Dacă vă uitați la seriale cu medici și visați cu ochii deschiși la o carieră medicală de succes în România, ascultați sfatul doctorului Marius Uscatu, chirurg specialist: Plecați în Occident, să învățați medicina adevărată! Ajuns în Franța, eu am șters cu buretele 6 ani de facultate, 2 ani de stagiu și 6 ani de rezidențiat în Romania, și am început medicina adevărată de la zero, la vârsta de 38 de ani…
Marius Uscatu are 48 de ani, este absolvent al Facultății de Medicină din Bucuresti, specialist ortoped. A lucrat 3 ani în spitalele din Haguenau (Alsacia) și Strasbourg, unde s-a supraspecializat în chirurgia antepiciorului. De 7 ani operează în România, în sistemul medical privat. Îl găsiți pe site-ul chirurgiapiciorului.ro și pe alte zeci de site-uri medicale, cu explicații detaliate și fotografii ilustrative despre geneza și tratamentul monturilor (hallux-valgus), pe paginile facebook (personală și cea a site-ului), unde răspunde cu răbdare tuturor (!) întrebărilor legate de acest domeniu. Comunicarea cu domnia sa este șocantă: îți răspunde imediat, la obiect, înainte de a intra în operație sau după ce iese și face exact ceea ce promite, cu o precizie de ceasornic, acuratețe și modestie. Exact medicul pe care ți l-ai dori la necaz…
24life.ro: De ce ați ales chirurgia?
MU: Atracția către chirurgie datează din copilărie. Mama a fost asistentă de Bloc Operator, practic mi-am petrecut copilăria în sălile de operații și printre cărțile de anatomie, chirurgie etc.
24life.ro: De ce această supraspecializare – chirurgia antepiciorului?
MU: Chirurgia ante-piciorului este un sub-domeniu al specialității de bază, Ortopedia-Traumatologia. Este „Cenușăreasa” ortopediei, considerată un sub-domeniu „marginal” de către ortopezi, care s-au orientat către domenii mai „productive” și bănoase, cum ar fi protezarea șoldului și a genunchiului, artroscopia genunchiului (majoritatea ortopezilor s-au specializat în aceste domenii, ceva mai bine organizate, mai facile și cu o „clientelă” infinit mai importantă decat orice alt sub-domeniu). În 2002, când pregăteam exameniul de finalizare a specializării, m-am confruntat cu o problemă teoretică insurmontabilă: geneza monturilor (hallux-valgus). Am căutat în toate tratatele și lucrările în limba română, fără succes, i-am întrebat pe toți profesorii de ortopedie, fără succes: nimeni din România nu era capabil să-mi explice ceva despre acest subiect. În 2004 am fost expulzat din spitalul de stat unde lucram (nu contează motivația, îmi este rușine să povestesc umilința prin care am trecut și motivația halucinantă a colegilor ortopezi care m-au dat afară din spital în 24 de ore). Șomer fiind, am avut oportunitatea unui stagiu de specialitate de 2 luni la Mainz/Germania, timp în care am citit toate revistele de ortopedie ale colegilor francezi. Am înțeles astfel diferența de nivel Franța-România și mai ales nivelul înalt la care ajunsese chirurgia ante-piciorului în Franța (de altfel, top mondial în domeniu). Pe scurt, am trimis vreo 200 scrisori si peste 3.500 email-uri la cei mai importanți chirurgi în domeniul ante-piciorului din Franța și am ajuns să fiu acceptat în cel mai reputat spital de ortopedie din Europa (CTO Strasbourg). De aici, a început „aventura” mea franceză. Este o chirurgie dificilă, în primul rând pentru că se află la început de drum, de zeci de ani total neglijată, dar și din cauza necunoașterii totale a mecanismului mersului. Este dificilă și datorită riscului enorm de eșec al corecției monturilor (5-10% eșec în Franța, 95-99% eșec în România). Satisfacția este cu atât mai mare, cu cât am reușit să propun, în premieră mondială, tehnici și strategii chirurgicale personale, din ce în ce mai recunoscute și acceptate.
24life.ro: Care a fost cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o în timpul stagiului din Franța? Ce părere au medicii francezi despre cei români?
Cu colegii din Franța
MU: Cea mai importantă lecție a fost încrederea: terminasem o specializare în Romania (6 ani), timp în care nu atinsesem vreodată bisturiul ca „mâna întâi”. Este o situație catastrofală pentru formarea unui chirurg, care trebuie încurajat încă din primul an de rezidențiat să opereze singur (ceea ce se întamplă în Franța pe scară largă). Ajuns în Franța (cu contract de muncă obținut dupa o sforțare incredibilă), mi s-a acordat deplină încredere din prima zi de muncă, când am operat un pacient francez (evident, cu deplin succes, dar cu stress-ul inimaginabil al primei operații din viață!).
Medicii români din generația mea, care au ajuns în Franța înainte de 2007 (anul intrării în UE), erau bine pregătiți teoretic (autodidacți, în condițiile unei școli de medicină catastrofale în România), însă cu zero pregătire practică, nici unul dintre noi nefiind vreodată lăsat să opereze pe perioada rezidențiatului. În Franța, nu ni s-a recunoscut statutul de specialiști, am lucrat pe posturi de rezidenți, dar „luați de la zero”, învățați, încurajați, tolerați, acceptați, chiar obligați să operăm, finalmente lucrurile au evoluat corect și 99% dintre colegii mei din Franța și-au găsit posturi rezonabile în spitale și clinici. Cei care au ajuns în Franța după 2007, au fost recunoscuți imediat ca specialiști și puși să opereze ca atare, fără să mai treacă prin perioada de pregătire obligatorie pe lângă chirurgii francezi. Pregătirea lor era (ca și a mea și a celorlalți) catastrofală din punct de vedere practic, iar mulți dintre ei nu s-au descurcat, fie au fost dați afară din spitale, fie au renunțat singuri și s-au întors in România, întrucât nu făceau față sistemului și nici nu mai aveau ocazia să învețe (așa cum avusesem eu).
Există un contingent de specialiști români buni în Franța, practic nu există spital din Franța fără medici români. „Omul sfințește locul”… Personal, la ora actuală, sunt mândru că în Franța pot prezenta inovații chirurgicale și sunt chiar mai cunoscut acolo decât aici, printre colegii ortopezi.
24life.ro: Ce avantaje are supraspecializarea?
MU: Ca medic, este singura modalitate de a te dedica unui mic domeniu, pe care-l vei stăpâni și „controla”. În Franța, ortopezii sunt dedicați unui singur sub-domeniu, iar în spitalul din Strasbourg (unde am lucrat 3 ani), fiecare se ocupă de un domeniu strict: umăr, genunchi, șold, picior, pumn, gleznă, mână, traumatologie etc. Nu acceptam pacienți dintr-un domeniu aparținând unui alt coleg, nu exista noțiunea de „concurență”, nu încercam să „recrutăm” pacientul altui coleg (obicei ultra-răspandit în România). Dedicați unui anume domeniu (supraspecializați), ajungeam să consultăm un număr imens de pacienți, absolut de neimaginat pentru colegii din România. Astfel am avut timpul și răbdarea de a studia zeci de mii de pagini, tratate și reviste, practic de a mă „conecta” la actualitatea mondială și la colegii din lume dedicați aceluiași domeniu. Eu încerc de 8 ani să impun noțiunea de supraspecializare, fără succes însă: colegii români nu lasă să le „scape” niciun pacient, cu nicio patologie, chiar dacă nu știu prea bine cum l-ar putea trata. Motivul e strict pecuniar: cum poți refuza un „client”? (eu refuz 90 % din pacienții care mi se adresează, pur și simplu pentru că nu știu sa-l tratez pentru probleme ale genunchiului, șoldului sau umărului!). Nu există obișnuința ca medicul să se gândească la interesul și dreptul pacientului de a fi tratat de cel mai bun specialist. Exemplul meu este ridiculizat de colegii ortopezi și numai 1-2% dintre ei îmi trimit pacienți, recunoscând atunci când sunt depășiți de complexitatea cazului.
24life.ro: Care e cea mai bună școală de chirurgie din Europa?
MU: Nu există această noțiune, dar exemplul francez este relevant. În Franța, tinerii medici sunt lăsați să opereze încă din primul an de rezidențiat, astfel încât la terminarea lui au o formare completă, fiind capabili de a practica orice intervenție chirurgicală, oricat de complexă. Din punctul de vedere strict al chirurgiei ante-piciorului, școala franceză este, de departe, cea mai performantă din lume: aici se descoperă, se inovează, se perfecționează, aici vin ortopezi din toată lumea să învețe tehnici chirurgicale.
24life.ro: Ce calități trebuie să aibă un chirurg, ca să fie un bun specialist?
MU: Să aibă o „memorie de elefant” (necesară oricărui medic), manualitate („două mâini drepte”), calități fizice (rezistență la efort și la stress), dar mai ales o perseverență ieșită din comun.
24life.ro: Ce trebuie sa aibă în plus un medic în România, ca să fie unul de succes?
MU: În România, un medic are 3 posibilități :
1. Să fie fiul/ginerele/finul/nepotul unui profesor din Sistem: termină o facultate te miri cum, evită cu strășnicie examenul de rezidențiat prin „echivalare” a statutului de cadru didactic sau cercetător (obținut printr-un așa-zis concurs, unde examinatorul este tocmai tata/socrul/nașul/unchiul). Obține mult râvnitul post în clinica universitară, unde este „asigurat” pentru tot restul vieții: primește burse, pacienți, ajunge încet-încet Profesor în locul celui care l-a propulsat, pentru că are privilegiul de a fi lăsat să opereze.
2. Nu are grade de rudenie cu vreunul din profesorii din sistem: își «sparge creierii» ani de zile pentru a trece exemenul de rezidențiat (eu am concurat cu alți 15 candidați/loc). Ajunge rezident, pierde 5-7 ani într-o clinică unde nu atinge în viața lui un pacient, ajunge specialist incompetent. Dintre aceștia, cei mai mulți se pierd în mediocritatea provinciei, de unde reapar uneori în cazurile nefericite de malpraxis-uri grave…
3. O parte, scârbiți de corupția gravă și de lipsa de perspective, mai curajoși, iau calea bejeniei în Occident, pentru a învăța medicina. Dintre aceștia, 99,9 % rămân acolo, restul de 0,1% revin în țară, ca mine, pionieri în câte un domeniu, supuși oprobriului zilnic și ironiei permanente a colegilor și autorităților (deh, nu am mâncat salam cu soia, am fost în Occident să învățăm – exact exprimarea unui înalt personaj din Ministerul Sănătății, la adresa mea!)
24life.ro: Vă luptați de cel puțin 10 ani cu sistemul – considerați că l-ați învins? Care a fost arma dvs secretă?
MU: Categoric am învins Sistemul, însă rezultatele se observă abia progresiv, cu fiecare coleg care-mi trimite pacienți, recunoscându-și limitele în acest domeniu, pe care eu îl practic în exclusivitate. Arma mea cea mai eficientă este soția mea, care mi-a sprijinit curajul și perseverența, în toți acești ani.
24life.ro: V-ați gândit și la o carieră didactică? Studenții chirurgi ar avea ce să învețe de la dvs…
MU: Nu am nici o șansă la o carieră didactică, deoarece aceasta este rezervată reprezentanților Sistemului, total impenetrabil pentru indivizi ca mine (mi s-a precizat acest aspect, „cu subiect și predicat”, de către profesorii ortopezi șefi ai clinicilor din București). În schimb, am început cariera didactică în Occident, ca lector invitat la cursuri internaționale în domeniu. De asemenea, pregătesc un curs internațional de chirurgie a ante-piciorului, care se va desfășura în București, la clinica unde operez, și care va fi deschis chirurgilor din toata lumea (am deja solicitări în acest sens).
24life.ro: Un sfat pentru tinerii români care vor să urmeze medicina?
MU: Sfatul meu este să plece cât mai repede în Occident, să învețe medicina adevarată. Ajuns în Franța, eu am șters cu buretele 6 ani de facultate, 2 ani de stagiu și 6 ani de rezidențiat în Romania și am început medicina adevărată de la zero, la vârsta de 38 de ani…
- 6 tehnici eficiente pentru a reduce stresul și a fi bine cu tine - December 5, 2024
- Piatra semiprețioasă norocoasă a lunii decembrie - December 3, 2024
- Misterele Bibliei și ale Noului Testament, în 3 documentare tv - November 28, 2024
Comments
22 Responses to “Plecați în Occident, să învățați medicina adevărată!”
E foarte bine când ești sigur pe tine și te bazezi pe cunoștințele acumulate .
Totuși, îmi face impresia că, vorbește ” cam de sus” domnul doctor.
Am o singură întrebare: dacă este așa bine pregătit și văzut și dispune de tot ce-i trebuie pentru a-și practica meseria la un înalt nivel, în Franța, de ce s-a întors acasă, între medici nespecializați, unde dotarea lasă de dorit, invidia se face simțită și n-are șanse de a ajunge cadru didactic?!?!
iată și răspunsul la întrebarea ta, Nadia, publicat pe http://www.hotnews.ro/stiri-de_profesie_medic_in_romania-15814329-sunt-privit-paria-ortopediei-marius-uscatu-chirurg-reintors-romania.htm, pe 16 ocotmbrie 2013: „Am fost singurul dintre medicii romani plecati in Franta din generatia mea care s-a intors. Toti colegii mei au ramas, cateva sute, si-au gasit acolo post de specialist. Eu am fost insa plecat singur, fara familie. Sotia si copilul ramasesera aici. Nu stiau franceza, nu le-a placut niciodata Franta si s-ar fi adaptat foarte greu. Sotia mea este o persoana foarte sociala, depinde foarte mult de relatiile cu prietenii, iar societatea occidentala are un stil mai individualist. A fost o reactie fireasca sa ma intorc pentru ca realmente plecasem numai ca sa invat. Colegii francezi mi-au spus ca daca intr-un an de zile nu incep sa operez, ma asteapta inapoi.”
Noi românii suferim de o suspiciune morbida. Daca un medic a plecat din România, de ce a placat? ii plac banii. Daca un doctor revine in Romania (deci poate banii nu ii plac asa mult) de ce a revenit? Sa perturbe sistemul actual cu ideile lui noi? Cine se crede?
In loc ca fim bucurosi ca un medic competent a ales sa trateze pacienti români, noi numai dam din gura aiurea. Un proverb spunea ca daca ceea ce ai de spus nu e mai frumos decat tacerea mai bine taci din gura.
Cand foarte multi fac rau si vine unul ca el si alearga cu binele dupa voi nu va convine va puneti tot felul de intrebari,ginditi rau despre el,ca e cu nasul pe sus,etc.Daca l-ati fi cunoscut ati fi ramas muta si nu ati mai fi comentat nimic.Omul asta a salvat mii de oameni ajutindu-i si trimitindu-i acolo unde trebuia.Eu una am vazut ce a facut acest medic .JOS PALARIA PENTRU DR.USCATU.
Miroase a reclamă articolul…interviul.
buna, Pepita! Ce anume „miroase a reclama”? Intrebarile?- De ce a ales chirurgia? De ce supraspecializare? Ce părere au medicii francezi despre cei români? Care e cea mai bună școală de chirurgie din Europa? Ce calitati trebuie sa aiba un chirurg roman? Cum e cu lupta cu Sistemul? De ce nu profeseaza intr-o cariera didactica? Un sfat pentru cei care vor să urmeze medicina în Ro? Cat despre raspunsuri… mie imi par mai degraba rebele si oneste 🙂 sanatate multa!
Nu miroase deloc a reclama, este purul adevar. Daca nu esti descendent de neam mare ori salteaua unui libinos e greu sa practici specialtatea aleasa intr-un spital universitar. Asta-i romanica. Iar noi pacientii fara bani privim la stele, operatiile se clasifica la fel: recomandarea cui o ai, plicul se da neaparat…… greu de spus cu spaga neimpozitata. In clinicile private nu ne permitem doctore Uscatu sa ajungem; in plic mai fentam si noi un pic baremul. Exista legea compensatiei unii dau f mult (pt viata), altii dau numai cat primesc imprumut la CAR.
Mai Pipita pripita,mama mea mai traieste doar pentru ca un medic a stiut ce are ,in timp ce multi altii bateau cimpii,a trimis-o la medicul specialist X si numai acel medic X ,nu altul a putut sa o ajute.
Traiesc in Germania si am tangenta cu domeniul medical, traduc pentru familiile care vin din Ro cu grave probleme de sanatate pentru care medicina actuala din Ro nu are o solutie, tocami, fie din lipsa de specialisti, fie din lipsa de aparate, fie din ignoranta totala! Am cunoscut medici romani foarte bine pregatiti care, ca in cazul d-lui doctor, au luat-o de la zero aici ca sa invete o specializare, asta inseamna program de la 7-21 sau si mai traziu, sarbatori muncite, la sf.de saptamana, din cand in cand, garda. Nu familie, nu petreceri, nu iesit macar la iarba verde. Spun asta pentru ca avem un prieten care se pregateste din 2010 sa devina specialist, plus ca-si mai pregateste si un doctorat. Nu consider deloc ca ar fi vorba in articol de vorbit de sus sau ca ar fi vorba de vreo reclama. Si daca ar fi asa, cred ca persoana in cauza are tot dreptul, cine are aceasta capacitate, sa plece, sa se desprinda de un sistem nociv si renunta practic la el insusi, sacrificand familie, prieteni, tot, are tot dreptul, zic eu, dupa aceea sa ceara cu aceeasi masura, are dreptul sa fie exigent, sa impuna reguli si oranduiala, in locul unde este. Mi se pare si echitabil sa se intample asta, sa dai din ceea ce altii te-au invatat. Nu o face din orgoliu, ci din respect pentru munca imensa pe care a prestat-o pentru a ajunge la acest nivel si din respect pentru pacient. Stiu ca nu toti medicii din vest sunt performeri, asa cum nu toti medicii din Ro sunt mediocrii, cunoscut din ambele tabere cativa chirurgi extrem de buni si consider ca ei sunt o specie aparte in tagma medicilor si ar trebui sprijiniti si incurajati mai mult. Chiar, mertia sa-si faca reclama!!!! Bine ca am auzit de d-voastra, d-le Marius Uscatu!
Trista realitate…. sunt de acord cu sfatul d-lui, am procedat la fel, am plecat, si constat acelasi lucru, cu tristete…luati kaplan course, cumparati licenta, si predati in facultatile romanesti nimic in plus, fara “nervul criminal al lui Grassi” cand nu exista intelegerea si integrarea sistemelor, lasati orgoliul si traditiile la o parte, si faceti alegerea pentru binele pacientilor nu comfortul si umflarea egoului propriu.
Articolul miroase bine a reclama. Este genul de reclama care se practica in favoarea sistemului privat medical: ,, ce fac eu nu face nimeni, toti dr de la stat sunt … vai mama lor”. Ipocrizie… Nu uita ca toata tara asta e tratata de medicii pe care ii blamezi si nu de medici ,,exceptionali ” reveniti din alte….. Sa ajungi specialist si sa nu fii mana 1 in operatie nu mi-a fost dat sa vad niciodata la un rezident pe ramura chirurgicala, poate sa fii prea ….lipsit de orice calitati. Supraspecializarea in orice orice subramura a unei specializari este tendinta de reforma si organizare in occident insa aici mai are de asteptat 20-30de ani pentru ca ar trebuie cel putin dublat nr de medici. Nu blama frate medicii care fac orice operatie pentru ca nu e usor si sistemul ii obliga, altfel nu ar avea cine sa ii trateze.
Din experienta mea cine e medic bun in Romania poate face fata in orice tara europeana dupa o minima adaptare la sistemul lor. Am vazut si destui plecati care s-au intors numai cu … fumuri.
Iar ramura ortopedica e renumita pentru ,,marele volum de
informatie medicala asimilata” . Niste ortopezi din Italia foarte simpatici imi spuneau ca specialitatea lor este mai legata de arta si tamplarie decat de medicina. Mai exista pe internet o anecdota scoasa tot de occidentali cu un medic ortoped si unul anestezist ( vezi youtube orthopedia vs anesthesia) cu mult umor dar si substraturi reale.
Asa ca …. mai multa modestie nu strica, ba mai mult este obligatorie la un medic bun; lauda de sine si denigrarea celorlalti miroase a ……. ce vrei tu.
Sunt un medic are nu se incadreaza in niciuna din cele trei categorii, care a muncit mult si care a avut si putin noroc.
Stimate coleg,
Regulile elementare de politete, specifice dialogului civilizat, presupun asumarea opiniei si nu ascunderea in anonimat.
Astept un dialog civilizat, dar numai dupa ce va recomandati.
Cat priveste situatia rezidentilor romani, care nu practica o operatie pana la sfarsitul specializarii, va pot pune in legatura cu sute, chiar mii de colegi aflati in aceasta situatie (de fapt, cei care opereaza in timpul rezidentiatului sunt doar 1-2%, cel mai adesea fiul, ginerele sau nepotul sefului de clinica).
Cu stima,
Marius Uscatu
Chirurg ante-picior
Tu sigur esti pila cuiva. Auzi tu, rezident in Romania mana 1.
Norocosule!!!! Adevarat este ca mai e categoria celor care au dat gramezi de bani pentru ex. de rezidentiat (cel putin pina in 1996 – din cunostintele mele) si apoi alte gramezi pe un post la stat!!!! Norocosule…Eu nu am putut sa ma angajez la stat 10 ani (pina sa intram in Europa, prin 2007 parca) si apoi, sincer nici nu m-a mai interesat. Ar fi culmea dupa o astfel de investitie, acel cineva (investitorul) sa nu vada succesul si calitatile muncii la stat!!!! si sa sustina orbeste un sistem PROST si INEFICIENT.
Nu miroase a nimica a zis omul adevarul!!Asa e in Franta si in Spania..unde am lucrat eu si sotia..iar avand multi colegi plecati in germania belgia suedia norvegia pot sa-ti confirm ca e la fel!!!Toata lumea se specializeaza intr-un domeniu!!!in radiologie pot sa-ti spun unu merge pe mamo(eco.ct.rmn punctii)altu doar pe pediatrie altu doar pe uro…etc etc….si da sunt medici care nu au luat in ro rezidentiatul si lucreaza!!Vor fi si sefi de sectii..sunt deja sefi de catedra predau la facultate…etc etc,Parca nu ati sti!Ar fi multe de spus!!Succes tuturor!!
ce destept esti, adica cum sa operezi cand esti stagiar, ce noi sintem cobaii tai ???
Cum sa invete un doctor sa opereze, daca nu practicand – efectiv – si pe oameni vii? Imi amintesc de un interviu al altui medic care a subliniat acelasi lucru (l-am vazut la Profesionistii demult; trebuie sa fie pe site-ul dneaei): ce specialist devii daca nu pui mana pe bisturiu, cu responsabilitate, in rezidentiat. Reclama, nereclama, are dreptate!
Nu gasesc alte cuvinte decat acestea: MINTITI CU NERUSINARE!!!Chirurgia antepiciorului se face in spitale de stat CU SUCCES si nu de acum! Publicitatea spitalelor particulare o inteleg perfect, ce nu pricep este de ce nu se mentioneaza si faptul ca majoritatea medicilor cu adevarat foarte buni sunt de fapt veniti cu contracte de colaborare la spitalele private din spitalele de stat!Asa ca domnule”mare doctor”, cu parere de rau va spun: Sa va fie rusine pentru minciuni!Pacat!
Nu stiu la ce “minciuna” va referiti. Eu nu vin dintr-un spital se stat. Dupa supra-specializarea din Franta am intrat direct in sistemul privat..
Ganduri bune Marius,
am fost colegi de serie si stiu ca ai fost un student serios. Necazurile pe care le-ai descris referitor la anii de studentie si rezidentiat le pot confirma (la fel ca si alti medici). Asa cum pot confirma nepotismul din sistem (am dat vestitul rezidentiat in 1996 !!) Este de admirat lupta ta si iti doresc multa putere in continuare. Ganduri bune, Eduard Buhut
Posibilitatea numarul 2 este o generalizare care nu isi are locul. Exista si medici-colegi de-ai dumneavoastra- competenti care nu sunt pila nimanui. Extremele, din punctul meu de vedere, duc la pierderea credibilitatii. Nu spun ca nu se intampla si ce povestiti dumneavoastra, nu pun la indoiala faptul ca facultatatile de medicina si rezidentiatul din Romania au mari probleme, dar nici dumneavoastra nu cred ca aveti dreptate cand generalizati si spuneti ca toti cei care raman sa faca rezidentiatul in tara si nu au pile,vor fi automat niste incompetenti. E urat sa vorbiti asa despre toti colegii dumneavoastra, parerea mea.
Eu nu mi-am vorbit de rau colegii: va rog sa reluati lectura interviului. Am prezentat, in schimb, propriul parcurs profesional, fara sa ascund nivelul catastrofal al medicinei romanesti actuale. Toti colegii cu care am discutat au trecut prin experiente similare: pe parcursul rezidentiatului li s-a interzis sa atinga pacientii, sa-i trateze, sa-i opereze. Nu au avut nici macar o data ocazia sa plece la un congres (asa cum pleaca sefii lor, sponsorizati de firmele “pharma”).