul nu fusese încă atins – și a început chimioterapia.
M-am întâlnit cu ea la Hospice Casa Speranței din București, în Camera de zi, Unitatea de Paturi. Făcuse 5 ședințe de chimio, mai avea 3. De ce la Hospice? „Înainte de chimioterapie nu mă gândeam că o să vin aici – eh, cât poate să fie de rău?… Dar după prima a fost foarte rău. Am avut dureri groaznice de cap și de oase, am vomat și zăcut o săptămână. Terapia chimio o fac în spital, apoi te trimit acasă, dar eu am venit aici. Știam de centru de la mătușa mea , care a avut limfoblastom și vine să se îngrijească aici. Diferența? O simt din prima zi: vin dimineața intru pe perfuzii cu antivomitive, pot să iau o gură de apă sau o linguriță de iaurt, am parte de îngrijire, atenție, e cu totul altceva decât chinul de-acasă. Dacă îmi revin după 5 zile plec acasă, nu vreau să țin locul ocupat degeaba.”
Starea de spirit e foarte importantă, modifică uneori chiar și rezultatul analizelor
O întreb cum a primit familia diagnosticul și cum o sprijină. „Pe cei de acasă tot eu i-am mobilizat și i-am ridicat eu sunt forța în casă!”, râde. O privesc – e o mână de om, palidă, în halat, cu capul înfășurat într-un turban sub care ghicesc lipsa părului. Mă întreb unde găsește atâta putere să lupte cu toate. „Soțul meu e mai panicos, trebuie să lupt foarte mult cu el să-i ridic moralul. I-am explicat că eu, chiar dacă azi plâng toată ziua, mâine mă ridic și o iau de la capăt. În prima zi când am aflat am căzut foarte tare psihic. A doua zi dimineață nu mai aveam nimic – m-am dus la spital și le-am cerut să mă opereze cât mai repede. M-au programat peste o lună dar le-am zis – știți ceva? eu nu stau o lună! – și m-au operat după o săptămână. După operație am început cu analize, rezultate la biopsii, a fost mai greu până am înțeles toți termenii. Am intrat pe internet să mă informez și m-am bulversat și mai tare.
Există la Fundeni o doamnă navigator – doamna Asanache, care face legătura între medic și pacient. Te ia și îți explică fiecare termen în parte. Oncologul care m-a operat mi-a spus că sunt bine și nu trebuie să mai fac chimioterapie. Dar ea m-a dus la 3 oncologi de la Fundeni care mi-au spus că trebuie să fac 8 ședințe. Doamna Asanache îți explică totul și înțelegi altfel boala și cu ce lupți. Contează foarte mult psihicul.”
De psihicul bolnavilor se îngrijesc tot cei de la Hospice. „În Centru e atâta bunătate cum nu mai găsești în ziua de azi. Toată lumea e cu zâmbetul pe buze, îți spune că o să fie bine, ne pupăm și ne îmbrățișăm, sunt la a patra internare aici și mă simt mai bine decât acasă. Moralul contează foarte mult în lupta cu boala și sunt ferm convinsă că ajută la vindecare.” Elena a primit de la Centru o perucă, de care s-a bucurat foarte mult.
„Bucuria transformă uneori chiar rezultatul analizelor”, îmi explică Tiberiu Căpudean, Corporate Relations Director Hospice, care m-a ajutat să aflu mai multe despre Centru și să o cunosc pe Elena.
În această experiență traumatizantă, Elena crede că există și un bine: „Medicii m-au întrebat cum de am simțit nodulul, atât de mic… Dumnezeu a vrut să-l găsesc înainte de a fi grav. Apoi am conștientizat că l-am descoperit de Sf Marie și m-am gândit că cineva acolo sus mă iubește și că vrea să lupt. Eu vreau să-mi văd copiii la casele lor și nepoții cum cresc – ăsta e cel mai mare vis al meu și știu că o să-i cresc pe toți, asta e lupta mea.
Vreau să-mi văd copiii la casele lor și nepoții cum cresc – ăsta e cel mai mare vis al meu și știu că o să-i cresc pe toți, asta e lupta mea
Acum văd fiecare lucru altfel. Cel mai mic gest mi se pare foarte important pentru mine. Înainte când vorbeam cu un prieten sau primeam o floare nu băgam în seamă, acum au altă valoare. Lucram la o Casă de modă, mă duc și acum să stau cu fetele, abia aștept să mă întorc la serviciu, au spus că mă așteaptă, îmi place foarte mult ce fac acolo. Sunt mai optimistă ca înainte iar familia mea s-a apropiat foarte mult. Eram și înainte, dar acum suntem cu toții mult mai apropiați.”
Îngrijirea din Hospice e gratuită și la ea are dreptul toată lumea, indiferent că înainte de boală a fost director sau șomer. Fondurile Hospice provin din proiecte internaționale, sponsorizări, evenimente de caritate, de la partenerii britanici și CNAS (în 2013 fondurile CAS au reprezentat 15% din costuri), consiliile locale și contribuabilii care direcționează 2% din impozitul pe profit – de ce să nu-l redirecționezi și tu? E un gest care nu te costă nimic, dar care contează mult pentru cei care mai au doar speranța. Fiecare bănuț dăruit e o investiție în propria speranță – nu știi când ai nevoie de ea… Mai multe despre Hospice și cum poți ajuta prin voluntariat sau donații afli aici.
Citește și:
Viața după cancer, două supraviețuitoare își spun povestea
Mulți pierd startul cu boala din cauza lipsei de comunicare
- Casa Dusita lansează Pelagos, noua senzație parfumată a verii - May 24, 2024
- Primark va deschide un magazin și la Cluj-Napoca - May 14, 2024
- Fără azil: capitolul neștiut din povestea Annei Frank - April 12, 2024
Comments