Psiholog în România

Psihologul Gabriela Manolescu, despre o profesie în trend: de ce calificări ai nevoie, cum ajungi un bun psihoterapeut sau recunoști unul, ce poți face ca psiholog în România.

Psiholog Gabriela Manolescu

Gabriela Manolescu este absolventă a Facultății de Psihologie a Universității Titu Maiorescu, psiholog clinician atestat de Colegiul Psihologilor din România, în curs de formare ca psihoterapeut cognitiv-comportamental în cadrul Asociației de Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală (AHPCC) . Mai are o formare complementară în terapia sistemică (cuplu, copil, familie) și este co-terapeut alături de colegul ei psihoterapeutul Lucian Negoiță în cadrul grupurilor de dezvoltare personală pentru viitorii psihologi, dar și pentru cei interesați de evoluția lor personală. Organizează workshop-uri și ateliere pe diverse teme pentru oamenii preocupați de un stil emoțional sănătos, pentru părinți, copii, adolescenți. E pasionată de domeniul neuropsihologiei. A lansat recent un proiect „drag sufletului” ei – atelierele de psihologia nutriției, unde încearcă să descopere ce se află dincolo de ceea ce punem în farfurie: emoții și stiluri de hrănire, cum să învățăm să fim conștienți de modul în care ne alimentăm. Mai multe despre evenimentele pe care le organizează puteți afla pe site-ul Emotion Center | Centru de Psihoterapie si Dezvoltare Personala

DE CE PSIHOLOG? PERSPECTIVE

Persoanele care doresc să practice meseria de psiholog o fac din diverse motive. Unii lucrează în Resurse Umane și consideră această calificare ca pe un pas înainte în evoluția lor profesională, alții încep facultatea pentru că vor să îi ajute pe ceilalți, alții își doresc să se ajute pe ei înșiși și pe cei apropiați lor. Aria motivației este destul de largă, iar perspectivele par a fi din cele mai bune.

Din păcate, absolvirea unei facultăți nu îți asigură experiența necesară pentru a putea lucra ca psihoterapeut. Îți asigură o bună parte teoretică, necesară, dar nu suficientă. Pe lângă anii de facultate e nevoie de încă mulți alții pentru formare/ master și de multă experiență pe care ți-o poti face și prin programele de voluntariat.

În primii ani , principala satisfacție nu e decât cea personală, aceea că faci un lucru care îți place. În ce privește cea financiară, ar fi bine sa nu o iei în calcul în primii ani de la absolvirea facultății .

UN MOTIV PERSONAL

Atunci când m-am hotărât să urmez Facultatea de Psihologie, nu mă gândeam că voi profesa vreodată. Citeam foarte mult din domeniu, îmi plăcea ceea ce descopeream la mine și la ceilalți, încercam să îi înțeleg pe cei apropiați mie: cei doi copii ai mei, soțul meu, pe care îmi doream să îi înțeleg, să știu cum să fac față transformărilor prin care treceau sau urmau sa treacă, să aflu mai multe despre relațiile de cuplu și cele sociale. Voiam să mă înțeleg pe mine însămi.

Nu voiam atunci să fac din această specializare o profesie. Eu sunt și absolventă de ASE Relații Internaționale, aveam deja o meserie. Dar treptat domeniul m-a acaparat și la un moment dat mi-am spus: „De ce nu? Îmi place, hai să încerc!”. Și am pornit la drum.

PSIHOLOG SAU PSIHOTERAPEUT? CUM RECUNOȘTI UNUL BUN?

Un psihoterapeut are în plus, față de un psiholog, niște instrumente, tehnici cu ajutorul cărora poate facilita procesul terapeutic. Urmează un program de formare sau un master care îi aduce mai multa informație profesională. Are zeci de ore de dezvoltare personală care îl ajută să știe cum să facă față oricărei situații specifice. Un psihoterapeut bun nu se cunoaște după numarul diplomelor de pe pereți, ci după cum îl simte clientul. Îți dai seama că ai în față psihoterapeutul potrivit dacă acesta rezonează cu tine, te face să te simți ascultat, știe când să pună o întrebare și când să tacă, te poate conduce către schimbare. Psihoterapeutul bun este cel la care te întorci după terapie să-i spui „Îți mulțumesc că mi-ai fost alături!”

PSIHOLOG SAU PSIHIATRU?

Unul e absolvent de Psihologie, celălalt – de Medicină. Există și medici psihiatri care au absolvit și o facultate de psihologie, fiind și psihoterapeuți. Psihiatrul este este cel care poate pune un diagnostic de tulburare psihică și recomanda medicația specifică patologiei diagnosticate, inclusiv supravegherea sau internarea într-o clinică de specialitate.

Psihologul clinician este specialistul la care poți apela atunci când vrei să afli mai multe detalii despre tine, tipul tău de personalitate, comportamentul specific în anumite contexte, despre relaţiile cu cei din jur și stările tale emoţionale, la un moment dat. Psihologul clinician îţi oferă un profil al personalităţii tale şi nu are aceleaşi competenţe cu medicul psihiatru.

Colaborarea dintre psihiatru si psiholog sau psihoterapeut este benefică, de multe ori. Psihiatrul poate recomanda și susținerea psihoterapeutică, dacă o consideră un plus în evoluția stării de bine a pacientului. De asemenea, psihologul poate face o recomandare către consultul unui psihiatru, atunci cand consideră oportun.

„DOAR NU SUNT NEBUN?!”

În România, abordarea psihoterapeutică a omului obișnuit ține încă de cunoscuta sintagmă „Ce nevoie am eu să merg la psiholog? Doar nu sunt nebun(ă)!”… Cei mai mulți nu văd dincolo de „nebunie”, nu dețin informațiile necesare legate de procesul terapeutic și nu au simțit pe pielea lor ce se întâmplă într-o terapie. Pe de altă parte, observ o mare deschidere (din fericire!) către zona de parenting – părinții sunt tot mai preocupați de rolul lor. Nevoia de cunoaștere și autocunoaștere există și în rândul adolescenților, însă aici intervine mai frecvent inabilitatea lor de a se deschide emoțional .

Lucrurile încep să se miște, chiar dacă deocamdată cu pași mici. Cei care au trecut printr-o terapie, care au primit suport emoțional într-o anumită perioadă a vieții lor, care s-au confruntat și au reușit să depășească situații dificile din viața lor, încep să conștientizeze necesitatea și eficiența unui „antrenor” în acele momente. Ei sunt și cei care pot recomanda un anume terapeut.

PENTRU CEI CARE VOR SĂ URMEZE PSIHOLOGIA

Porniți la drum înarmați cu… multă răbdare! Nu vreau să sperii pe nimeni, însă e nevoie de ani de studiu, ca să poți profesa în domeniu: facultatea, o specializare printr-un program de formare sau de master, participări la conferințe, congrese, workshop-uri și contactul permanent cu ceea ce este nou în domeniu, de muncă pro-bono, dar mai ales de multă pasiune. E una dintre meseriile pe care la faci mai întâi din pasiune și apoi pentru beneficiile care vin, încet-încet, în timp. Pentru că, în relația terapeut-client, lipsa pasiunii pentru profesie se simte întotdeauna.

Foto: arhiva Gabrielei Manolescu