Pandemia: cum ne-a schimbat viaţa, definitiv

Poate că pandemia de covid-19 mai rămâne o vreme, se întoarce la toamnă, la primăvară sau dispare pentru totdeauna. Nu şi fără urmări. Pentru unii, acestea înseamnă pierderi grave, de persoane dragi, bani, slujbe sau afaceri. Alţii vor rămâne doar amintirea unei perioade dificile de viaţă. Şi câteva obişnuinţe nou intrate în cotidian, de la gesturi mărunte la schimbări importante, cu consecinţe pe termen lung. Poate că acum gătim mai mult, petrecem mai mult timp acasă, cu familia, grădinărim sau ne specializăm în teme şcolare sau în aplicaţii digitale. Mulţi spun că pandemia le-a schimbat viaţa, în multe feluri. Aici găsiţi doar 5…

pandemia de covid-19 - cum ne-a schimbat viaţa

foto: Pexels

1. Ne igienizăm mâinile, de 10 ori pe zi. Sau de o sută. Da, toată lumea se spală sau îşi dezinfectează mâinile după ce a mers la toaletă, chiar şi bărbaţii. Acum şi după ce deschid o uşă în spaţii publice sau s-au sprijinit de bară în tramvai. Unii (femei şi bărbaţi deopotrivă) se spălau şi înainte de pandemie şi o vor face şi de-acum înainte, doar că mai mult timp şi mai conştiincios. Cu apă şi săpun, alcool, dezinfectant sau şerveţele umede. Pe toate degeţelele şi unghiuţele şi între ele, timp de 20 de secunde. Poate doar 10 secunde, dar cu siguranţă mai frecvent decât înainte. Unii au rămas şi cu obiceiul de a spăla mai temeinic tot ce aduc de la piaţă sau de la supermarket. Poate cu apă caldă, poate cu săpun; sau cu şerveţele antibacteriene. Cert e că pierdem mai mult timp cu iginizarea, în general.

Compania americană Lemi Shine (soluţii de curăţare antibacteriene, dezinfectante, săpun lichid şi detergenţi) a raportat o creştere a vânzărilor de 350% doar în martie, cu o creştere spectaculoasă de 270% a vânzărilor numai pe Amazon, trend care se menţine. Stocurile de alcool medicinal şi substanţe dezinfectante au fost epuizate temporar peste tot în lume din pricina cererii uriaşe, dar şi-au revenit rapid, iar producătorii continuă să facă faţă cererii, crescând producţia. Este o industrie în plină ascensiune pentru următorii ani, indiferent de evoluţia covid-19.

2. Ne facem mai des cumpărăturile online. De toate, de la electronice şi electrocasnice (pe care poate că le comandam şi până acum online) la îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente, mobilă, articole sportive, farmaceutice sau de curăţenie. Cum majoritatea magazinelor au fost închise (cu excepţia celor alimentare), aprovizionarea s-a reorientat către vânzarea online. Acum toată lumea are glovo şi alte aplicaţii pe telefon, unde îşi poate comanda orice online, de la flori la mâncare gătită, alimente sau medicamente. Chiar şi cei mai puţin tineri şi-au extins aria de achiziţii online. Foarte mulţi dintre noi vom renunţa la shopping-ul fizic prin mall-uri în favoarea comenzilor online. După ce în perioada de izolare am fost nevoiţi să ne comandăm cumpărăturile acasă, mulţi dintre noi au rămas cu obiceiul. De ce aş mai căra sticlele de apă şi băcănia cu maşina sau pe scări, când pot să le primesc acasă?

Un studiu publicat în SUA pe 1000 de utilizatori UPS (United Parcel Service), arată că 9 din 10 participanţi obişnuiesc acum să folosească magazinele digitale, iar 64% au înlocuit tradiţionalul shopping săptămânal cu comandarea produselor online, 55% dintre ei de pe site-uri pe care nu le-au mai folosit înainte. Cei mai mulţi (61%) comandă alimente, 45% îmbrăcăminte, iar 34% vitamine şi suplimente.

Amazon a raportat pentru primele 3 luni ale anului o creştere excepţională în vânzări, de 33 milioane de dolari pe oră! În ultima lună, compania a făcut peste 100.000 de noi angajări. “Când totul va fi trecut (pandemia-n.r.) vom constata că aceasta a fost cea mai mare creştere din istoria Amazonului” – David Kahan, US CEO al brandului de pantofi Birkenstock.

3. Lucrăm mai mult de-acasă. Unora le place, altora nu. Indiferent de emoţiile care i-au încercat, oamenii au fost obligaţi să lucreze online. Să-şi încarce aplicaţii şi să le folosească cu succes. Companiile şi instituţiile au fost obligate să-şi optimizeze reţeaua, procedurile şi viteza de comunicare şi transmitere a datelor. Cei mai mulţi şi-au reluat mersul zinic la serviciu, dar acest precedent a deschis calea către lucrul de-acasă, care va fi folosit mult mai frecvent. În unele cazuri, precedentul poate deveni regula, aplicată o dată pe săptămână sau de două-trei.

4. Ne distrăm acasă. Vrem să ieşim, dar nu în spaţii închise, iar sălile de spectacol nu vor mai fi pline cum au fost odată. Cineva spunea că aşteaptă cu nerăbdare deschiderea cinematografelor, dar a fost o singură voce. Alte zece au spus că s-au abonat la Netflix şi altele 50 au mărturisit că nu vor mai merge la film în mall, când pot să vadă filmul pe canapeaua de-acasă. Şi chiar dacă ar vrea, nu vor mai avea unde, pentru că industria cinematografelor e în cădere liberă. La Hollywood, de unde ne vin majoritatea filmelor, compania Universal a detonat bomba, lansând pe internet premiera Trolls 2 (pentru copii), care a putut fi văzut pentru prima dată online, contra 20 de dolari vizionarea. Disney i-a urmat exemplul, cu cel mai nou succes „digital” – Onward. Cinematografele au avut dintotdeauna exclusivitate timp de 90 de zile înainte ca filmul să poată fi difuzat în altă parte. Era modalitatea prin care făceau bani. În 2011, Universal a încercat să difuzeze online filmul Tower Heist, odată cu lansarea în cinematografe. Cinemark (al doilea cel mai mare lanţ de cinema din SUA) a ameninţat că nu mai cumpără filmul dacă acesta apare în altă parte. În pandemia de coronavirus, cu toate cinematografele închise, producătorii de film au găsit pretextul ideal de a-şi lansa filmele online. Iar Universal a declarat că nu va mai acorda niciodată exclusivitate cinematografelor. Acestea se luptau deja să supravieţuiască în SUA, probabil că nici în Europa nu stau mai bine. Milioane de familii vor alege să vadă filmul de-acasă, iar pandemia de coronavirus este încputul sfârşitului cinematografelor. Experţii spun că, în 5 ani, acestea vor fi o amintire.

5. Ne distanţăm şi ne stresăm. Am lăsat-o la final, pentru că distanţarea e cea importantă schimbare, care induce un stres deocamdată incalculabil.

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu mă gândesc de două ori atunci când trebuie să ies în lume. Şi când spun “lume”, mă refer inclusiv la evenimente mondene, chiar dacă cu puţini participanţi; şi chiar la întâlniri în cerc restrâns, cu prietenii şi rudele. Am un sentiment straniu, de îndepărtare forţată de oamenii pe care îi ştiu de-o viaţă şi la care ţin mult. Imposibil să nu îţi treacă măcar o dată prin cap, în timp ce stai cu omul la o şuetă, la terasă – oare o fi bine sănătos? oare poate fi purtător de virus şi să nu ştie? stropeşte când vorbeşte? să-mi pun masca? să stau cu 1 metru mai departe?…

S-a sfârşit cu îmbrăţişările şi pupăturile de bucurie de revedere sau de rămas bun. Ele au devenit ceva interzis – nu de oficialităţi, ci de frică. Sunt foarte puţine persoane cu care ne mai putem îmbrăţişa fără griji. De restul ne ţinem departe, deşi am vrea să fim aproape. Îi înţeleg perfect pe aceia care nu vor să creadă în existenţa pandemiei şi care nu pot “duce” emoţional restricţiile ei.

Suntem fiinţe sociale şi avem nevoie de ceilalţi, de apropiere, de atingeri, de vorbit şi şoptit, de înţelegeri tacite, fără vorbe, de întâlniri faţă în faţă şi de comunicare neîngrădită. Îndepărtarea fizică şi frica pot modifica major comportamentul şi relaţiile dintre oameni, subconştient. Strânsul mâinii şi îmbrăţişarea sau atingerea pe spate sunt gesturi care ne apropie, de mii de ani. Fac parte din limbajul corporal care ne transmite siguranţă, încredere, empatie, un limbaj la care am renunţat forţat acum 5 luni. Schimbările se insinuează subtil, dar definitiv. După luni şi ani de distanţare, distanţarea va deveni norma.