Insula Santorini, mai spectaculoasă decât crezi. De ce și când s-o vizitezi

Am evitat multă vreme să vizitez Santorini, care mi se părea scumpă, aglomerată, supraevaluată turistic, invadată de asiatici și ruși care vin pe insulă să-și expună potența financiară iubitelor, partenerilor de afaceri sau prietenilor de instagram. În plină pandemie, Santorini are însă alte calități de neegalat: e foarte aproape de București (la o oră și 45 de minute de zbor) are foarte puține cazuri de bolnavi covid și formalități de intrare decente (inclusiv test antigen pentru nevaccinați). Iar în extrasezon e și mai atrăgătoare, pentru că puhoiul de turiști se diminuează considerabil, iar vremea e încă superbă, poți să faci plajă și baie în mare din mai până în octombrie târziu.

Santorini, Fira (Thira) octombrie 2021

Fira (Thira) foto: ©MDR

Asta credeam înainte să iau biletele. După ce am ajuns pe insulă, surpriza a fost și mai minunată. Știam că e frumoasă, dar nu bănuiam cât de frumoasă este… Abia după ce am făcut primul pas pe faleza din Fira (Thira) am înțeles de ce Santorini e destinația preferată a turiștilor de peste ocean și populează visurile de călătorie ale îndrăgostiților de pretutindeni.

Santorini e, cum să vă spun, absolut specială. Are o lumină aparte, indiferent de momentul zilei ori de anotimp. Străduțe înguste, pietruite, mărginite de construcții albe și trepte, multe trepte, în sus sau în jos, pe unde te duc pașii. Angajați îmbrăcați în alb cară grăbiți valizele turiștilor, coșuri cu veselă și tăvi cu mâncare. Clinchet vesel de pahare, șampanie la piscină, oameni îmbrăcați elegant la terase, mese festive, râsete și conversații fără griji. E ceva exotic în aer, ca într-o imagine din fostele colonii britanice; sau o secvență din filmele cu James Bond.

Santorini, Fira octombrie 2021

Fira (Thira) foto: ©Violeta Matei

foto: ©MDR

Santorini

foto: ©MDR

Santorini, Oia

Oia (Iia) foto: ©MDR

Fira, Santorini

Fira, instantaneu dintr-o ședință foto (rochia roșie), foto: ©MDR

Oamenii vin aici în săptămâna de miere, la aniversări și reuniuni diverse. Am văzut o ședință foto cu o mireasă și alta cu tot dichisul, poate de modă sau pentru o reclamă. Am aflat ulterior că era „doar” cu ocazia unei zile de naștere.

În Santorini intri brusc într-o cu totul altă lume decât cea din alte insule pe care le-am vizitat. E altfel decât în Creta sau Mallorca. În primul moment, atmosfera m-a uimit. Apoi m-am obișnuit cu ea. O săptămână pe o bucățică ruptă din Rai, din care am m-am trezit brusc la coborârea din avion în iadul de la Otopeni. Dar asta e deja altă poveste…

Fira (Thira), capitala Insulei Santorini

Fira, Santorini

Fira, în partea dreaptă, intrarea într-o biserică foto: ©MDR

Fira, terasă-bar unde „dai mâna” cu Venus din Milo foto: ©MDR

Ne-am cazat în Firostefani, la 5 minute de mers pe jos de Fira sau Thira, capitala insulei. Primii pași pe faleza înaltă i-am făcut cu o oră înainte de asfințit, iar spectacolul a fost impresionant. Pantele abrupte tapetate cu căsuțe albe și accente de albastru, scăldate în lumina de miere a apusului, îți taie respirația. Aveai impresia că sunt secvențe dintr-un film. Un vapor ancorat la câteva sute de metri de țărm și-a aprins luminițele, înveselind peisajul odată cu dispariția ultimelor raze de soare.

Fira, Santorini

foto: ©Violeta Matei

Bărcuțele acostau lângă el, într-un du-te vino continuu ce lega vasul de micul port din Fira, ascuns privirii sub stâncă. Încercând să-l localizez, am văzut scările. Multe trepte pietruite, într-o spirală largă, căreia de sus nu îi vezi capătul, unesc faleza înaltă cu portul Fira. La el poți ajunge pe jos, cu telecabina sau cu măgărușii, postați în grup compact undeva pe trepte. Noi am coborât de două ori pe jos și nu ne-a părut rău, priveliștea merită efortul.

Fira-Oia, cel mai frumos drum din Santorini

Drumul între cele două orașe situate în zonele cele mai înalte ale insulei, Fira și Oia (grecii îi spun Iia), este cel mai cunoscut traseu turistic. Poți să-l faci pe jos, cu autobuzul (există curse regulate) sau cu mașina închiriată. Noi am ales să-l parcurgem pe jos, ca să putem observa în liniște insula. Pe hărți, găsești că drumul are 10-12 km și poate fi străbătut în 2 ore și jumătate. Nouă ne-a luat cu 2 ore mai mult. La pas, cu opriri de fotografii și video, cu admirat în tihnă peisajul. Drumul trece prin Firostefani și Imerovigli, două sate cocoțate, ca și Fira, pe terasele înalte ce ies din mare. O mare parte din el e pietruit și în pantă ascendentă lină, dar sunt și părți de drum în pante abrupte, acoperite cu pământ, praf vulcanic, pietriș alunecos sau ditamai bolovanii, așa că ai grijă cu ce te încalți înainte să pornești pe el. Șlapii și papucii de plajă sunt excluși, ideali sunt pantofii sport cu talpă striată. Vremea e caldă și însorită cea mai mare parte a anului, iar pe drum nu e niciun copac, așadar costumația de drum ideală cuprinde pantaloni scurți, pălărie și ochelari de soare. Și o cremă cu factor de protecție, dacă vrei să nu ți se cojească nasul după 2 zile, cum mi s-a întâmplat mie.

Santorini, drumul Fira-Oia

Porțiune din drumul Fira-Oia (12 km) foto: ©MDR

Ce am văzut pe drumul spre Oia (Iia)

În sate treci pe lângă case, piscine private, hoteluri, baruri și terase. Dar și în afara localităților vezi (mai rar, ce e drept) celebrele construcții albe, câte o cupolă albastră, piscine și terase. Drumul trece foarte aproape de ele, la câțiva pași de ocupanții lor, care stau la soare sau fac baie în piscină. Drumul e destul de intim cu aceștia, e dificil să treci fără să-i vezi și probabil și mai dificil să fii în locul lor și să ignori trecătorii care se holbează. Așadar, când vă luați cazare de mii de euro în Santorini cu vedere spre mare și piscină privată, verificați și distanța… nu până la mare, ci până la drum.

Fira-Oia (Iia)

Pe drumul spre Fira-Oia (Iia), aproape de Imerovigli, foto: ©MDR. In plan indepărtat, o stâncă pe care se poate urca pentru priveliște și foto

foto: ©MDR

Biserică pe drumul Fira-Oia, foto: ©MDR

După ceva mai mult de 4 ore în care am spus la fiecare 5 minute „Vai ce frumos e!”, am filmat și fotografiat de mai multe ori același cadru (să fie, să nu pierdem nimic) am ajuns în Oia (Iia). Cochet, cu o piațetă pavată în centru, cu restaurante, baruri, terase, hoteluri și obișnuitele trepte, care pornesc din stradă și te duc… unde dorești. În Oia, toată lumea dorește să vadă apusul, astfel că la ora potrivită, mase compacte de turiști se îndreaptă spre cel mai extrem punct nord-estic al insulei pentru a importaliza momentul intrării soarelui în mare. Dacă pe drumul spre Oia mai întâlnești câțiva răzleți deciși să ajungă pe jos la aceeași destinație, în punctul terminus e plin. Autocare și curse regulate îi descarcă undeva în apropiere, motiv pentru care te trezești brusc într-o masă mare de oameni așezați pe unde pot, așteptând apusul. Încă o imagine incredibilă, de data asta compusă din oameni. Dacă nu vă deranjează aglomerația, puteți să vă găsiți un loc printre ei și să așteptați împreună momentul.

Oia (Iia)

Oia, foto: ©Violeta Matei

Oia, Santorini la apus

Oia, înghesuială mare pe trepte la vremea apusului, foto: ©Violeta Matei

Oia foto: ©MDR

Oia, foto: ©MDR

Oia (Iia) la asfințit

Oia (Iia) la asfințit, în vestul extrem, unde se adună turiștii la momentul asfințitului, foto: MDR

Plajele din Santorini

Ai zice că, dacă e insulă, Santorini are și o mulțime de plaje. Greșit! Nu are decât două plaje accesibile, Perissa si Kamari, amândouă acoperite nisip vulcanic negru. Amândouă se află în est, respectiv sud-est, diametral opuse orașelor Fira și Oia. Noroc că insula e mică, iar distanțele pot fi parcurse rapid, în drumuri cu autobuzul sau mașina de aproximativ 30 de minute. Dacă vrei mai multă libertate de mișcare, poți închiria o mașină – cu cât mai mică, cu atât mai bine, pentru că drumurile sunt foarte înguste și în pante abrupte, unde nu vrei să rămâi blocat în ceva de mare tonaj.

Perissa, Santorini

foto: ©Violeta Matei

Perissa, Santorini

Perissa, foto: ©MDR

Perissa, foto: ©MDR

Perissa, plaja

Perissa, plaja foto: ©MDR

Perissa

foto: Violeta Matei

Noi am fost la plajă la Perissa. Nisipul negru și pe alocuri cu pietricele este compensat de peisajul spectaculos și amenajările turistice: șezlonguri la discreție, în toate culorile, câte două la o umbrelă de paie… gratis. În loc să plătești umbrela, îți plătești comanda la bar, la fel ca în Creta. Poți să bei și să mănânci pe plajă, la prețuri rezonabile. De-a lungul falezei sunt o mulțime de terase frumoase, cu muzică discretă și personal foarte amabil.

Cazare, mâncare și transport

  • Ne-am cazat la Renieris Apartments, în Firostefani, la 5 minute de mers pe jos de Fira (Thira), capitala insulei. Am avut un apartament cochet, cu două dormitoare, living, baie și chicinetă, foarte curat și utilat cu tot ce trebuie, cu vedere spre mare, la doi pași de restaurante, supermarket și stația de autobuz. Am descoperit că proprietara apartamentului este româncă și atât ea cât și soțul ei sunt gazde excelente și niște oameni extraordinari. Ne-au ajutat continuu cu informații, ne-au dus la centrul de testare (eu am avut nevoie de PCR la întoarcere), ne-au comandat transfer pentru aeroport la plecare și, culmea, ne-au dus și la aeroport când mașina de transfer n-a mai ajuns, pentru că a avut pană. Vi-i recomandăm din toată inima dacă vreți o cazare bună la prețuri decente în Santorini.
  • Mâncarea e bună și proaspătă peste tot. Prețurile sunt ceva mai mari decât în Creta, probabil și din pricina pandemiei. Un drum cu măgărușul (catâr) costă 6 euro, cât un bilet dus cu funicularul (am înțeles că acum doi ani erau 3 euro amândouă). La măgăruș poți să negociezi, dar nouă nu ni s-a părut atrăgătoare varianta măgăruș. Dacă te-ai decis să cobori treptele până în port pe jos, nu uita că sunt acoperite din plin cu bălegar, care le face alunecoase pe alocuri (mirosul e un bonus).
  • În Iia poți închiria o barcă pentru o plimbare de o oră pe mare, de unde să-ți faci fotografiile în liniște cu apusul. Tot la Iia poți ajunge și cu vaporașul, prin apele Calderei, din portul Fira. Tot din portul Fira poți face o croazieră la insula Nea Kameni, la craterele vulcanului activ și izvoarele termale, cu baie în apele sulfuroase.
Portul Fira octombrie 2021

Fira, în port foto: ©MDR

Fira, port

Cu vaporul spre Oia (Iia) foto: ©MDR

Despre Insula Santorini

Grecii îi spunThira sau Thera sau în trecut Kallista – cea mai frumoasă, nume pe care insula și-l merită pe deplin.

Denumirea de Santorini a fost dată de italieni, de la Santa Irini (Sfânta Irina), numele unei vechi biserici din satul Perissa, aflată pe drumul ce leagă Fira de Pyrgos și unde se spune că sunt mai multe biserici (75) decât case. Astăzi doar o capelă, Santa Irini este protectoarea iubirii și destinația preferată a tinerilor îndrăgostiți, care vor să se cunune într-un peisaj de vis sau doar să se roage pentru o uniune lungă și binecuvântată.

Insula e o fâșie lungă de 200 km în sudul Mării Egee și parte din Arhipelagul Cicladelor. Are o suprafață de 96 km pătrați și 15 550 de locuitori. A apărut în urma uneia dintre cele mai mari erupții vulcanice din istorie, cunoscută ca „erupția minoică” sau „erupția Thera”, de-acum 3600 de ani, care ar putea fi și motivul indirect al dispariției civilizației minoice (în Creta, unde ar fi putut ajunge un tsunami gigantic). Erupția a lăsat în urmă o caldera (depresiune), săpată într-un strat de sute de metri de rocă vulcanică, în centrul insulei, unde se află lacul. Unii cred că erupția din Thera a stat la baza legendei continentului pierdut Atlantida. Orașul antic Akrotiri din sudul insulei este astăzi sit arheologic dezgropat de sub tone de cenușă vulcanică.

Santorini

foto: ©MDR

Fira, Santorini la apus

foto: ©Violeta Matei

foto: ©MDR

După 60 de ani de liniște, în 2011 vulcanul din Santorini s-a trezit, provocând mai multe cutremure. Vulcanul a dat semne clare de activitate în 2011-2012, dar pare să se fi liniștit între timp. În orice caz, geologii spun că o eventuală erupție dă întotdeauna indicii cu mult timp înainte și că nici nu va fi de o magnitudine atât de mare pe cât se așteaptă lumea, așadar Santorini este o insulă sigură, chiar dacă stă pe un vulcan – un motiv în plus să o vizităm cât mai curând.

Mihaela Doina Radulescu
follow me
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 250 de cuvinte, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.