- Lorena la chiropractician: „Mai prinzi tu pe mumă-ta la tine!” - March 23, 2019
- Rață olandeză pe varză murată din valiza cu tricolor - April 25, 2018
- Poveste cu un cort și un cuc, într-o pădurice din Olanda - July 17, 2017
Am intrat în rândul lumii și al afacerilor cu haine second hand achiziționând o rochie galbenă contra sumei fabuloase de 7 euro. Iar doamna care mi-a vândut-o – o adevărată lady – părea chiar și mai mulțumită de afacere…
foto: Pexels
Ca mai toată lumea, sunt și eu înscrisă în tot felul de grupuri pe Facebook. Multe dintre ele de vânzare-cumpărare la mâna a doua – și nu e nicio rușine. Olandezilor nu le e jenă să cumpere lucruri second-hand. Așa poți să economisești bani pentru alte lucruri mai importante. De exemplu, pentru vacanțe în locuri exotice…
Și cum vă spuneam, sunt și eu în rând cu lumea. Dacă ați ști câte lucruri folosite se pot vinde și câți cumpără de tot felul! De exemplu, la un moment dat am văzut o perie de curățat vasul de WC. Și n-o să credeți, dar cineva chiar a cumpărat-o, cu 1 euro. Chiar m-am amuzat.
Acum câteva zile, văd o rochie de vară, galbenă cu dungi albe, foarte frumoasă. Aproape nouă. Întreb prețul – 7 euro – și o rezerv. Urma să mă văd cu doamna care o vindea, să facem schimbul. Ea – englezoaică. Fantastic cum vorbesc ăștia. Foarte elegant, de-abia pricep ce spun. Mai mult intuiesc, decât îi înțeleg. Amuzant e că mă înțeleg mai bine cu cei care vorbesc mai prost engleza, decât cu vorbitorii nativi. (Asta așa, ca o paranteză).
Și fiindcă astăzi a fost o zi minunată, după ce mi-am lăsat copilul la școală și am plimbat cățelul, m-am urcat pe bicicletă și am purces către adresa doamnei cu rochia. La englezoaică acasă, adică. Vreo 30 minute de pedalat dimineața – e tot ce îți poți dori mai mult într-o zi superbă în Amsterdam. Am descoperit niște locuri foarte frumoase. Olanda este chiar poate fi minunată. M-am orientat cu google maps. Că altfel mă rătăcesc. Mă pierd și cu GPS-ul în mână, darămite fără!
Ajung într-un cartier mai bogat, numai de case. Zona – foarte liniștită. Ai senzația stranie că au murit toți. Mă opresc cu bicla la numărul indicat de englezoaică. O casă, între altele două. Cu geamuri mari, prin care vezi de-afară prin bucătărie și living, în toată casa, până în curtea din spate. Înăuntru, o doamnă. Într-un capoțel scurt până la popou, deretica prin bucătărie.
Doamna cu ditamai căsoiul cu două etaje și bucătărie de inox nu a avut nicio jenă să vândă o rochie cu 7 euro.
Eu mă opresc în fața geamului și mă uit la ea. Nu îndrăznesc să-i fac cu mâna, pentru că nu-mi dau seama dacă e chiar proprietara casei. Sun la ușă. Nimic. Nici un răspuns, nici un gest din partea doamnei. Am crezut că e femeia la curățenie, nu englezoaica cu care vorbisem de rochie la telefon. În cele din urmă îi fac un semn cu mâna și ea îmi zâmbește. Lasă ce făcea, iese în prag și în engleza ei perfectă (normal) mă întreabă dacă am venit după rochie.
Am luat rochia galbenă și am plecat. Dar mă gândeam cum și oamenii cu bani mulți se bucură când primesc 7 euro. Doamna avea un ditamai căsoi cu două etaje, cu geamuri imense și bucătărie de inox. Și nu a avut nicio jenă să vândă o rochie cu 7 euro. Și să vedeți ce fericită era că a vândut rochia galbenă! Și să mă vedeți pe mine ce fericită sunt că am luat-o.
De aceeași autoare:
Comments