Frică sănătoasă ori patologică? Instinct de supravieţuire ori rebeliune neadecvată momentului? Psihoterapeutul Cristiana Leviţchi ne spune de ce oamenii reacţionează la fel şi totuşi atât de diferit în situaţiile nou create de pandemie; cum să ne adaptăm mai rapid şi mai bine noilor reguli şi să ne „maturizăm” mai repede.
România tocmai a trecut de pragul critic de 2000 de îmbolnăviri de coronavirus pe zi. De ieri două colegii renumite din București au trecut la „scenariul roșu” de funcționare, după ce au fost depistate mai multe cazuri de coronavirus în rândul elevilor. Mai multe mame mărturiseau zilele trecute pe facebook că trăiesc un carusel de emoţii negative în vreme ce copiii lor fac febră sau guturai şi trec pe rând prin mai multe teste de depistare a bolii. Trăim vremuri dificile fizic şi psihic, pentru unii chiar mai grele decât pentru ceilalţi. Psihologul Cristiana Leviţchi ne dă câteva repere pe drumul cunoaşterii de sine şi ne ajută să ne găsim mai repede echilibrul.
Frica, o emoţie vitală pentru supravieţuire
Este nevoie sa înţelegem de la început că emoţia denumită frică este vitală pentru supravieţuire. Pe lângă această emoţie vitală mai există şi altele, la fel de vitale: bucurie, tristeţe, furie. Fără aceste emoţii primare nu supravieţuim ca specie. În situaţii în care viaţa ne este pusă în pericol, reacţia instinctuală este adecvată. Instinctul de supravieţuire ne spune că este necesar sa fim prudenţi ca să rămânem în viaţă. În caz de pandemie ne gândim întâi la sănătatea fizică şi apoi la sănatătea psihologică. Este logic în acest fel.
Însă este nevoie să şi diferenţiem frica sănatoasă de frica patologică sau panică şi altele din spectrul tulburărilor anxioase. Sigur că panica nu ne ajută la nimic. Pe de altă parte, riscul e bun, dar cu măsură. Un şofer care goneşte cu autostradă cu 200 la ora nu este curajos, ci este iresponsabil. Fiecare situaţie e judecată în funcţie de context iar adaptarea la o situaţie particulară este semn de inteligenţă. În cazul nostru, dacă avem o problemă de sănatate publică, e bine să ne comportăm adaptat la situaţia prezentă, adică să ne protejăm sănătatea.
Stilul comod de viaţă ne-a scăzut toleranţa la frustrare
Sunt două aspecte legate de reacţia noastră la situaţiile nou create de pandemie. Situaţia prezentă este “altfel”. În situaţii “altfel”, comportamentul trebuie adecvat la realitatea actuală.
Societatea occidentală actuală s-a obişnuit cu un anumit stil de viaţă. A scăzut toleranţa la fustrare. Generaţiile trecute au avut o prea mare toleranţă la frustrare. Generaţiile actuale au în genere o toleranţă la frustrare mult mai mică. Traiul de azi în multe zone ale lumii este mult mai comod şi confortabil decât pe vremuri. Mulţi dintre noi avem lumină, încălzire centralizată, libertate de mişcare şi considerăm că totul ni se cuvine. Nu tolerăm constrângeri situaţionale care vizează binele sănătăţii publice, cum se întâmplă în pandemie. Societatea actuală generează însă şi un grad de infantilizare.
Pe de o parte, există un stres al zilei de mâine (instabilitate economică) şi un imprevizibil care nu exista în epoca ceauşistă, pe de altă parte societatea de consum creează dorinţe, care musai trebuie satisfacute, “acum”! – o reacţie care ne duce cu gândul la infantilism. De exemplu, copilul de la naştere până în jur de 3 ani crede că toată lumea e a lui. Nu are limite interne construite. Adultul părinte trebuie să îi pună treptat limite, adică să îl frustreze într-un mod sănătos şi echilibrat, astfel încât copilul să se adapteze la realitatea prezentă. Astfel învăţăm din primii ani că soarele nu se învârte în jurul nostru.
Unii cred însă şi la vârsta adultă că soarele se învârte în jurul lor. De aici apar rebeliunile neadecvate. Există şi rebeliuni justificate, bune, cum sunt cele împotriva abuzurilor, regimurilor totalitare, autocraţiei. Rebeliunile neadecvate sunt acelea în care o persoană consideră ca e dreptul ei să facă ce vrea indiferent de context (şi indiferent de faptul că acel comportament poate leza o altă persoană).
În constitutie există dreptul la libertate, însă şi dreptul la sănătate şi viaţă. Ne înţelegem libertatea asumat, responsabil? Libertatea fără limite înseamnă anarhie.
3 probleme sociale actuale care agravează situaţia creată de pandemie şi împiedică gestionarea ei cu succes:
- Mediul online şi reţelele de socializare au “liberalizat” comunicarea şi modul de exprimare, astfel încât orice opinie se ridică la rang de adevăr absolut. Fiecare poate să spună ce îi trece prin cap fără conţinere şi adecvare, fără ca neaparat să stăpânească domeniul despre care vorbeşte
- Gradul de maturizare generală a scăzut şi „uităm” că maturizarea se face mereu cu frustrare, nu cu plăcere
- Instinctul de supravieţuire, atitudinea civică, logică, gândirea ştiinţifică şi bunul simţ social au fost înlocuite de rebeliune neadecvată şi libertate greşit înţeleasă
Pandemia trăită ca doliu şi la ce e bună maturitatea, indiferent de vârstă
Mulţi dintre filosofi şi psihoterapeuţi sunt în consens când spun că maturitatea înseamna a tolera incontrolabilul. Incontrolabilul pandemiei ne-a forţat la schimbare. Orice schimbare presupune o pierdere, deci se trăieşte ca un doliu. Capacitatea de a trăi doliul, de a trece cu bine sau cu dificultate prin toate etapele lui, diferă de la om la om. Unii nu trec prin toate fazele într-un mod sănătos. Rămân blocaţi în negare sau revoltă. Nu ajung la acceptarea situaţiei. Iar până nu acceptă, nu pot schimba, nu se pot echilibra.
Pandemia poate accentua ceea ce se află deja în noi înşine (fie o stare depresivă, anxioasă, fie comportamente antisociale etc). Se pot vedea reacţii extreme: ori panică, ori extremă sfidare. Ori – când sfidezi nu eşti liber, ci doar anarhic. Democraţia înseamnă drepturi si responsabilitati, nu sfidare sau anarhie. S-a vorbit foarte mult despre nevoia de “socializare” firească a omului. Suntem fiinţe sociale, însă ar fi de dorit să fim şi adaptabile şi introspective.
Introvertiţii sunt mai puţin frustraţi de situaţie decât extravertiţii
Modul cum reacţionăm la noua situaţie aduce exprimă modul nostru personal de a tolera o schimbare şi unele aspecte ce ţin de extraversie şi introversie.
În mare parte, cred ca un introvert nu s-a simţit atât de frustrat în situaţia nouă ca un extravert tipic. Pe de altă parte, câteodata ceea ce numim a fi „socializare” nu duce neapărat la o îmbogăţire de sine (culturală, emoţională) . Mai curând obisnuinţele societăţii occidentale au adus în fiecare dintre noi o superficializare a relaţionării. Cuvintele tihnă, reculegere, a sta cu sine nu le mai regăsim în vocabularul curent. Restricţiile din pandemie a adus la suprafaţă aceasta incapacitate a unora dintre noi de a înlocui obiceiul socializării zilnice cu alte obişnuinţe, de introspecţie şi de a sta cu sine; incapacitatea de a ne schimba stilul de viaţă. Deprinderea de a ne crea un spaţiu psihic pentru noi înşine nu pare a mai exista decât la puţini dintre noi – cei care suntem obisnuţi cu demersul de aplecare spre reverie, spre cunoaştere de sine.
Această deprindere pare că a pierit pentru unii odată cu apariţia tehnologiei. Tehnologia ne ajută – e prima dată în istorie când putem munci învăţa şi socializa fără să fim aproape fizic unii de alţii. Dar tehnologia folosită inadecvat poate fi şi un duşman al umanităţii. De noi depinde să folosim doar partea bună a tehnologiei. Provocarea de a lucra exclusiv online pare să fie mai mare pentru adulţi, fie ei profesori sau părinţi, decât pentru mulţi copii. Dar şcoala online este o oportunitate, chiar dacă acum ne e greu să ne obişnuim cu ea. Tehnologia poate fi folosită eficient, practic şi echilibrat. Păstrând cititul, de exemplu, o îndeletnicire care în pandemie poate fi salvatoare. Pentru asta avem nevoie de un spaţiu fizic şi altul psihic care să ne ajute să intrăm în povestea citită. Pe lângă citit, orice formă de artă ajută la detensionare, o îndeletnicire artistică sau consumul de artă. Poţi asculta muzică şi în casă. Poţi picta sau învăţa să cânţi la un instrument; dar şi urmări filme diverse, dansa sau practica exerciţii fizice. Şi să nu uităm comunicarea cu ceilalţi, care nu doar că nu a dispărut, dar s-a diversificat – putem comunica audio şi video, în orice moment, cu una sau mai multe persoane, simultan!
Adaptarea, cheia succesului în situaţii critice
Avem nevoie să ne obişnuim cu regulile noi sociale, de muncă şi de şcoală. Evident că nimeni nu garantează că nu ne vom îmbolnăvi. Virusul este încă în mare parte o necunoscută pentru specialişti, astfel încât e nevoie de prudenţă. Nimeni nu poate controla tot (nici guvernul, nici medicul). De aceea este nevoie ca fiecare dintre noi să facă tot ce ţine de sine ca să ne fie bine tuturor. Părinţii care îşi duc copiii la şcoală trebuie să le explice copiilor (împreună cu profesorii) regulile noi din afara casei, în clasă, în curtea şcolii. Înainte de educaţie este nevoie să ne îngrijim de sănătate. Depinde de noi să facem ca pandemia să lucreze în sprijinul nostru: să devenim mai tehnici şi mai profesionişti, să conlucrăm mai mult, să ne însuşim mai uşor deprinderi de igienă elementară, să învăţăm spiritul civic.
CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI Dezvoltare personală psihologică, formator Asociaţia Expertpsy
Web – www.sensart.ro
Facebook: www.facebook.com/sensart.ro
Blog: cristianaalexandralevitchi.wordpress.com
Articole www.cafegradiva.ro/search?q=cristiana+alexandra+levitchi;24life.ro/?s=cristiana+alexandra+levitchi
Cărţi de autor: www.sensart.ro/despre-iluzii-mituri-amagiri.html
Abonare newsletter – http://eepurl.com/dgXBNT
De acelaşi autor: Sursa bolilor se află în istoria emoţională a familiei
- Magia cristalelor naturale în Anul Șarpelui de lemn - January 23, 2025
- Psoriazisul se agravează iarna? Cauze și remedii - January 23, 2025
- Colorare profesională a părului la prețuri avantajoase, tot anul - January 22, 2025
Comments