De prea multe ori părinții nu știu ce le trebuie copiilor lor ca să fie fericiți. Prea adesea copiii vin pe lume în familii nepotrivite, ostile sau cu probleme și ajung la rândul lor adulți neîmpliniți, violenți sau în derivă. Această scrisoare către părinți este o listă de nevoi ale copilului, realizată de psihologul Cristiana Levițchi cu scopul de a-i ajuta pe cei care vor să devină părinți…
Dragi (viitori) părinți,
Știu că uneori viața e dificilă și că venirea mea pe lume vă aduce, pe lângă multă bucurie și o grămadă de responsabilități despre care nu v-a vorbit nimeni, încă. De de aceea m-am gândit să vă vorbesc eu. V-am făcut o listă cu cererile mele, ca să le puteți studia bine și lua o decizie asumată, în cazul în care vreți să mă aduceți pe lume:
- Vreau să vin într-o lume în care să fiu dorit (şi de tine mamă, şi de tine tată. Asta înseamnă să mă doriţi şi la nivel inconştient, nu numai declarativ). Dacă vin pe lume dorit de voi doi, lumea va fi frumoasă, primitoare şi sigură pentru mine, altfel o voi simţi ostilă şi rea şi îmi voi găsi refugii neeficiente sau dăunătoare pe termen lung. Dacă mă voi simţi dorit şi acceptat, nu voi avea nevoie de evadare din realitate sau de nenumărate forme de cârje mai mult sau mai puţin abstracte.
- Vreau să fiţi responsabili când faceţi sex neprotejat.
- Luaţi-vă un timp de reflecție înainte să mă concepeţi – dacă v-a murit un copil, aţi trecut prin pierderea unei sarcini sau avort sau aţi pierdut vreo fiinţă dragă. Nu uitaţi că eu simt totul şi ştiu totul chiar din momentul concepţiei.
- Prefer părinţi adulți, care să mă îngrijească și nu să fie copii, ca mine. De aceea vârsta la care mă concepeți este importantă. Dacă sunteți încă adolescenți sau nu v-ați terminat studiile, nu veți ști să îmi îndepliniţi nevoile. Preocuparea voastră e alta la această vârstă.
- Dacă voi fi o greşeală a voastră de tinereţe şi voi creşte la casa de copii, îmi va fi greu să vă iert pentru iresponsabilitate.
- Dragă viitoare mamă, aranjează-ţi eficient treburile de la serviciu, în aşa fel încât să nu te întorci prea devreme după naşterea mea (înainte de a fi împlinit eu un an). Prefer să stai cu mine acasă până la doi, chiar dacă avem camere separate. Prezența ta constantă e importantă pentru mine în aceşti doi ani. Dacă tu nu poți, mi-ar plăcea să stea cu mine o persoană iubitoare, care mă cunoaște (tata sau bunicii). Ai grijă de tine și nevoile tale, ca să poţi fi bucuroasă și veselă atunci când eşti cu mine.
- Dragi viitori părinţi, gândiţi-vă bine înainte de a mă concepe să aveţi o locuinţă şi un serviciu care să vă aducă împliniri (profesionale şi financiare).
- Dacă nu aveţi locuinţă, sunteţi în şomaj, aveţi datorii, probleme diverse psihiatrice/psihologice, fizice, mai bine mai aşteptaţi până le rezolvați şi folosiţi între timp o metodă contraceptivă.
- Gândiţi-vă bine înainte de a mă concepe, că ar fi bine să îmi oferiţi o cameră a mea (pe care pot s-o împart cu un frate sau o soră, dar pe care mi-ar fi dificil s-o impart cu mai mulți).
- De asemenea, pentru mine este mai important să vă jucaţi cu mine decât să-mi cumpărați prea multe haine sau să fie curat în casă. Aveţi grijă de nevoile mele.
- Îngrijiţi-vă pe voi înşivă. Dacă relaţia cu voi înşivă este bună şi eu voi fi fericit.
- Îngrijiţi-vă relaţia de cuplu. Nu mă concepeţi pentru a rămâne împreună. Resping această povară.
- Instruiţi-vă profesional pe cât posibil înainte de a mă concepe. E dificil să vă câştig atenţia când voi aveţi de învăţat pentru examene.
- Dragă viitor tată, te rog să fii un sprijin real pentru mama, după ce mă naşte. Ea are nevoie de tine ca partener.
- Împliniţi-vă visurile singuri! Nu transferaţi asupra mea visurile voastre neîmplinite. Nu vreau să fiu jucăria voastră – bine îngrijită, doar.
- E responsabilitatea voastră să vă rezolvaţi propriile probleme. Nu mă transformați în părinte pentru frații și surorile mai mici, nu mă violentaţi fizic şi psihologic. Ştiu şi eu ce înseamnă starea de Părinte normativ negativ, nu vreau ca adult să devin unul. (În starea de „Părinte” facem „ce trebuie” reproducând comportamentul, gândurile părinților noștri. În partea lui negativă, părintele folosește forța, critica, abuzează, devalorizează, reneagă, tiranizează, violentează etc. – n.a.) Voi avea de tras din cauza ei ca adult şi nu îmi doresc asta. Nu este vina mea că voi sunteţi nefericiţi și nici responsabilitatea mea să vă fac altminteri.
- Pot să înţeleg unele dispute dintre voi, cu o condiţie: să îmi explicaţi că sunt doar ale voastre, nu mă privesc şi nu depăşesc stadiul de discuții. Dacă sunt deja născut şi vă am ca părinţi, nu vă voi ierta violenţele.
- Nu vreau să am destinul nu știu cărei rude, așadar nu îmi daţi numele ei, oricât vă este de importantă sau dragă.
- Gândiţi-vă bine înainte de a mă concepe dacă aveţi şi alţi câţiva copii acasă – mă vreţi sigur? O să vă puteți ocupa de mine fără să deveniți toxici?
- Nu îmi faceţi vreo soră sau frate înainte ca eu să împlinesc 18 luni. Este greu să fac faţă unei asemenea concurenţe la o vârstă atât de mică. Nu mai spun că s-ar putea să mă simt respins. Rolul meu nu e să cresc fraţi mai mici. Deci abţineţi-vă să mă parentalizaţi.
- Lăsaţi-vă de o parte idealul de copil. Nu mă comparaţi. Eu sunt eu şi atât.
- Dragă mamă, fă în aşa fel încât să fii sănătoasă la naşterea mea şi după aceea. Mi-ar fi extrem de greu să vin pe lume dacă tu pleci din ea.
- Dragă viitoare mamă, gândeşte-te bine dacă mă naşti, în cazul în care ai fost violată, bătută, abuzată de partenerul tău aflat sub influenţa alcoolului sau drogului sau dacă tu erai în această situație când m-ai conceput. Acest incident mă va urmări toată viaţa şi îmi va produce suferinţă.
- Dragi viitori părinţi, cereţi ajutor dacă aveţi probleme psihiatrice/ psihologice. Mi-e greu să le car după mine şi nu vreau să fiu coşul vostru de gunoi.
- Dragă viitoare mama, gândeşte-te bine că înainte de a mă naşte trebuie să fii împlinită ca femeie. Datoria ta este să fii fericită ca să pot şi eu să fiu fericit. Și îmi doresc să am un tată alături tot timpul, rolul meu e să fiu copilul, nu partenerul tău.
- Dragă viitor tată, doresc să fii prezent în viaţa mea nu doar financiar, ci şi afectiv şi educaţional. Faceţi în aşa fel încât să îmi fiţi alături mult timp de acum încolo, până când voi împlini 18 ani. Nu mi-ar fi foarte uşor să trăiesc cu voi bolnavi cronic sau fără unul dintre voi.
Închei, întrebându-vă: ce e mai criminal – să nu mă aduceți pe lume sau să mă obligați să trăiesc într-o familie toxică? Este mai grav un avort sau un abandon?
Ştiu că nici o familie nu e „ideală” şi că nu există părinţi „ideali”, însă cele de mai sus sunt cerinţe elementare pentru ca eu să vin pe lume. Vreau să fiţi suficient de buni pentru a mă creşte.
Mulţumesc.
Un viitor copil, dacă vreţi, al vostru.
Fragmentul face parte din cartea „Acolo unde poți fugi de tine și de viața ta – O incursiune în lumea dependențelor și a comportamentelor adictive”, Cristiana Alexandra Levițchi, Clara Toma, editura Ascendent
Având grijă de adulți, ne îngrijim copiii
Familiile fac parte din societăți. Dacă societățile sunt bolnave și au valori inversate, atunci și familiile au de suferit. Când o societate se ocupă de individ, îi oferă tot ce este necesar pentru a se dezvolta, atunci firește că și cuplurile din acea societate pot fi împlinite, astfel încât să transmită descendenților această împlinire individuală și de cuplu.
În societăți traumatizate însă, formate din indivizi needucați, trăind cu lipsuri și mereu în „nevoie”, nu mai putem vorbi de implinire, ci doar de transmirerea traumelor. De aceea, în opinia mea, orice societate care își dorește oameni împliniți are nevoie să se ocupe de bunăstarea fizică și interioară a adulților ei. Același principiu se aplică și în psihoterapia copilului, cuprinsă adesea în psihoterapia/consilierea familiei ca întreg. Având grijă de adulți, avem grijă și de copii. Din păcate, uneori oamenii pun boii inaintea carului.
Copilul are dreptul la părinți împliniți. Cred că acest principiu e cel mai important și primul de respectat în ce privește drepturile copilului.
Lumea uită de adevărul și înțelepciunea proverbului „Este nevoie de un sat să crești un copil”. Este nevoie ca toată comunitatea să se implice și să ajute familia, mama și tatăl, pentru ca aceștia să aibă nevoile împlinite și să poată fi disponibili pentru copil. Din păcate asistăm adesea la proaspete mămici chinuite cu toate sarcinile gospodăriei și ale serviciului, care nu mai au timp și grijă de ele astfel încât să poată fi eficiente și atente la nevoile copilului.
Rolul tatălui și al celor apropiați este vital. Însă de multe ori tatăl nu se implică. Consider că înainte de a concepe un copil, cei doi adulți au nevoie de o pregătire pentru rolul de părinți și informare temeinică asupra schimbărilor presupuse de acesta. Fără această educație, schimbarea poate fi dificil de integrat de adulți, cu multe consecințe nedorite, uneori grave, asupra tuturor celor implicați.
Psihoterapeut Cristiana Alexandra Levițchi
Image courtesy of imagerymajestic at FreeDigitalPhotos.net
- Cum recunoști un cuplu longeviv – 10 indicii - July 19, 2016
- Mamele de băieți – diferite de cele de fete? - July 18, 2016
- Bărbatul casnic – motiv de divorț? - July 18, 2016
Comments